„Întâlnirea de tabără. Un discurs interesant”
The Topeka Daily Capital 11, 108, p. 4.

A urmat o predică ținută de fratele A. T. Jones. El a spus:

Un discurs interesant

Subiectul lecției a fost biserica drept casă a lui Dumnezeu, reunind acele texte care vorbesc despre biserică drept un trup etc.

„Primul text la care doresc să ne îndreptăm atenția este 1 Timotei 3:14-15, care numește casa lui Dumnezeu biserica lui Dumnezeu, iar scopul scrierii lui Pavel în acest loc anume a fost de a ne arăta cum să ne purtăm în biserică, un studiu foarte important, iar din lipsa de cunoaștere a acestui aspect se nasc multe probleme în biserică, dar eu citesc textul pentru a arăta că biserica lui Dumnezeu este casa lui Dumnezeu. Acum, citind Evrei 3:6, aflăm că noi suntem casa lui Hristos, iar capitolul arată cât de credincios a fost Hristos peste casa Lui, subiectul fiind deschis în cel de-al doilea capitol, și ne este prezentat pentru a vedea că a fost credincios. Moise a fost credincios ca slujitor, dar Hristos a fost credincios ca Stăpân și, fiind așa, El dorește ca noi să fim credincioși în casa lui Dumnezeu, ca servitori ai Celui care ne-a chemat – credincioși în toate. În versetul 17, Pavel Îl prezintă pe Hristos ca venind la fel ca Adam, fiind făcut desăvârșit prin suferință și fiind ispitit pentru a ne putea salva când suntem ispitiți – făcând toate lucrurile pentru ca noi, în puterea Sa, să biruim; prin El și numai prin El putem fi credincioși. Hristos a înfruntat fiecare ispită pe care noi va trebui s-o înfruntăm și punându-L, prin credință, în locul oricărei ispite, noi avem puterea Lui pentru a birui și pentru a fi credincioși.

1 Corinteni 3:9 afirmă că noi suntem clădirea lui Dumnezeu. În lume nu există o viziune corectă cu privire la ce este biserica lui Dumnezeu și la legăturile membrilor cu ea. Se spune adesea: «Pot fi un creștin la fel de bun în afara bisericii, pe cât pot fi și în ea», dar nu este adevărat. Nimeni nu se poate separa de biserică și să fie creștin, pentru că un astfel de om este în afara lui Hristos. În 1 Petru 2:1-5, se continuă ideea lui Pavel și se adaugă faptul că este o casă spirituală care este zidită din pietre vii – Hristos fiind piatra vie, iar noi care trăim prin El suntem făcuți, prin El, pietre vii. În același fel poruncile sunt numite «cuvinte vii», fiind legea viului Dumnezeu. Acum, prin faptul că venim la El și devenim pietre vii, având viața oferită fără plată, suntem zidiți într-o casă spirituală.

Mai departe, o piatră vie este numită prețioasă; pietrele vii dau lumină și pot fi șlefuite pentru a reflecta o imagine. Scripturile transmit exact această idee în legătură cu Hristos, o piatră prețioasă așezată înaintea tuturor oamenilor, iar noi, privind la El, ne vedem pe noi înșine și privind la El, văzând desăvârșirea Sa, devenim ca El și astfel suntem zidiți în El. Această idee este urmărită în 2 Corinteni 3:18; noi, privind la Domnul ca într-o oglindă, suntem transformați din slavă în slavă în același chip. Ideea este din nou menționată în capitolul patru, versetul șase. Același care a făcut lumina din întuneric la început, a strălucit în inimile noastre și ne-a schimbat după chipul Lui. Așadar, Hristos este piatra cea vie și, venind la El, noi suntem zidiți într-o casă spirituală. 1 Petru 2:6-7. Putem spune cu toții că noi credem în El într-o asemenea măsură încât El este prețios pentru noi? Ar trebui să credem. Versetul la care face referire Petru este Isaia 28:16.

Acum să deschidem la 1 Corinteni 3:10. Aici se află temelia, acea piatră vie și prețioasă, iar noi, ca pietre vii, suntem zidiți pe această temelie, o casă spirituală. Acum să citim Efeseni 2:19-22. Aici avem clădirea întreagă. Hristos, piatra unghiulară, profeții temelia, iar noi clădim pe aceștia. În El, clădirea este bine închegată (fără a fi pietre vii înainte de a veni la El), crescând pentru a fi un templu sfânt în Domnul. Aceasta este biserica, iar noi suntem zidiți ca o locuință pentru Domnul. Când avem o astfel de perspectivă asupra casei lui Dumnezeu, nu este oare apartenența la aceasta mai importantă decât ne dăm seama? Dacă nu putem trăi în pace în casa Sa de pe pământ, ne putem aștepta să facem acest lucru în casa care va veni? Observăm din expresiile din 2 Corinteni 6:16 și 1 Corinteni 3:16 că noi suntem locuința lui Hristos, astfel că atunci când Hristos locuiește în noi, iar noi în armonie cu El, Hristos locuiește printre noi prin Duhul Său. În cartea Apocalipsei, ne este prezentată cetatea Noului Ierusalim, temeliile fiind făcute din cele mai prețioase pietre, cea mai prețioasă fiind iaspisul. Cine este numit piatra cea mai prețioasă din casa noastră spirituală? Hristos, e limpede ca cristalul. Deasupra tuturor acestora este clădit zidul format din pietre colorate și deasupra acestuia iarăși piatra de iaspis, iar slava lui Dumnezeu strălucește prin ea (căci Dumnezeu va locui acolo), fără a avea nevoie de soare, cu toate că strălucește de șapte ori mai puternic decât o face acum. Cât de departe poate fi văzută această cetate pe noul pământ? Atât de departe cât se poate pătrunde cu vederea. Avem ceva asemănător în templul cel sfânt al lui Dumnezeu din biserică. Hristos este piatra unghiulară de iaspis, apostolii și noi, zidul, iar slava lui Hristos strălucind de pe fața Sa peste noi mai presus de toate. Noi suntem lumina acestei lumi, ca o cetate așezată pe un deal. Să citim Matei 5:14, iar apoi Filipeni 2:15. Atunci noi nu trebuie să murmurăm sau să ne certăm. Trebuie să fim nevinovați și inofensivi înainte de a fi copiii lui Hristos și să încetăm să murmurăm sau să ne certăm. Ca o cetate așezată pe un deal, lumina noastră ar trebui să lumineze în așa fel încât să nu poată fi mai ascunsă decât slava cetății celei noi de pe noul pământ. Iar o biserică formată din asemenea membri este ceea ce va avea Hristos curând aici, o biserică pe care nimic din această lume nu o poate ascunde și în care oamenii vor vedea slava lui Dumnezeu – o biserică la care vor veni toți oamenii sinceri, așa cum vin porumbeii la ferestrele deschise. De aceea, fraților, nu poate exista nimic mai sfânt în afara cerul, iar dacă o privim ca pe ceva mai puțin decât atât, nu vom putea să o apreciem. Prin urmare, să nu mai avem niciodată o viziune atât de comună asupra clădirii și locuinței lui Dumnezeu.”