NATURA LEGII
Săptămâna trecută am luat în discuție cuvintele lui Isus „Dacă voieşti să intri în viaţă, ţine poruncile” și am descoperit că legea lui Dumnezeu - cele zece porunci rostite pe muntele Sinai - sunt poruncile la care Isus a făcut referire. În armonie cu aceasta, avem cuvintele lui Hristos spuse prin ucenicul iubit.
„Binecuvântaţi sunt cei ce împlinesc poruncile lui, ca să aibă dreptul la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate.” (Apocalipsa 22:14).
Urmează să examinăm această lege pentru a-i arăta caracterul. În primă fază, redăm cuvintele lui David.
„Legea Domnului este desăvârşită, convertind sufletul.” (Psalmii 19:7).
Dacă va fi ținută, o lege desăvârșită va forma un caracter desăvârșit. Dacă un om are un caracter desăvârșit, este un om desăvârșit și aceasta este tot ceea ce cere Dumnezeu de la fiecare dintre noi, tot ceea ce El poate cere de la oricine. Pavel adaugă mărturia sa alături de cea a lui David:
„ (...) legea este sfântă, şi porunca sfântă şi dreaptă şi bună.” (Romani 7:12).
Și aceste afimații sunt în acord cu ceeea ce spune Neemia, și anume că Domnul, la muntele Sinai, a dat „legi drepte statute bune şi porunci.” (Neemia 9:13).
Ideea desăvârșirii celor zece porunci este și mai amplu exprimată de către David.
„Limba mea va vorbi despre cuvântul tău, pentru că toate poruncile tale sunt dreptate.” (Psalmii 119:172).
Ele nu sunt numai bune, ci sunt neprihănirea însăși. Ne amintim ceea ce a spus Moise despre aceste porunci, că „ele vor fi în inima voastră” și că ar trebui să vorbim despre ele tot timpul. Ce a scris Solomon despre om, că „aşa cum gândeşte în inima lui, aşa este el” (Proverbe 23:7), este la fel de actual și pentru omul de astăzi. Prin urmare, dacă un om meditează continuu la o lege care este neprihănită, el poate deveni neprihănit.
David spune că poruncile sunt dreptate, iar Domnul, prin profetul Isaia, ne oferă o înțelegere și mai profundă despre perfecțiunea lor:
„Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi la pământul de dedesubt, fiindcă cerurile vor dispărea ca fumul şi pământul va îmbătrâni ca un veşmânt şi cei ce locuiesc pe el vor muri în acelaşi fel, dar salvarea mea va fi pentru totdeauna şi dreptatea mea nu va fi abolită.” (Isaia 51:6).
Dacă oricare cititor nu reușește să conecteze acest verset cu Psalmul 119:172, și astfel, să descopere ce neprihănire nu va fi abolită, prin citirea versetului care urmează el se poate convinge că e vorba de legea lui Dumnezeu:
„Daţi-mi ascultare, voi care cunoaşteţi dreptatea, poporul în a cărui inimă este legea mea.” (Isaia 51:7).
Acum că am văzut că poruncile sunt neprihănirea lui Dumnezeu, nu e nevoie de niciun argument care să ne convingă că ele nu pot fi nimicite. Nimicirea dreptății lui Dumnezeu! Ar fi echivaletul nimicirii lui Dumnezeu însuși. Acest fapt este o imposibilitate.
Totuși, nu spre faptul că legea lui Dumnezeu nu poate fi desființată dorim să solicităm o atenție specială, ci spre faptul că ea e neprihănirea lui Dumnezeu. Dumnezeu este neprihănirea completă – perfecțiunea – și de aceea legea trebuie să fie o transcriere a caracterului Său. Dumnezeu a dorit ca omul să fie ca și El, neprihănit; dar cum ar fi putut bietul om căzut să știe ce este neprihănirea? El avea nevoie de un îndrumător desăvârșit care să-i ghideze acțiunile. Dumnezeu nu s-a putut asocia cu omul ca să-l învețe ce este neprihănirea, pentru că el nu putea nici măcar să stea în prezența vocii Sale, cu atât mai puțin să privească persoana Lui. De aceea, El ne-a dat o descriere a caracterului Său, în cuvinte ușor de înțeles pentru ființele umane, și ne-a poruncit să le urmăm. Hristos ne spune că Dumnezeu e dragoste și că cele zece porunci se spijină pe marele principiu al iubirii. Prin studierea lor și prin supunerea față de ele noi devenim asemenea lor sau asemenea lui Dumnezeu, deoarece este același lucru. Scriem aceste lucruri cu toată reverența. Nu dorim să se înțeleagă faptul că orice ființă umană poate să atingă perfecțiunea lui Dumnezeu în toate particularitățile, dar Însuși Dumnezeu spune:
„Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1:16).
Și Hristos spune:
„Fiți desăvârșiți, chiar așa cum Tatăl vostru din cer este desăvârșit.” (Matei 5:48).
Noi trebuie să devenim fără păcat și puri. Doar atunci Dumnezeu, în bunătatea Lui, va fi întotdeauna deasupra noastră.
Dar unii pot spune: „Nu văd nimic în cele zece porunci, demn de a fi numit o transcriere a caracterului lui Dumnezeu. Pare ca și cum L-am înjosi pe Dumnezeu spunând că ele sunt neprihănirea Sa.”
Aceasta afirmație arată că cel care o face, pur și simplu, nu a meditat suficient asupra lor pentru a se familiariza cu ele. Pavel spune că legea este duhovnicească și că lucrurile duhovnicești se înțeleg duhovnicește.
„Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, fiindcă sunt nebunie pentru el.” (1 Corinteni 2:14).
Vedem fumusețe doar în ceea ce iubim. Pavel spune că:
„ (...) mintea carnală este duşmănie împotriva lui Dumnezeu; fiindcă nu este supusă legii lui Dumnezeu şi nici nu poate fi.” (Romani 8:7).
Dar cand mintea firească a fost supusă și omul a cedat în fața cerințelor legii, poate exclama, la fel ca și Pavel:
„După omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu.” (Romani 7:22).
Sau ca David:
„Cât de mult iubesc legea Ta! Ea este meditația mea toată ziua.” (Psalmii 119:97).
Cu cât ne familiarizăm mai mult cu legea lui Dumnezeu, cu atât ne va părea mai măreață. David s-a gândit mult la lege, și spunea:
„Am văzut un sfârşit la toată perfecţiunea, dar porunca ta este foarte întinsă.” (Psalmii 119:96).
Este atât de întinsă încât acoperă fiecare acțiune pe care o creatură rațională o poate întreprinde și fiecare gând pe care mintea omului îl poate concepe. Ca dovadă biblică pentru ceea ce am afirmat, citim:
„Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până la separarea sufletului şi a duhului şi a încheieturilor şi a măduvei şi este cel ce discerne gândurile şi intenţiile inimii.” (Evrei 4:12).
Nu există nici un cuvânt, faptă sau gând pe care legea lui Dumnezeu să nu-l cerceteze și să-l judece. Cât de necesar este, atunci, să facem din ea studiul nostru constant. Deoarece nu ne dorim să mai nutrim păcat, pierzând astfel viața veșnică, noi trebuie să înțelegem în fiecare situație ce este păcatul. În încheiere, să nu încetăm a ne ruga împreună cu psalmistul.
„Deschide-mi ochii pentru a putea vedea lucrurile minunate ale legii tale.” (Psalmii 119:18).