Fiara şi chipul ei

Ce este Fiara? Ce este Chipul Fiarei? Aceste două puteri sunt descrise în cel de-al 13-lea capitol din Apocalipsa. Dar, de vreme ce acest capitol nu este decât complementul celui de-al 12-lea, trebuie studiat şi cel de-al 12-lea în legătură cu cel de-al 13-lea pentru a obţine cea mai bună imagine despre ceea ce este Fiara şi Chipul ei.

La începutul celui de-al 12-lea capitol este descrisă o femeie îmbrăcată în soare, având luna sub picioare şi pe cap o coroană cu 12 stele, care naşte „un copil care avea să conducă toate naţiunile cu un toiag de fier; iar copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său.” Acel „fiu al omului” este Isus Hristos. Psalmul 2:9; Apocalipsa 19:15, 16; Luca 24:50, 51; Marcu 16:9; Fapte 7:55; Evrei 8:1.

Femeia aceasta nu este altcineva decât Biserica lui Hristos, în splendoarea ei, „frumoasă ca luna” şi „curată ca soarele.” În faţa femeii a stat un balaur roşu „ca să-i mănânce copilul când îl va naşte.” Despre acest balaur, despre chiar persoana sa, este declarat că este „şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana.” Dar Satana lucrează în această lume prin diferite mijloace. Mijloacele lui sunt oamenii şi mai cu seamă grupurile de oameni care deţin puterile mondiale. Care a fost puterea de care s-a folosit Satana în strădania de a-L distruge pe Hristos imediat ce s-a născut? Irod. Dar cine a fost Irod? A fost mai mult decât o simplă persoană: el era regele iudeilor şi al provinciei Iudea. Ba încă şi mai mult decât atât; el a putut deveni rege numai pe baza unui decret al Senatului roman, numai având susţinerea deosebită a lui Octavius Caesar şi Marc Antoniu. Nu ar fi putut fi rege în Iudea nici măcar o zi dacă nu ar fi fost sprijinit de marea putere a Romei. Astfel, Irod, în poziţia de autoritate pe care o deţinea, era numai creaţia, reprezentantul puterii romane. De aceea, puterea romană a fost mijlocul pe care l-a folosit Satana în strădaniile lui de a-L distruge pe Hristos încă de când S-a născut.

Oricum, încercarea aceea a eşuat. Cu toate acestea, Satana nu şi-a permis odihnă până când nu L-a distrus pe Domnul Hristos, – atât cât s-a putut şi atât cât i-a stat lui şi lumii în putere – până când nu L-a răstignit pe cruce şi nu L-a îngropat, ca să-l ascundă de lume, într-un mormânt sigilat cu sigiliul roman. Toate acestea le-a realizat prin puterea romană – prin Pilat, guvernatorul roman. Dar a eşuat şi de data aceasta; pentru că din moarte şi din mormântul roman  sigilat, copilul de parte bărbătească „a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.”

Atunci Satana şi-a îndreptat toate eforturile, prin intermediul celui pe care l-a folosit ca unealtă a sa în lume – Imperiul Roman – împotriva femeii, care este Biserica, şi „a persecutat femeia care născuse copilul.” (KJV). Acest lucru l-a făcut în tot timpul cât a dăinuit puterea romană. Şi, pe tot parcursul timpului în care această putere a dăinuit, ea s-a identificat atât de mult cu Satana, cel care este în mod deosebit denumit balaurul, şi a fost atât de îmbibată de spiritul lui, încât chiar această putere a fost denumită „balaurul.” Apocalipsa 12:3, 4. Dar Roma, în faza aceasta a ei, Roma păgână, a căzut. Puterea aceasta, în această formă, a trecut. Ea a fost succedată de acea putere care, în cartea Apocalipsa, este denumită „Fiara.”

Astfel, este scris: „Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei zicând: ‚Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?’ I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului, care a fost junghiat.” Apoc. 13:1-8.

