În primul verset al capitolului al treilea din Epistola către Evrei găsim o chemare ce cuprinde toate îndemnurile date creștinului. Aceasta este următoarea: „De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, luați aminte la Apostolul și Marele‑Preot pe care Îl mărturisim, adică Isus.” Făcând acest lucru, după cum îndeamnă Biblia, luând mereu aminte la Isus Hristos într-un mod inteligent, așa cum este El, omul va fi transformat într-un creștin desăvârșit, pentru că „privind suntem schimbați”.

Slujitorii evangheliei au această dovadă inspirată de a-L păstra pe Hristos permanent în fața poporului, îndreptând atenția tuturor numai spre El. Pavel le spunea corintenilor: „Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și încă răstignit” (1 Corinteni 2:2). Nu există niciun motiv să presupunem că predica sa din Corint era diferită, din orice punct de vedere, de predica sa din altă parte. Într-adevăr, el ne spune că Dumnezeu L-a descoperit pe Fiul Său prin el spre a-L propovădui printre neamuri (Galateni 1:15-16) și bucuria sa era aceea că i s-a dat harul ca să vestească „neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos” (Efeseni 3:8).

Dar faptul că apostolii L-au făcut pe Hristos povara predicării lor nu este singura noastră justificare pentru a-L preamări. Numele Său este singurul nume sub ceruri dat oamenilor prin care putem fi mântuiți (Fapte 4:12). Hristos Însuși a declarat că niciun om nu poate veni la Tatăl decât prin El (Ioan 14:6). Lui Nicodim, El i-a spus: „Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede [să nu piară], ci să aibă în El viață veșnică” (Ioan 3:14-15). Această „înălțare” a lui Isus, deși se referă în primul rând la răstignirea Sa, include mai mult decât simplul fapt istoric; înseamnă că Hristos trebuie să fie „înălțat” de toți cei care cred în El, ca Răscumpărător răstignit, al cărui har și slavă sunt suficiente ca să împlinească cea mai mare nevoie a lumii; înseamnă că EI ar trebui să fie „înălțat” în toată puterea și frumusețea Sa neasemuite, ca „Dumnezeu cu noi”, astfel încât farmecul Său să-i atragă pe toți la El. (vezi Ioan 12:32).

Îndemnul de a privi la Isus, precum și motivația pentru aceasta, ne sunt oferite în Evrei 12:1-4: „De aceea și noi, fiindcă suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm stăruitor în cursa care ne stă înainte. Să privim țintă la Întemeietorul și Desăvârșitorul credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria ce Îi era pusă înainte, a răbdat crucea, disprețuind rușinea, și S‑a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! Luați aminte la Cel care a răbdat din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare, ca să nu obosiți și să vă descurajați în sufletul vostru!” Doar privind la Isus în mod constant și cu multă rugăciune, așa cum este El descoperit în Biblie, vom reuși să nu obosim în facerea binelui și să nu ne descurajăm pe cale.

De asemenea, trebuie să privim la Isus, deoarece în El „sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii” (Coloseni 2:3). Cel căruia îi lipsește înțelepciunea este sfătuit să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor oamenilor cu mână largă și fără reproșuri, iar făgăduința este că îi va fi dată; însă înțelepciunea dorită poate fi obținută numai în Hristos. Înțelepciunea care nu vine de la Hristos și care, în consecință, nu duce la El, este doar nebunie, pentru că Dumnezeu, sursa tuturor lucrurilor, este Autorul înțelepciunii; necunoașterea lui Dumnezeu este cea mai mare nebunie (vezi Romani 1:21-22); și toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii sunt ascunse în Hristos, astfel că cel care are doar înțelepciunea acestei lumi, în realitate, nu știe nimic. Și cum toată puterea în cer și pe pământ este dată lui Hristos, apostolul Pavel Îl declară pe Hristos ca fiind „puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:24).

Există un text care rezumă tot ceea ce înseamnă Hristos pentru om și care ne oferă cel mai cuprinzător motiv pentru a privi la Isus. Acesta se găsește în 1 Corinteni 1:30: „Prin El sunteți și voi în Hristos Isus, care pentru noi s‑a făcut înțelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfințire și răscumpărare.” Noi suntem neștiutori, neputincioși, pierduți; Hristos este pentru noi înțelepciune, neprihănire și răscumpărare. Ce gamă variată! De la neștiință și păcat la neprihănire și răscumpărare. Nici cea mai înaltă aspirație sau nevoie a omului nu poate depăși limita a ceea ce Hristos, și numai El, este pentru noi. Este un motiv suficient pentru care ochii tuturor trebuie să fie ațintiți asupra Lui.