The Topeka Daily Capital, vol.11 (1889)
7 mai 1889

„Întâlnirea de tabără. Adventiștii serbează ziua a șaptea la Ottawa”
The Topeka Daily Capital, 11, 108, p. 4

O întâlnire de odihnă și protest împotriva legislației religioase – Descrierea „drepturilor constituționale” de către fratele Jones – Discursuri interesante. Corespondența specială a ziarului Capital

Forest Park, Ottawa, Kan., 5 mai

Ziua a debutat la întâlnirea de tabără de sâmbătă așa cum s-a dorit, și tot astfel a și continuat. Devreme, la ora 5, cei din tabără au început să se trezească, și într-o jumătate de oră erau adunați pentru închinarea de dimineață în tabernacol. La ora 9 a urmat școala de Sabat; la ora 10 și jumătate a avut loc predica de dimineață; la ora 2 și jumătate, cuvântarea de după-amiază; la apusul soarelui, închinarea de seară din Sabat, iar la ora 20 predica. Vizitatorii au fost numeroși la toate întâlnirile din timpul zilei, iar seara, locașul de adunare era plin, mulți stând în picioare.

Numărul claselor formate în cadrul școlii de Sabat a fost de douăzeci și opt, dintre care cinci în categoria primară, cu un total de 228 de membri, dintre care douăzeci și șapte au fost copii. Lecția de la categoria adulți a fost „Slujirea nesfințită și consecințele”. La categoria primară, „Viața lui Hristos”. E. H. Gates a făcut o recapitulare a lecției de la categoria adulților, iar W. W. Hyatt, de la categoria primară. Primul amintit este din Colorado, iar cel din urmă din Nebraska.

Ceea ce urmează este un rezumat al ultimului raport trimestrial (tocmai pregătit) al școlilor de Sabat adventiste de ziua a șaptea din Kansas; numărul școlilor care raportează – 75; membri – 2139; prezența medie – 1607; donații – 123,25 USD.

Predica din Sabat dimineață, de la ora 10:30, a fost ținută de fratele A. T. Jones.

Predica fratelui Jones

Vorbitorul și-a luat textul din Exodul 20:8: „Adu-ți aminte de ziua sabatului, ca s-o sfințești.” „Aceasta – a spus el – este practic porunca a patra, spunându-ne ce este și ce trebuie să facem cu ea, echilibrul fiind pur și simplu explicativ. Ultima partea a poruncii ne dă motivele pentru care ar trebui să o respectăm – trebuie să ne odihnim pentru că Dumnezeu S-a odihnit și s-o sfințim pentru că El a făcut acest lucru. Din nou, scrie: «Adu-ți aminte de ziua sabatului ca s-o sfințești», nu «și s-o sfințești», așa cum deseori se citează. Dacă nu ne amintim să o sfințim, nu o vom sfinți când vine la noi. De aceea cuvântul «ca» este așezat acolo, definiția cuvântului fiind în esență o mișcare către un obiectiv. Atunci, de unde începe păzirea noastră a Sabatului? Când a început Adam să-l păzească? Tocmai când trecuse primul Sabat, pentru că Adam nu l-a păzit pe primul, deoarece Dumnezeu trebuia să se odihnească înainte ca un Sabat să ia ființă pe deplin, astfel încât, de îndată ce soarele a apus în primul Sabat, Adam a început să-și «aducă aminte ca» să păzească Sabatul care urma să vină; și noi trebuie să facem la fel. Prin urmare, noi trebuie să păzim porunca pe tot parcursul săptămânii până vineri, iar apoi să începem să păzim și Sabatul, astfel încât în Sabat să păzim atât porunca, cât și Sabatul. Este clar atunci că tot ceea ce facem în timpul săptămânii ar trebui să fie făcut cu referire la Sabatul care va veni. Dacă nu reușim să facem aceasta, vom fi deseori puși în situații dificile, prin faptul că ni se livrează bunuri sau suntem presați de afaceri sau treburi neglijate în Sabat. Dacă ne gândim să păzim porunca, putem păzi și Sabatul când vine, însă altfel nu putem. Sfințirea Sabatului începe de îndată ce vine Sabatul. Nu ne putem întinde cu lucrul până în momentul în care începe Sabatul sau să rămânem atât de în urmă cu lucrul nostru, încât să ne aglomerăm cu treabă în ziua de vineri și să intrăm în timpul de Sabat pentru a o termina, iar apoi să îl sfințim. Am profanat deja timpul sfânt și nu ne putem conforma atunci cerințelor lui Dumnezeu.