Observaţi că balaurul i-a dat acestei fiare, care este „Fiara”, puterea lui, şi tronul lui şi stăpânire (autoritate – KJV) mare. Este adevărat că puterea Romei păgâne, şi tronul Romei păgâne, adică cetatea Romei, precum şi stăpânirea Romei păgâne, au trecut în posesia acelei puteri care a succedat Romei păgâne. Dar şi mai adevărat decât atât: adevărul este că balaurul în primul rând este Satana, şi adevărul este că Satana i-a dat Fiarei puterea lui şi tronul lui şi o stăpânire mare. Un alt pasaj din cartea Apocalipsa,  referindu-se la Roma, spune despre ea că este acolo „unde este scaunul de domnie al lui Satana.” Apocalipsa 2:13.

Astfel, puterea, tronul şi autoritatea Fiarei au fost primite de la Satana; chiar dacă Fiara a primit puterea, tronul şi autoritatea care aparţinuseră acelei faze a Romei care a trecut.

Această nouă fază a Romei, cu puterea ei mondială, a  fost folosită în continuare de Satana în persecutarea femeii. „Şi femeii   i-au fost date două aripi ale unui vultur mare ca să zboare în pustie, în locul ei unde este hrănită pentru o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui.” Apocalipsa 12:14. Iar Fiara, marele instrument de anvergură mondială al şarpelui cel vechi, care este diavolul şi Satana, „a făcut război cu sfinţii” şi i-a biruit şi „i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.” Iar această putere i-a fost dată pentru a dura 42 de luni – „o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremi”, „1260 de zile.” Apocalipsa 13:7; 12:6, 14. Această perioadă a început în anul 538 d.Hr. şi, continuând 1260 de ani, ajungem la anul 1798. A început în anul 538 d.Hr. pentru că în acel an a fost dezrădăcinată ultima dintre cele trei puteri care trebuiau smulse din rădăcini înainte de stabilizarea papalităţii, nu doar ca Biserică, ci ca putere mondială; şi s-a sfârşit în anul 1798 când papalitatea a fost dusă în captivitate, odată cu capturarea şi prizonieratul Papei Pius VI, din ordinul directoratului francez.

Apoi urmează ridicarea şi descrierea Chipului Fiarei, după cum este scris: „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. Ea exercita toată puterea fiarei dintâi de dinaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Făcea minuni mari până acolo că făcea să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor, şi amăgea pe locuitorii pământului prin minunile pe care avea puterea să le facă în faţa Fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă un Chip al Fiarei care avea rana de sabie şi trăia. Şi avea putere să dea viaţă Chipului Fiarei, ca Chipul Fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina Chipului Fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, sau numele Fiarei sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:11-17 (KJV).

Iar această putere, denumită aici „Chipul Fiarei”, vorbind ca un balaur şi folosind toată puterea Fiarei dintâi, este, la rândul ei, folosită de Satana, „balaurul cel mare”, tot pentru a persecuta Biserica; aşa cum este scris: „Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” Apocalipsa 12:17.

Acest lucru ne conduce cu siguranţă la Solia Îngerului al Treilea; deoarece Chipul Fiarei îi obligă pe toţi să se închine Fiarei şi să primească semnul ei. Iar Solia Îngerului al Treilea îi avertizează pe toţi să nu se închine Fiarei şi Chipului ei şi să nu primească semnul ei. Satana foloseşte aceste puteri în mânia lui faţă de rămăşiţa Bisericii, care îi stârneşte mânia îndeosebi prin faptul că păzesc poruncile lui Dumnezeu şi pentru că au mărturia lui Isus Hristos. Iar Solia Îngerului al Treilea, pentru a-i salva pe oameni de la închinarea în faţa Fiarei şi Chipului ei, îi cheamă pe toţi la păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi a credinţei lui Isus. Toate aceste lucruri se petrec în perioada rămăşiţei Bisericii, care este ultima Biserică. Iar Solia Îngerului al Treilea se încheie cu venirea Domnului şi cu biruinţa asupra Fiarei şi Chipului ei de către aceia care primesc Solia Îngerului al Treilea.

