„Întâlnirea de tabără. «Rele din legislația religioasă.»”
The Topeka Daily Capital 11, 108, p. 4

După o oră petrecută în acest fel, adunarea s-a despărțit pentru a se reuni cu o jumătate de oră înainte de apusul soarelui (închiderea Sabatului), pentru a-L căuta pe Dumnezeu în rugăciune, după care fratele Jones a început să țină prelegerea de seară  ―

Vorbitorul a spus: „La debutul studiului despre guvernarea civilă și religie, vom lua Declarația de independență ca punct de plecare. Toți oamenii se nasc liberi și egali și sunt înzestrați cu anumite drepturi inalienabile. La vremea respectivă, această declarație era nouă, pentru că, timp de veacuri, au existat forme monarhice de guvernare, oamenii fiind născuți așa-numiți nobili și recunoscuți ca atare. Însă țara noastră a negat nobilimea prin naștere și a afirmat că toți oamenii sunt liberi și egali în ceea ce privește drepturile și, astfel, fiecare om din această națiune are toate drepturile tuturor celorlalți, inclusiv dreptul de a le revendica. Președintele nu are niciun drept în plus față de cel mai umil dintre cetățeni. Are mai multă autoritate, dar nu drepturi în plus. Senatorii și ceilalți făuritori de legi sunt servitori, iar noi, poporul, suntem stăpâni. Președintele nu are decât o autoritate delegată, pe care o primește de la popor, astfel că în această țară nu există conducători în afară de popor. Așadar, fiecare om este un stăpân și un conducător, iar cei pe care îi alegem sunt servitorii noștri, slujind mai mult sau mai puțin potrivit slujbei lor. Aceasta nu este o idee nouă, ci exact aceea pe care au avut-o în vedere părinții noștri când au conceput Declarația. Președintele Lincoln a declarat că guvernul nostru este «un guvern al  poporului, format de către popor și pentru popor». Dacă am rămâne cu toții fideli acestei declarații, am fi cu adevărat un popor fericit. Declarația de independență înglobează chiar ideile exprimate în evanghelia lui Hristos, cea a libertății desăvârșite. În momentul în care o republică atinge acel punct în care încetează să se mai guverneze singură, se va ridica o putere pentru a o guverna, astfel că republica va înceta să existe, chiar și a noastră. Întrucât suntem egali, având drepturi egale, cum se poate naște un guvern? Fiecare deține dreptul de a-și exercita propriul drept. Însă pentru binele tuturor, fiecare renunță la anumite drepturi, dar sunt unele drepturi inalienabile care nu pot fi delegate, printre ele numărându-se viața, libertatea și căutarea fericirii. Mai sunt și altele pe care le vom vedea imediat. Dacă fiecare și-ar păstra toate drepturile și le-ar exercita în mod independent, nimeni nu ar fi într-o poziție la fel de privilegiată ca și atunci când ar renunța la unele drepturi; de aceea, fiecare renunță la unele dintre ele pentru binele tuturor. De exemplu, fiecare are dreptul la protecția persoanei, a familiei și a proprietății, dar, pentru că nu toți recunosc acest drept, unii încalcă drepturile altora, astfel încât măsura de protecția individuală, pe care o are cineva, nu este suficientă. Prin urmare, oamenii se unesc în scopul de a obține beneficiul puterii combinate a tuturor, așa că fiecare primește la rândul său de o mie de ori mai mult decât ceea ce cedează în acest fel. De aceea, este interesul tuturor oamenilor să încheie un astfel de pact, iar rezultatul este guvernul civil, astfel că această afirmație este adevărată și afirmă că guvernele își obțin puterea de la cei guvernați.”

Apoi, vorbitorul a citit din Legea Drepturilor din Massachusetts pentru a-și întări afirmațiile. „Federație[1] – a spus el – înseamnă bogăție generală[2]  – bine comun – și pentru aceasta sunt organizate guvernele. Însă există anumite drepturi la care niciun om nu poate renunța și să rămână om, iar unul dintre aceste drepturi este dreptul la conștiință. Statul Massachusetts (spre exemplu) recunoaște aceasta și afirmă că niciun om nu poate primi vreodată un echivalent pentru ele. De exemplu, niciun om nu poate renunța la dreptul său de a crede, cel puțin nimeni nu are dreptul să facă acest lucru – dreptul de a cerceta singur Scripturile, de a afla singur adevărul și de a asculta de el singur – în favoarea vreunui om sau a vreunei forme de guvernare. Acum ajungem să luăm în considerare negarea dreptului oricărui guvern de a elabora legi în domeniul religiei. Nu are niciun drept de a elabora legi împotriva sau în favoarea a ceea ce crede vreun om. Nu are niciun drept de a elabora legi în favoarea sau împotriva creștinismului. Oamenii nu pot niciodată să aprobe o legislație în favoarea religiei pe care o împărtășesc fără să renunțe la dreptul lor de a crede, deoarece ei renunță la dreptul lor de a-și schimba convingerea mai târziu, astfel că, prin acest lucru, oamenii renunță la libertatea lor religioasă.

