„La Forest Park. Predică”
The Topeka Daily Capital 11, 111, p. 4

Predica de după-amiază a fratelui Jones a fost o continuare a celei de ieri, constituind o nouă ilustrare a apartenenței la biserica lui Hristos. Să luăm în considerare Romani 14:13; nu trebuie să judecăm pe cineva slab în credință pentru a-i găsi o vină, să-l condamnăm sau să dezbatem slăbiciunea lui, ci, după cum vom vedea, trebuie să-l întărim. Ținând cont de legătura noastră cu Hristos și unii cu alții, Hristos fiind Capul, dacă cineva este rănit, El resimte cel mai puternic acest lucru și, prin urmare, dacă Îl iubim, nu ne vom răni unii pe alții. Dacă suntem nemiloși unii cu alții, nu reușim să apreciem dragostea lui Hristos. Mai sunt și alte lucruri pe care nu ne putem permitem să le facem, dacă nu vrem să-L jignim și să-L rănim pe Hristos. În 1 Corinteni 8:1, 4-13, este prezentat marele tărâm al cunoașterii, așa cum Domnul îl prezintă, iar noi putem să credem că înțelegem un subiect pe deplin, însă studiul continuu scoate la iveală lipsa noastră de cunoștință. Nu oricine știe pe deplin că nu este decât un singur Dumnezeu, iar conștiința lui fiind slabă, este mânjită și face acele lucruri pe care nu ar trebui să le facă, fiind încă pângărită de vechile legături. Totuși, mâncatul de carne și astfel de lucruri nu ne recomandă înaintea lui Dumnezeu, dar aveți grijă cum acționați, ca nu cumva alții să fie îndepărtați de la adevăr, prin afirmarea drepturilor voastre, din cauza cunoștințelor pe care le aveți. Dacă prin afirmarea voastră faceți ca o conștiință slabă să nu urmeze ceea ce crede că este drept, s-ar putea să se piardă. Ar trebui să avem o grijă protectoare unii față de alții și să nu facem nimic care ar putea face ca un frate să se poticnească. Fiți blânzi și atenți să nu faceți nimic care ar putea face ca fratele vostru mai slab să facă ce e rău. În 1 Corinteni 10:23-33, Pavel spune că toate lucrurile îi sunt îngăduite, dar nu toate lucrurile sunt de folos sau nu toate îl zidesc. Mergeți unde vă cheamă datoria, fără să puneți întrebări, până când nu vi se va spune de către cel care v-a invitat despre lucrul rău. Atunci refuzați, nu pentru binele vostru, ci pentru binele celui ce este slab și nu cunoaște răul pe care îl săvârșește. Dacă știe că nu faceți nicio deosebire între ce e bine și ce e rău, din punctul său de vedere, opinia sa despre valoarea adevărului pe care i-l prezentați este slăbită. Noi trebuie să avem mereu în vedere binele fratelui nostru, chiar dacă totul este bine în sine, pentru ca, cedând pentru binele lui, să-l putem aduce la o cunoaștere deplină a adevărului, iar el să devină tare ca și voi.

Romani 14:15 vorbește în aceeași manieră. Oare voi fi atât de nepăsător în relația mea cu acea persoană dacă-L iubesc pe Hristos, dacă Hristos a murit pentru ea? Nu vom iubi noi pe toți cei pe care-i iubește Hristos? Ba da, iar această dragoste îi include pe toți oamenii de pe pământ. Versetele 20 și 21 arată că nu ar trebui să facem nimic care ar cauza căderea cuiva, iar dacă facem ceva îndoindu-ne de corectitudinea acelui lucru, este păcat, și acțiunea noastră poate duce la căderea și pierderea altcuiva, o altă persoană pentru care a murit Hristos. Nu suntem aici pentru a ne judeca unii pe alții; nici Hristos nu a venit să judece, ci să salveze oamenii din păcatele lor. În Matei 7:2, El ne spune să nu ne judecăm unii pe alții, iar Luca 6:37 redă același lucru. Așadar, nu există o asemenea lucrare de făcut pentru noi, în această lume, până la revenirea lui Hristos, 1 Corinteni 4:5. Daniel 7:21-22 ne oferă mai multe detalii cu privire la timpul în care judecata va fi dată sfinților, așa cum se poate citi în 1 Corinteni 6:2-4. Motivul pentru toate acestea este că în viața cea nouă vom înțelege pe deplin și vom putea vedea gradul de vinovăție al individului, așa cum este arătat în 2 Corinteni 10:5-6, fiind în stare să judecăm numai după ce propria noastră ascultare este deplină. Când se va întâmpla acest lucru? Când fiecare gând este în armonie cu Hristos. Câți dintre noi sunt acum în această stare? Atunci niciunul nu are dreptul de a judeca pe cineva.

În Luca 6:36, Hristos ne îndeamnă să fim milostivi. Acum, citiți Iacov 2:13 alături de acesta, pentru că vom fi judecați fără milă dacă am judecat fără milă. Or mila presupune a trata pe cineva mai bine decât merită; așadar, dacă judecăm, vom fi tratați după cum merităm și nu mai bine decât merităm. Dacă Dumnezeu ar fi tratat primul nostru păcat după cum se cuvenea, nu am mai fi trăit pentru a păcătui a doua oară. Noi nu putem să creștem în asemănarea lui Dumnezeu dacă procedăm astfel. Judecându-i pe ceilalți, ne condamnăm pe noi înșine. Când judecăm motivele altei persoane, dăm propria noastră interpretare motivelor sale, iar apoi îl condamnăm pentru ceea ce noi am creat în propriile noastre inimi. Așa că făcând astfel, el este nevinovat, dar noi condamnăm păcatul din inimile noastre, deci ne condamnăm pe noi înșine. Cercetați Scripturile cu privire la acest aspect – Romani 2:1. Acesta este un adevăr și nu-l putem evita niciodată. Dar chiar dacă altcineva păcătuiește, poate un altul să-i măsoare vina? Nu, numai Dumnezeu cunoaște legea și motivele. Când încercăm să judecăm, ne așezăm pe noi înșine în locul lui Dumnezeu și ne facem papi. Iacov 4:11 arată că, prin faptul că judecăm, ne punem pe noi înșine ca judecători în locul lui Dumnezeu. Așadar, întreaga Scriptură vorbește împotriva spiritului de judecată. Fraților, haideți să renunțăm la toate acestea. Mântuitorul arată o altă consecință a vorbirii de rău – Matei 5:25-26. Ce porunci sunt călcate? „Să nu ucizi.” „Să nu săvârșești adulter.” În felul acesta noi judecăm, iar cei care trebuie judecați sunt cei care au judecat pe alții. Aceste lucruri sunt scrise pentru îndrumarea noastră. Fraților, să ne asigurăm că sunt puse în practică.