Din descrierea oferită în Cuvânt oricine poate vedea că Fiara este papalitatea; şi, prin natura lucrurilor, Chipul Fiarei este Chipul papalităţii. Dar, ce este, în câteva cuvinte, papalitatea? Este unirea Bisericii cu Statul, legătură în care Biserica este supremă şi foloseşte puterea Statului pentru scopurile ei despotice şi persecutoare. Iar Fiara s-a format prin unirea Bisericii decăzute cu marea putere mondială a Romei. De aceea, prin natura lucrurilor, Chipul Fiarei trebuie să fie un alt caz mare şi remarcabil în care Biserica decăzută se uneşte cu o mare putere mondială, şi foloseşte puterea statului, după asemănarea papalităţii.

Dar unde, în lume, trebuie să descoperim Chipul Fiarei? Observaţi despre Chipul Fiarei că trebuie să fie „făcut”; căci s-a zis „locuitorilor pământului să facă un Chip al Fiarei.” (KJV) Şi singurul loc în care un astfel de chip, sau imagine poate fi făcută trebuie să fie o naţiune în care, la început, nu a existat aşa ceva. Şi deoarece Fiara este unitatea Bisericii cu Statul, iar Chipul Fiarei trebuie să fie „făcut” într-o naţiune în care, la început, nu a existat aşa ceva, este suficient de clar despre Chipul Fiarei că trebuie să apară – trebuie să fie „făcut” – într-o naţiune în care nu a existat unire între Biserică şi Stat. Iar această ordine de lucruri din care ia naştere Chipul Fiarei, a fost văzută „ridicându-se” la finele celor 1260 de ani, pe vremea când Fiara era dusă în „captivitate.”

Aşadar, unde, în anul 1798, am putea găsi pe pământ o naţiune care se „ridica” şi în care nu exista legătură între Biserică şi Stat? De fapt, în orice perioadă a istoriei lumii din era creştinismului, unde  s-a ridicat vreo naţiune în care nu a existat legătură între Biserică şi stat? În Statele Unite, şi numai în această naţiune dintre toate locurile de pe pământ. În anul 1798 această naţiune era pe deplin formată şi fondată, în ordine, sub Constituţia ei. Pe data de 4 Martie 1797 a luat sfârşit cel de-al doilea mandat al primului preşedinte al naţiunii şi a fost inaugurat cel de-al doilea preşedinte. Astfel, în 1798 această naţiune putea fi văzută „ridicându-se” pentru a-şi ocupa locul ei printre puterile pământului; întrucât, de la acea dată, a devenit oficial stabilită şi a început să înainteze liniştit, sigur şi ferm, într-o carieră naţională.

Şi a fost liberă de orice legătură dintre Biserică şi Stat. Separarea totală între religie şi Stat a constituit unul dintre principiile fundamentale în fondarea naţiunii, şi a fost pe drept mândria naţiunii în faţa lumii. Aceasta a fost singura naţiune de pe pământ la acea dată, sau din întreaga istorie de la scrierea cărţii Apocalipsa, care a început astfel şi în care nu a existat niciun fel de unire între Biserică şi Stat.

De aceea, această naţiune constituie singurul loc din lume unde li se poate spune pe bună dreptate „locuitorilor pământului” „să facă” o unire a Bisericii cu Statul – „un Chip al Fiarei.” În consecinţă, Statele Unite, având în vedere această putere ca naţiune, reprezintă locul unde trebuie găsit Chipul Fiarei. Acest lucru este sigur pentru că în nicio altă naţiune nu se regăsesc specificaţiile din aceste versete, în timp ce în această naţiune se regăsesc toate.

Astfel, cel de-al 12-lea capitol al Apocalipsei reprezintă o schiţă a puterilor folosite de Satana împotriva Bisericii lui Dumnezeu, de la prima venire a lui Hristos şi până la cea de-a doua Sa venire. Aceste puteri sunt trei: Balaurul, Fiara şi Chipul Fiarei. Şi acestea trei sunt Roma păgână, Roma papală şi Roma americană.