Au existat nu mai puţin de 18 triburi barbare care, prin prezenţa lor activă, au contribuit la ruina Imperiului de Apus. În ordine alfabetică, cele 18 triburi sunt: alemanii, alanii, anglii, burgunzii, francii, gepizii, herulii, iutlanzii, lombarzii, ostrogoţii, rugienii, saxonii, scirii, suevii, turingienii, vandalii şi vizigoţii. Dintre acestea, unele, după ce şi-au făcut lucrarea de distrugere, au părăsit teritoriile Apusului şi s-au stabilit altundeva, fie s-au pierdut printre alte popoare sălbatice din nordul şi estul Europei sau din Asia. Altele s-au unit, iar numele triburilor mai mici s-a pierdut sub numele tribului predominant. Astfel, atunci când şi ultimul vestigiu al Imperiului Roman de Apus a dispărut, teritoriul acestuia era porţionat în exact zece părţi, ocupate de exact zece naţiuni independente; nici mai mult, nici mai puţin.
Amintindu-le de la nord către hotarele sudice ale Imperiului de Apus, acestea zece, aşa cum erau în anul 476 la stingerea Imperiului, sunt următoarele:
Detaliile acestea le poate trasa oricine, oricând, pe orice hartă pe care doar să vrea să o ţină în faţă şi să o însemneze în timp ce citeşte istoria căderii Imperiului Roman.
Aceste zece regate au fost pentru prima oară menţionate în profeţia lui Daniel, în mod deosebit în profeţia în care el a văzut „o a patra fiară,” ce reprezintă Roma, că „avea zece coarne.” Iar aceste zece coarne „din împărăţia aceasta (a patra)”, ne este spus în mod distinct de către înger că sunt „zece regi (regate) care se vor ridica.” Daniel 7:7, 24. Ele sunt amintite şi mai târziu, în cartea Apocalipsei în cadrul descrierii balaurului, şi de asemenea a Fiarei care avea „şapte capete şi zece coarne.”
De asemenea, în profeţia lui Daniel este relatat că din mijlocul celor zece s-a ridicat un alt corn, şi că „dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne.” Daniel 7:8, 20, 24. Cele trei care au fost smulse, au fost herulii, care ocupau Italia, în anul 493; vandalii, care ocupau nordul Africii, în anul 534; şi ostrogoţii, care au constituit mijlocul pentru smulgerea herulilor şi care au ocupat Italia în locul lor, în anul 538. Acel „alt corn” dinaintea căruia au fost smulse cele trei, este descris ca având „nişte ochi ca ochii de om, şi o gura care vorbea cu trufie.” Cornul acesta a fost, şi este, papalitatea.
Trei luate din zece, rămân şapte. Aceste şapte din cele zece regate iniţiale care au împărţit Imperiul Roman de Apus se află pe acelaşi teritoriu şi astăzi, şi sunt Puterile Europei Occidentale de astăzi. Saxonii, francii, alemanii, burgunzii, vizigoţii, suevii şi lombarzii reprezintă puterile respectiv ale Britaniei, Franţei, Germaniei (în limba franceză, şi pentru poporul francez de astăzi, germanii sunt tot alemani, iar Germania este tot Alemania), Elveţia, Spania, Portugalia şi Italia de astăzi. Căci după smulgerea celei de-a treia din cele trei împărăţii, lombarzii s-au mutat din locul lor de pe Dunăre, stabilindu-şi regatul în Italia; iar unei porţiuni considerabile din acea ţară „i se spune încă Lombardia.” În evul mediu, Lombardia „a fost, este drept, pentru o vreme, numele pentru Italia însăşi.” Astfel, Puterile Europei Occidentale de astăzi sunt indicate atât de clar de profeţie, pe cât se putea fără a li se specifica numele.
Din cele şapte, unele sunt foarte puternice, ca Britania, Franţa şi Germania, în timp ce altele sunt slabe, ca Elveţia, Spania şi Portugalia; iar Italia a rămas aşa cum a fost: între slabă şi puternică. Astfel, aceste şapte dintre cele zece iniţiale sunt exact aşa cum Daniel a spus că vor fi, după cele văzute în visul lui Nebucadneţar. Daniel 2: 40-43. Ele sunt exact în condiţia în care profeţia a spus că vor fi – „în parte puternice, şi în parte plăpânde” sau slabe. Britania, Franţa şi Germania şi-au răspândit puterea pe tot cuprinsul pământului, amestecându-se în aşa măsură în problemele întregii lumi, încât ceea ce afectează lumea, le afectează pe ele, iar ceea ce le afectează pe ele, afectează lumea.
Aşadar, primul efect al primelor patru din cele Şapte Trâmbiţe a fost dezmembrarea Imperiul Roman de Apus; iar cel de-al doilea efect a fost formarea naţiunilor moderne ale Europei Occidentale, şi odată cu ele, a marilor naţiuni de astăzi.
Acum trebuie să studiem cea de-a Cincia şi cea de-a Şasea Trâmbiţă; iar la finalul celei de-a Şasea vom reveni la aceste naţiuni, şi la altele dintre marile naţiuni de astăzi.