Acum, să observăm un alt aspect. Porunca nu este dată, așa cum susțin oamenii, din cauza necesităților fizice ale omului. Natura sau nevoile fizice ale omului nu sunt avute în vedere deloc. Numai natura spirituală a omului este avută în vedere. Omul trebuie să se odihnească pur și simplu pentru că Dumnezeu a făcut astfel. Nu pentru că natura sa fizică are nevoie de aceasta. Acum, dacă un om lucrează atât de mult încât în Sabat trebuie să se odihnească pentru a-și întrema trupul, înseamnă că încalcă Sabatul în loc să-l sfințească. Dacă ajungem în Sabat și suntem capabili să ne desfătăm în el, atunci suntem binecuvântați și în stare să-l sfințim. Acest argument că omul are nevoie de o zi de odihnă din șapte este o fraudă și se bazează pe o fraudă. Nu există nimic în poruncă sau în cerințele ei care să se refere la nevoile fizice ale omului. Dar să presupunem că ajungem în Sabat într-o manieră adecvată, cum trebuie să-l păzim când vine? În Leviticul 23:3, se poruncește ca în acea zi să fie o adunare sfântă – o adunare a poporului, astfel că una dintre îndatoriri este de a avea o întâlnire de laudă și închinare lui Dumnezeu. Acum, vreau să arăt că se au în vedere nevoile noastre spirituale, și nu cele fizice. Dumnezeu nu S-a odihnit pentru că era obosit, deci nu s-au fost avute în vedere nevoile Sale fizice; nici ale noastre nu sunt avute în vedere, de vreme ce ne odihnim pentru că El a făcut-o. Isaia ne spune acest lucru în capitolul 40:28. Prin urmare, nimic din ce oferă El nu poate micșora ceea ce are de dat. Exodul 31:16-17 ne spune de ce ar trebui să ne odihnim. În ebraică, ideea că Dumnezeu «a răsuflat» este aceea că «S-a desfătat în creația pe care o făcuse», iar aceasta este cu siguranță singura perspectivă asupra odihnei pe care o putem concepe despre Dumnezeu. Fiind un Duh, odihna Lui nu putea fi decât o odihnă spirituală, iar noi ne odihnim pentru că El a făcut-o, și atunci odihna noastră trebuie să fie una spirituală, iar înviorarea, una spirituală.” Vorbitorul a citit apoi din primele capitole ale Genezei pentru a arăta cum Dumnezeu a văzut că tot ceea ce crease era foarte bun și s-a desfătat în aceasta.

„Acum, să citim în Psalmii 111:4 de ce a fost dat Sabatul. Este un semn prin intermediul căruia trebuie să ne amintim întotdeauna de Creator și de ce ținem Sabatul Său. Deci, cum îl vom ține? Să citim Psalmii 92:1, 4, mai ales ultimul verset. Dumnezeu S-a desfătat în lucrarea Sa, iar David spune că noi trebuie să ne bucurăm din același motiv și că trebuie să ne desfătăm în el, ceea ce ne înalță la Dumnezeu și ne ajută să-L cunoaștem mai bine pe El, precum și bunătatea și puterea Sa. Eu sunt pe deplin convins că Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și că există o binecuvântare care o însoțește, pe care nici o altă zi nu o deține, iar când ne înțelegem datoria de a ne aminti să o păzim, vom simți acest caracter sacru mai mult decât o facem acum. Putem asculta predici pe parcursul întregii săptămâni, dar când le ascultăm în Sabat, vor părea mai sacre și mai consacrate. Ei bine, dacă în Sabat ne înălțăm inimile către Dumnezeu, ne vom simți mai aproape de El și dacă Îi contemplăm lucrările pentru a ne desfăta în ele, vom fi binecuvântați. Cred că face parte din poruncă să ne scoatem copiii în natură în ziua de Sabat și să le arătăm frumusețile creației, conducându-le mintea spre Dumnezeu. Dacă facem așa, ținem Sabatul așa cum l-a ținut Dumnezeu, desfătându-ne în el, iar copiii noștri îl vor aștepta și ei cu bucurie, în loc să îl considere o povară.”

Vorbitorul a povestit apoi o istorioară despre astronomul Kepler, când a descoperit mișcarea și orbitele planetelor, și a exclamat: „Gândesc gândurile Tale, Dumnezeule!” „Așa spune David în Psalmi. Fraților, să încercăm să gândim gândurile lui Dumnezeu și astfel să descoperim zilnic noi frumuseți și măreție în creația lui Dumnezeu. Iar mințile noastre fiind astfel înălțate spre El, să fie umplute cu dragoste și recunoștință față de Dumnezeu, care ne face în stare să înțelegem bunătatea Sa față de noi, și să ne desfătăm în ziua stabilită de El, în care ne putem apropia de El și putem fi înviorați.”

Apoi a dat o serie de ilustrații pentru a arăta mărimea puterii lui Dumnezeu (descriind curentul Golfului, textura diferită a fibrelor lemnoase care cresc în climatele reci și calde și arătând cum ghiocelul, prin legea gravitației, este obligat să-și lase capul în jos pentru a deveni roditor și că, pentru a realiza aceasta, Dumnezeu a trebuit să cântărească pământul pentru a potrivi gravitația, altfel primul ghiocel ar fi fost și ultimul), pentru a demonstra auditoriului că Dumnezeu a dorit ca omul să cerceteze astfel de lucruri și să le înțeleagă, pentru a-L cunoaște mai bine și pentru a se desfăta în puterea Sa creatoare. „Acestea toate sunt pentru contemplarea și desfătarea noastră în ziua de Sabat. Și aceasta nu e tot. Avem mântuirea veșnică de studiat, de contemplat și în care să ne desfătăm. În Efeseni 3:8, 11, mai ales ultimul verset, arată că în evanghelia lui Isus Hristos, Domnul încearcă să-l facă pe om să înțeleagă ceva despre scopurile Sale veșnice. Citiți Efeseni 2:4-6 care ne spune că acesta va fi studiul nostru în veacurile viitoare. Această viață este numai începutul studiului nostru despre Dumnezeu, despre creația Sa și scopurile Sale în legătură cu El. Aceasta va fi știința și cântecul veșniciei. Domnul ne-a dat Sabatul cu scopul de a gândi gândurile Lui, de a ne desfăta în puterea Sa creatoare, de a ne apropia de El, de a găsi bucuria Domnului în El și de a ne bucura în El pentru că Îl cunoaștem așa cum este El.”