Scrisoarea 44, 1893
Napier, Noua Zeelandă, 9 aprilie 1893

CĂTRE A. T. JONES

Iubite frate,

Există un subiect care mă îngrijorează foarte mult. În timp ce nu văd nici dreptate, nici corectitudine în impunerea prin lege ca Biblia să fie dusă și citită în școlile publice, sunt totuși unele lucruri care îmi împovărează mintea în legătură cu faptul că poporul nostru își face proeminente ideile asupra acestui aspect. Sunt sigură că aceste lucruri ne vor pune într-o lumină greșită înaintea lumii. Mi-au fost date avertizări legate de acest aspect. Mi-au fost arătate unele lucruri cu privire la cuvintele lui Hristos: „Dați‑i dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”, stabilind faptul că biserica nu are niciun drept să impună nimic cu caracter religios asupra lumii.

Totuși, în legătură cu aceasta, au fost date cuvinte de avertizare. Dacă o astfel de lege ar intra în vigoare, Domnul o va dejuca spre bine, ca să fie pus în mâinile celor care păzesc Sabatul, un argument în favoarea lor, pentru faptul că ei stau pe temelia biblică în legătură cu Sabatul poruncii a patra. Iar cartea pe care statul și lumea creștină au impus-o în atenția oamenilor ca să fie citită în școli, nu va vorbi ea și cuvintele ei nu vor fi interpretate exact așa cum se aud?

Fratele meu, împotrivirea față de adoptarea unei legi pentru a introduce Biblia în școli, va lucra împotriva noastră, împotriva celor cu aceeași credință ca noi, pentru care Biblia înseamnă atât de mult. Cu un an în urmă, mi-a fost prezentat ceva în legătură cu aceste lucruri, și noi va trebui să folosim Biblia pentru a dovedi temelia credinței noastre. Ar trebui să fim peste măsură de precauți în fiecare detaliu, ca nu cumva să împiedicăm vreo rază de lumină să ajungă la cei care sunt în întuneric. Amintesc în mod special acest aspect: „Nimic din ce ar putea să dea cunoștința lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care El L-a trimis, să nu fie obstrucționat.” Anumite lucruri nu le pot prezenta distinctiv, dar este destul de clar pentru mine că aș vrea să fii foarte atent pe ce tărâm calci, pentru că vrăjmașii noștri vor argumenta hotărât împotriva noastră, dacă le vom da aparența unei ocazii. Cred că puterile legislative își vor impune punctul de vedere în această problemă, dacă nu acum, atunci peste puțin timp. Și este foarte important ca noi, ca popor, să avem cea mai mare grijă ca vrăjmașilor noștri să nu li se lanseze nicio provocare pe care să o poată folosi împotriva noastră, ca popor, în criza viitoare, în chestiunea opunerii unei lucrări atât de bune precum introducerea Bibliei în școlile publice.

Aș vrea să pot pune mâna pe ceva ce am scris despre acest subiect la ultima Conferință Generală la care am participat. Dar nu pot să o aduc la lumină. Sper că Domnul ne va ajuta să nu facem o mișcare greșită, dar, te rog, fii precaut în acest aspect. [1164]

Frate A. T. Jones, aș vrea să-ți atrag atenția asupra unei alte probleme. Am participat la o adunare și o mare mulțime a fost prezentă. În visul meu, tu prezentai subiectul credinței și al neprihănirii lui Hristos atribuite prin credință. Ai repetat de mai multe ori că faptele nu înseamnă nimic, că nu ar exista condiții. Problema a fost prezentată în așa fel, încât am știut că mințile vor fi în confuzie și că nu vor primi impresia corectă cu privire la credință și fapte, și m-am decis să-ți scriu. Tu declari prea puternic acest lucru. Există condiții prin care primim îndreptățirea, sfințirea și neprihănirea lui Hristos. Eu înțeleg ce vrei să spui, dar lași o impresie greșită asupra multor minți. În timp ce faptele bune nu vor mântui nici măcar un suflet, este imposibil pentru vreun suflet să fie mântuit fără fapte bune. Dumnezeu ne salvează sub o lege, potrivit căreia trebuie să cerem dacă vrem să primim, să căutăm dacă vrem să găsim și să batem dacă vrem să se deschidă ușa înaintea noastră. Hristos Se oferă pe Sine, fiind dornic de a-i mântui în chip desăvârșit pe toți cei care vin la El. El îi invită pe toți să vină la El. „Pe cel ce vine la Mine nicidecum nu‑l voi izgoni afară.” În realitate, tu vezi aceste subiecte așa cum le văd eu, dar, prin expresiile tale, tu faci ca subiectul să producă confuzie în minți. După ce ți-ai exprimat în mod radical ideea cu privire la fapte, când ți se pun întrebări despre acest subiect, acesta nu e așezat în linii la fel de clare în propria ta minte, încât să le poți defini altor minți principiile corecte, și tu însuți nu poți face ca declarațiile tale să se armonizeze cu credința și cu propriile tale principii.

