„La Forest Park. Guvernarea bisericii”
The Topeka Daily Capital 11, 111, p. 4

Predica de după-amiază, ținută de fratele A. T. Jones, a fost o continuare a predicilor despre „Guvernarea bisericii”.

La început, vorbitorul a spus: „În Matei 25:14-15, îndeosebi în ultimul verset, ni se arată că Dumnezeu dă fiecăruia dintre noi după capacitatea sa. Biserica este trupul lui Hristos, iar apartenența noastră la ea este o apartenență la trupul lui Hristos și noi suntem mădulare unii altora, biserica fiind asemenea trupului omenesc, Hristos fiind capul fiecărui mădular, capul conducând fiecare mădular, iar voința Lui fiind voința tuturor, fiecare și toți fiind supuși lui Hristos, și niciodată voința unuia controlându-l pe celălalt, ceea ce ar însemna să punem voința umană în locul lui Hristos. Mai mult, mădularele astfel controlate vor fi modelate de voința omenească, și nu potrivit voinței Sale. Dacă Hristos ar fi dat toată abilitatea, toți ar fi trebui să vină la El ca la un izvor, dar fiecăruia i-a dat potrivit cu propria sa abilitate de a folosi darul. Așadar, cel care a făcut din cei doi talanți încă doi are la fel de mult succes ca și cel care și-a dublat cei cinci talanți. Și Hristos a dat fiecăruia; nimeni nu face excepție. De aceea, nimeni să nu fie asemenea celui ce nu a avut decât un singur talant și care a crezut că nu are niciun talant deosebit, și nu a făcut niciun efort. Această parabolă vorbește despre noi. Fiecare are ceva deosebit pe care nimeni altcineva nu îl are. Aceasta se înțelege prin «abilitatea lui diferită», și această personalitate o folosește Hristos pentru a aduce la îndeplinire lucrarea Sa aici, în această lume. El așază Duhul Său asupra acelei personalități și o folosește pentru propășirea cauzei Sale. Așa că nu este adevărat ce spun unii, că nimeni nu are nicio influență. Toți exercită o influență mai mare sau mai mică asupra celor din jurul lor, și de cele mai multe ori o influență spre rău, așa că noi ar trebui să veghem ca influența noastră să fie mereu spre bine. Astfel, Hristos poate să realizeze prin talentul tău ceea ce nu poate face prin nimeni altcineva. El folosește talentele noastre pentru a-i influența pe alții să cerceteze adevărul. Acest lucru este ilustrat în predicarea lui Pavel, a lui Apolo și a lui Petru, unul influențându-l pe altul, iar altul, pe celălalt, dar Dumnezeu fiind deasupra tuturor și Hristos în toți. 1 Corinteni 3:4-8; 1:11-13. Toți erau slujitori ai lui Hristos și fiecare slujește potrivit diferitelor sale abilități, iar frații ar trebui  să-i dea slavă lui Dumnezeu. Era datoria fiecăruia să-L reprezinte pe Hristos în modul cel mai puternic posibil, și fiecare dintre noi ar trebui să facă la fel, pentru că Hristos poate produce prin fiecare o impresie puternică pe care nu o poate produce prin altcineva. Așadar, Hristos dorește să fim noi înșine și nu altcineva. Sunt unii care vor să fie noi înșine, dar și ei, iar alții vor să fie ei înșiși, dar și altcineva. Unii ca aceștia își distrug personalitatea și se despart pe ei de Hristos. Erudiții și alții copiază deseori pe alții în mod inconștient. Vorbitorul s-a folosit de Melancthon, Luther, Lorenzo Dow și alții pentru a ilustra modul în care trăsăturile sunt folosite de Hristos pentru o anumită lucrare ce trebuie realizată și pentru a arăta că nimeni nu ar trebui să copieze pe altcineva, ci toți să-L copieze pe Isus; altfel vom intra sub o influență omenească, și nu sub una divină.

În Hristos se găsește plinătatea întregii influențe divine, iar dacă noi copiem o ființă umană, lucrarea noastră nu va avea un caracter divin, ci unul uman. Atunci este necesar ca fiecare să învețe numai de la Hristos, altfel vom răspândi o influență omenească în locul celei cerești. Niciodată să nu copiați pe altul sau să adoptați stilul sau particularitățile altcuiva. Dacă fiecare se lasă mișcat de Duhul lui Dumnezeu, întreaga lucrare va avea o amprentă divină și va fi bine realizată. Poate că nu va fi, și probabil că nu va fi făcută în stilul meu, ci al tău, care este singurul mod în care o poți face. Însă aceasta nu înseamnă că nu trebuie să înveți metode mai bune, dar când ai o modalitate mai bună, singurul mod în care o poți aplica, este în propriul tău mod. Mântuitorul a spus în Matei 23:8 că nu există decât un singur Învățător, iar noi toți suntem frați. Să nu uitați niciodată acest lucru! Iacov, în capitolul 3:1, ne spune să nu ne luptăm să fim învățători. Dacă tu faci o lucrare ce nu se potrivește cu ideile mele, sunt eu în poziția de a o condamna? Dacă fac acest lucru, cui îi iau locul? Ești responsabil față de mine sau față de Hristos? El este capul tău, nu eu, iar voința Lui este voința ta. Romani 14:4. Nu am dreptul de a dicta slujitorului altuia cum să-și facă lucrarea. Nu înseamnă că dacă nu este făcută după cum aș face-o eu, nu va fi pe placul lui Dumnezeu. Ideea este să aflăm care este voia lui Dumnezeu și apoi să o aducem la îndeplinire cât mai bine posibil. Hristos este Învățătorul, iar lucrarea Sa trebuie realizată potrivit abilităților tale – sfințindu-le pentru El – și, prin urmare, eu nu am dreptul de a te determina să faci lucrurile potrivit metodelor mele, deoarece prin aceasta mă fac pe mine învățător. Fraților, haideți să renunțăm la acest lucru! „Să nu fiți mulți învățători.” Acesta este principiul cel corect și adevăratul principiu al independenței, dar poate fi dus la extreme și să devină încăpățânare. El dorește să fim independenți în originalitatea noastră, dar dependenți de voința și călăuzirea Sa, ceea ce va împiedica încăpățânarea și separarea. Să existe independență de acțiune, dar unitate în scop, toți să fie călăuziți de o singură voință și împreună lucrători – „împreună lucrători cu Dumnezeu”. Când această unitate va domina, lucrarea lui Hristos va propăși așa cum nu a mai făcut-o niciodată.