Următorul text pe care îl vom lua în considerare este Galateni 5:18:

„Dacă sunteți conduși de Duhul, nu sunteți sub lege.”

Foarte rar citează antinomienii  acest verset pentru că, fără îndoială, este atât de evident din conexiunile ce se pot face, că legea este în vigoare. Pentru a vedea ce armonie frumoasă este în Biblie referitor la subiectul legii, haideți să acordăm puțin timp acestei chestiuni.

Din moment ce aceia care sunt conduși de Duhul Sfânt nu sunt sub lege, înseamnă că cei ce nu sunt conduși de Duhul sunt sub lege. Din nou, citim astfel următoarele versete: 

„Spun, aşadar: Umblaţi în Duhul şi nicidecum nu veţi împlini pofta cărnii. Căci carnea pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva cărnii; şi acestea sunt potrivnice unele altora, aşa încât nu puteţi face cele ce ați voi.” (Galateni 5:16-17).

Aceste versete afirmă în termeni simpli că firea și Duhul sunt reciproc potrivnice ; că umblarea în carne și umblarea în Duhul sunt stări contradictorii. Apoi, dacă cei conduși de Duhul nu sunt sub lege și cei ce nu sunt conduși de Duhul sunt sub lege, înseamnă că cei care sunt sub lege sunt cei ce împlinesc poftele cărnii.

„Iar faptele cărnii sunt arătate; acestea sunt: adulter, curvie, necurăţie, desfrânare, idolatrie, vrăjitorie, ură, lupte, gelozii, furii, certuri, dezbinări, erezii,  invidii, ucideri, beţii, îmbuibări şi cele asemănătoare acestora; despre care vă spun dinainte, aşa cum v-am spus odinioară, că toţi cei ce practică astfel de lucruri nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (Galateni 5:19-21).

Roadele Duhului sunt, bineînțeles, exact opusul, acestea fiind:

„(…) dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea (…).” (Galateni 5:22-23).

Referindu-se la aceste roade ale Duhului, apostolul spune în versetul 23 că „împotriva acestora nu este lege”.

Adică, cei care sunt conduși de Duhul și aduc roadele acestuia, sunt în armonie cu legea; în timp ce legea este împotriva faptelor cărnii. Iar cei care fac aceste lucrări sunt condamnați de lege sau se poate spune că sunt sub ea.

Astfel ajungem la aceeași concluzie ca și în cazul din Romani 6:14, și anume că „sub lege” pur și simplu reprezintă o stare de contradicție față de lege, o stare în care aceasta este încălcată. Și bineînțeles, nimeni nu poate fi într-o astfel de situațe dacă legea nu ar fi în vigoare. Acum, din moment ce toți păcătoșii sunt condamnați la moarte (Romani 3:19; 6:23), rezultă din nou că „sub lege” înseamnă condamnat de lege – sub sentința morții.

Revenind, găsim expresia „sub lege” de două ori în Galateni 4:4-5:

„Dar când a venit plinătatea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul său, venit dintr-o femeie, venit sub lege, să răscumpere pe cei ce erau sub lege, ca să primim adopţia fiilor.”

În al treilea verset, apostolul spune că atunci când eram copii, eram „în robie sub principiile elementare ale lumii”. Dar (asta marchează o schimbare) Dumnezeu a trimis pe Fiul Său pentru a-i salva „pe cei ce erau sub lege”. Ne-am aștepta, în mod firesc, ca salvarea să fie din robia în care suntem, robia de sub „principiile elementare ale lumii”. În al cincilea verset, ni se spune că suntem salvați de „sub lege” , în consecință,  „în robie sub principiile elementare ale lumii” și „sub lege” sunt sintagme echivalente. 

Haideți să urmărim mai departe această chestiune a robiei. În versetul 9, Pavel le spune galatenilor:

„Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă, fiind cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi din nou la slabele şi sărăcăcioasele principii elementare, cărora doriţi din nou să le fiţi robi în robie?” (Galateni 4:9).

Implicit, înțelegem că erau în pericolul de a se întoarce la condiția în care erau anterior. Care era această condiție?

„Atunci, însă, când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, aţi servit celor ce prin natură nu sunt dumnezei.” (Galateni 4:8).

Adică erau păgâni. Deci, fiind în robie sub principiile elementare ale lumii – „slabele și sărăcăcioasele principii elementare” – este echivelent cu a fi într-o stare de păgânism. Cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu sunt numiți păgâni. Dar niciun om nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu fără să fie un urmaș al lui Hristos, așa cum a spus Mântuitorul:

„Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.” (Ioan 14:6).

De aceea, în sensul strict dat de Biblie, toți cei care nu sunt în Hristos sunt păgâni. Și, în consecință, deși Pavel se adresează unora care au fost idolatri în sensul obișnuit, argumentul are aplicație universală.

Astfel, conchidem că „principiile elementare ale lumii” sunt diferite forme ale păcatului. Aceasta este arătată în plus de Efeseni 2:1-3:

„Şi v-a dat viață, vouă care eraţi morţi în fărădelegi şi păcate; în care aţi umblat odinioară, conform mersului acestei lumi, conform cu prinţul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în copiii neascultării; printre care şi noi toţi ne-am comportat odinioară în poftele cărnii noastre, împlinind dorinţele cărnii şi minţii; şi, prin natură, eram copiii furiei, ca şi ceilalţi.”

Prin expresiile „mersul acestei lumii”, „slabele și sărăcăcioasele principii elementare” sau „principiile elementare ale lumii”, nu se dorește să se înțeleagă nimic altceva decât păcat. Și a fi „în robie sub principiile elementare ale lumii ”, înseamnă a fi „sub lege”, într-o stare de condamnare.