Nu negați niciodată puterea guvernului de a adopta o lege în favoarea a ceea ce credeți. Aceasta este o afirmare autentică a libertății religioase. Să spuneți acest lucru și altora, pentru că afirmarea libertății religioase nu a atins acest punct. Afirmarea dreptului meu de a crede așa cum doresc nu este adevărata libertate religioasă, dar afirmarea mea a dreptului tău de a crede așa cum doriți este adevărata libertate religioasă.”

Vorbitorul a citat apoi argumentul ironic al lui Macaulay, că majoritatea are dreptul de a-și afirma credința și de a forța minoritatea să-și schimbe credința pentru a o armoniza cu a majorității. „A venit însă timpul să afirmăm dreptul celorlalți de a crede așa cum doresc și de a-l afirma în orice moment și în orice loc. Dacă dumneavoastră sau eu vom sta nepăsători văzând cum drepturile altora sunt încălcate și smulse și nu vom face nimic, pentru că nu ne afectează, nu vom avea niciun drept să ne plângem când drepturile noastre vor fi încălcate. Atunci, adevărata soluție a problemei este de a afirma drepturile celorlalți. Problema nu este cine are dreptate, ci care sunt drepturile individuale. Baptistul are dreptul de a crede așa cum crede, dar nu are dreptul de a-l constrânge pe metodist să se comporte ca și cum ar fi baptist, și la fel și în cazul tuturor denominațiunilor, fiecare om având dreptul de a fi așa cum dorește, dar neavând dreptul de a folosi puterea civilă pentru a obliga orice om să respecte o religie. Omul are dreptul de a fi păgân sau creștin după cum dorește, și nimeni nu are dreptul să-l împiedice să fie așa. Atât timp cât Constituția rămâne așa cum este, toți sunt protejați în drepturile lor, și chiar dacă păgânii sau catolicii ar ocupa toate locurile în Congres, nu ar putea adopta legi care să dăuneze creștinismului, deoarece Constituția interzice legislația religioasă. Acum, fraților, în anunțarea poziției noastre, nu uitați că ne bizuim pe Constituție și pe Declarația de Independență.”

Institutul

În fiecare dimineață, la ora 9:15, institutul se reunește cu scopul de a pune întrebări cu privire la predicile și cuvântările anterioare, spre a oferi posibilitatea elucidării punctelor neclare sau insuficient elaborate. Clasa institutului, compusă din 100 de membri, a început cu cuvântarea de deschidere a fratelui A. T. Jones, „Rele ale legislației religioase”. Ca răspuns la întrebările fratelui, s-a constatat că, deși guvernul nostru a fost fondat pe Declarația de Independență, aproape nimeni din clasă nu o citise. La o întrebare referitoare la ce declară Declarația, răspunsul a fost: „Toți oamenii se nasc liberi și egali”, dar nu spune așa, cuvintele exacte fiind: „Toți oamenii sunt creați egali.” Fratele a folosit această modalitate pentru a arăta necesitatea de a cita corect o autoritate. Drepturile inalienabile au fost definite după cum urmează: Un imigrant[3] este un străin. A fi alienabil înseamnă a putea să renunți la drepturi și a nu putea să-ți afirmi drepturi. Un englez se înstrăinează când pleacă din Anglia și este un imigrant în America, renunțând la drepturile pe care le avea în Anglia și neputând să-și afirme drepturile lui englezești în America. Prin urmare, drepturile inalienabile sunt opusul celor alienabile, ceea ce înseamnă că nu pot fi abrogate sau cedate, cum ar fi dreptul la viață, libertate și urmărirea fericirii. Viața nu poate fi înstrăinată și nici libertatea ei, nici acele lucruri care privesc bucuria reală a vieții, decât prin sinucidere. Toate puterile drepte sunt derivate din consimțământul celor guvernați. Ei obțin numai puteri drepte; puterile nedrepte sunt uzurparea, tirania și despotismul. Când oamenii sunt cu toții egali, toți oamenii dețin drepturile și consimțământul a tot ceea ce dă putere guvernului. Primul lucru pe care trebuie să-l facă un grup de oameni care se adună împreună este să se organizeze, iar acesta este guvernul. Prin urmare, guvernul este inerent în însăși natura lucrurilor dintre oameni. Principiul dreptului inerent este acela al libertății religioase. Dacă oamenii ar fi considerat că viața este cea mai scumpă, foarte puține progrese s-ar fi făcut vreodată în creștinism. Declarația de Independență menționează aceste drepturi inalienabile, dar libertatea religioasă este mai scumpă și mai importantă decât toate acestea. Unii oameni și-au iubit libertățile civile mai mult decât propria viață, iar datorită acestui lucru lumea iese în cele din urmă din despotism.

[1] eng. commonwealth (n.t.)

[2] engl. common wealth (n.t.)

[3] engl alien (n.t.)