Tânărului care a venit la Isus cu întrebarea: „Bunule Învățător, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?”, Hristos i-a răspuns: „Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.” „Care?”, I-a zis el. Isus i-a citat mai multe, și tânărul I-a spus: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea; ce-mi mai lipsește?” Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, și urmează-Mă.” Există condiții aici, iar Biblia este plină de condiții.

„Dar când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuții.” Atunci când spui că nu sunt condiții, iar unele expresii sunt destul de generale, tu împovărezi mințile, și unii nu pot vedea consecvență în expresiile tale. Ei nu pot vedea cum se armonizează aceste expresii cu declarațiile clare ale cuvântului lui Dumnezeu. Te rog, ai grijă în aceste aspecte. Aceste afirmații puternice cu privire la fapte, nu vor face niciodată poziția noastră mai puternică. Expresiile ne slăbesc poziția, pentru că sunt mulți care te vor considera un extremist și vor pierde lecțiile bogate pe care le ai pentru ei, tocmai din subiectele pe care au nevoie să le știe.

Hristos a spus: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” Simt un profund interes ca fiecare suflet să vadă, să înțeleagă și să fie fascinat de consecvența adevărului. Dovada dragostei noastre față de Hristos nu este pretenția, ci trăirea. Fratele meu, este [1165] dificil ca mintea să înțeleagă acest aspect și nu duce în confuzie nicio minte prin idei care nu se vor armoniza cu cuvântul. Te rog să ții seama de faptul că, deși au fost învățați de Hristos, mulți dintre ucenicii lui Hristos au fost lamentabil de ignoranți. Dar atunci când a venit asupra lor Duhul Sfânt pe care Isus L-a promis, a făcut din ezitantul Petru un campion al credinței. Ce transformare în caracterul lui! Dar nu pune nicio pietricică pentru ca vreun suflet slab în credință să se poticnească, din cauza unor prezentări sau expresii extenuante. Fii întotdeauna consecvent, calm, profund și temeinic. Nu te duce în nicio extremă cu nimic, ci păstrează-ți picioarele pe o stâncă solidă. Ah, iubitule, iubitule Mântuitor! „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu Îl voi iubi și Mă voi arăta lui.”

Acesta este adevăratul test – împlinirea cuvintelor lui Hristos. Este dovada iubirii agentului omenesc față de Isus, iar cel care face voia Lui îi dă lumii dovada practică a roadelor pe care el le manifestă în ascultare, în puritate și în sfințenia caracterului. „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, și vom locui împreună cu el.” Noi – adică Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – vom locui în el. Ah, fratele meu, umblă în temere cu Dumnezeu. Dar amintește-ți că sunt unii ai căror ochi sunt fixați cu atenție asupra ta, așteptând să treci peste limite, să te împiedici și să cazi. Dar dacă te ții în umilință aproape de Isus, totul este bine.

2 Petru 1:1-11. Aceasta este credința pe care trebuie să o avem, care lucrează prin dragoste și care curățește sufletul. Nu există niciun loc în școala lui Hristos unde să spui că ai absolvit. Noi trebuie să lucrăm pe planul adunării și Domnul va lucra pe planul înmulțirii. Prin sârguință constantă, prin harul lui Hristos, lucrați pe planul adunării, făcându-vă chemarea și alegerea sigură, pentru că dacă faceți aceste lucruri, „uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. […] Căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”.

Ellen G. White

Copie trimisă fraților Olsen, Jones, Daniells și L. J. Rousseau [1166]