Hristos a venit la împlinirea vremeii (vezi Marcu 1:14-15; Daniel 9:25) pentru a „răscumpăra pe cei ce sunt sub lege”. Dar pentru a face acest lucru era nevoie ca El Însuși să fi venit sub lege. Acest lucru este în armonie cu Evrei 2:17:

„De aceea în toate i se cuvenea a fi făcut asemenea fraţilor săi, ca să fie mare preot milos şi credincios în cele privitoare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele oamenilor.”

Oamenii pe care Hristos a venit să îi salveze erau „sub lege”, astfel că și El s-a făcut ca și ei, „sub lege”.

Acum, dacă mai există îndoieli persistente referitoare la semnificația sintagmei „sub lege”, comparați cele de mai sus și Galateni 4:4-5, cu cuvintele lui Pavel din 2 Corinteni 5:21:

„Fiindcă pe cel ce nu a cunoscut păcat, l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim făcuţi dreptatea lui Dumnezeu în el.”

Hristos a fost fără păcat, „El nu a făcut păcat, nici nu a fost găsită viclenie în gura lui” (1 Petru 2:22); „Legea lui Dumnezeu a fost în inima Sa” (Psalmii 40:8) și întreaga Sa viață a fost o exemplificare a legii. Totuși, necunoscând păcatul, El a fost făcut păcat pentru noi. Profetul spune:

„Dar el a fost rănit pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa păcii noastre a fost asupra lui; şi prin loviturile lui suntem vindecaţi. Noi toţi ca oi am rătăcit; ne-am întors fiecare la propria cale; şi Domnul a aşezat pe el nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:5-6).

Noi eram în robia păcatului, „sub lege”, și El a luat asupra Lui aceeași robie și a fost făcut sub lege. Mai mult decât atât, din moment ce aceia care sunt „sub lege” sunt condamnați, sub sentința morții, El „fiind în asemănarea oamenilor”, s-a pus în mod voluntar sub aceeași condamnare, „s-a făcut ascultător până la moarte, chiar moarte de cruce.” (Filipeni 2:7-8).

Și astfel, Cel inocent a suferit pentru vinovat. Omul a fost biruit de păcat și a fost adus în robie (2 Petru 2:19), și în vederea salvării sale din depravare și de moartea care trebuia inevitabil să urmeze (Iacov 1:15), inocentul Fiu al lui Dumnezeu a luat asupra lui forma unui slujitor al păcatului și a consimțit la includerea Sa în aceași degradare în care omul s-a cufundat.

De ce? „(…) ca noi să fim făcuţi dreptatea lui Dumnezeu în el.” Ca să fim făcuți „fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27) – în perfectă armonie cu legea sfântă a lui Dumnezeu. Și astfel, făcuți capabili prin Hristos să păzim poruncile, noi putem să avem viața veșnică prin El (Matei 19:17).

Înainte de a lăsa acest text din Galateni, mai există un aspect de pus în atenția cititorului. Citim că Hristos a fost „făcut sub lege pentru a răscumpăra pe cei ce erau sub lege”. A fost necesar pentru Hristos să Își asume condiția celor pe care dorea să îi salveze. Aceasta fiind situația, putem ști că Hristos nu răscumpără pe nimeni care ocupă o poziție diferită de cea pe care El a luat-o. Acest aspect este clar menționat în Scriptură.

„Fiindcă, într-adevăr, nu a luat asupra lui natura îngerilor, ci a luat asupra lui sămânţa lui Avraam. De aceea în toate i se cuvenea a fi făcut asemenea fraţilor săi.” (Evrei 2:16-17).

Hristos îi poate salva doar pe cei în asemănarea cărora a fost făcut. Pe alții, nu-i poate. Citim, de asemenea, că Hristos „a murit pentru toți” (2 Corinteni 5:15). Care este atunci concluzia necesară? Doar aceasta: Din moment ce El a fost făcut „sub lege”, și a fost făcut la fel cu cei pe care a venit să îi salveze, iar El a venit să îi salveze pe toți oamenii, rezultă că toți oamenii sunt „sub lege”.

Mai mult, textul indică faptul că El a venit pentru singurul scop de a răscumpăra pe cei ce erau sub lege. Existența acestora sub lege a făcut necesară o acțiune pentru salvarea lor. Dacă ei nu ar fi fost sub lege, nu ar fi avut nevoie de răscumpărare. Invocăm cuvintele lui Pavel în acest sens:

„ [Hristos] s-a dat pe sine pentru noi, ca să ne răscumpere din toată nelegiuirea şi să purifice pentru sine însuşi un popor special, zelos pentru fapte bune.” (Tit 2:14).

Concluzia inevitabilă este că sintagma „sub lege” indică starea de păcat ce caracterizează fiecare ființă umană, din care nimeni nu poate fi salvat decât prin Hristos.

Dar, observați dilema în care se plasează cei care afirmă că neamurile nu sunt „sub lege”, și că legea a fost doar pentru evrei. Dacă această perspectivă ar fi adevărată, ar fi necesar să înțelegem că, din moment ce Hristos a venit să îi salveze doar pe cei de „sub lege”, a venit să îi salveze doar pe evrei! Deoarece e cert faptul că nicio  persoană care nu se află în poziția pe care Hristos a luat-o asupra Sa, când a venit să răscumpere omul, nu are parte de salvare.

Credem că nimeni nu se va plasa în afara planului de mântuire al lui Dumnezeu, când ia în considerare acest punct de vedere, prin refuzul de a admite că este, prin natură și prin practică „sub lege”. Mai bine să ne recunoaștem vina, pentru a putea fi spălați în sângele Mielului.

„ Cel care își acoperă păcatele nu va prospera; dar cel care le mărturisește și le părăsește va primi milă.” (Proverbe 28:13).