Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită

[EDCR]

Capitolul 1

¹Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr‑un om, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care L‑a înviat din morți, ²și toți frații care sunt împreună cu mine către bisericile din Galatia: ³Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos, ⁴care S‑a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului și Tatălui nostru! ⁵A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin!

⁶Sunt uluit că treceți așa de repede de la Acela care v‑a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie. ⁷Nu că ar fi o alta, dar sunt unii care vă tulbură și vor să răstoarne Evanghelia lui Hristos. ⁸Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer v‑ar propovădui o altă evanghelie decât cea pe care v‑am propovăduit‑o noi, să fie anatema! ⁹Cum am mai spus, zic și acum, din nou: dacă vă propovăduiește cineva o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, să fie anatema!

¹⁰Acum, caut eu oare să câștig bunăvoința oamenilor sau, dimpotrivă, a lui Dumnezeu? Caut oare să le fiu pe plac oamenilor? Dacă aș căuta să le fiu pe plac oamenilor, n‑aș fi robul lui Hristos.

¹¹Vă fac cunoscut, fraților, că Evanghelia propovăduită de mine nu este de origine omenească, ¹²pentru că nu de la oameni am primit‑o sau am învățat‑o, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. ¹³Ați auzit care era purtarea mea de altădată, în iudaism, cum prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și căutam s‑o nimicesc ¹⁴și cum înaintasem în iudaism mai mult decât mulți din neamul meu de o vârstă cu mine, căci eram mult mai zelos pentru tradițiile strămoșești. ¹⁵Dar când Dumnezeu, care m‑a pus deoparte din pântecele mamei mele și m‑a chemat prin harul Său, a găsit cu cale ¹⁶să‑L descopere prin mine pe Fiul Său ca să‑L propovăduiesc printre neamuri, nu m‑am sfătuit cu vreun om, ¹⁷nici nu m‑am suit la Ierusalim, la cei ce erau apostoli înainte de mine, ci m‑am dus degrabă în Arabia, după care m‑am întors din nou în Damasc. ¹⁸Apoi, după trei ani, m‑am suit la Ierusalim ca să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile. ¹⁹Dar n‑am văzut pe vreun alt apostol, ci numai pe Iacov, fratele Domnului. ²⁰Înaintea lui Dumnezeu vă spun: nu mint în ceea ce vă scriu! ²¹După aceea, m‑am dus în ținuturile Siriei și Ciliciei. ²²Și eram necunoscut la față bisericilor din Iudeea care sunt în Hristos. ²³Ele doar auzeau spunându‑se: „Cel care ne prigonea odinioară acum propovăduiește credința pe care cândva căuta s‑o nimicească!” ²⁴Și‑L slăveau pe Dumnezeu pentru mine.

Capitolul 2

¹Apoi, după paisprezece ani, m‑am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și l‑am luat cu mine și pe Tit. ²M‑am suit în urma unei descoperiri și – deoparte, celor mai cu vază – le‑am prezentat Evanghelia pe care o propovăduiesc printre neamuri, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. ³Dar nici măcar Tit, care era cu mine, deși era grec, n‑a fost silit să se circumcidă. ⁴Tulburarea s‑a ivit din pricina fraților prefăcuți, furișați printre noi, care s‑au strecurat ca să pândească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne ia în robie. ⁵Dar n‑am cedat și nu ne‑am supus lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

⁶Cei considerați ca fiind cineva (oricine ar fi fost ei, îmi este indiferent; Dumnezeu nu caută la fața oamenilor), cei cu vază, așadar, nu mi‑au adăugat nimic. ⁷Dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei necircumciși, după cum lui Petru îi fusese încredințată pentru cei circumciși ⁸(căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor circumciși făcuse și din mine apostolul neamurilor), ⁹și când au recunoscut harul care‑mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, ne‑au întins mie și lui Barnaba mâna dreaptă în semn de colaborare, pentru ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei circumciși. ¹⁰Numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce m‑am și străduit să fac.

¹¹Dar când a venit Chifa în Antiohia, l‑am înfruntat fățiș, căci era de osândit: ¹²înainte de venirea unora de la Iacov, mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s‑a retras și s‑a ținut deoparte, fiindcă se temea de cei circumciși. ¹³Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, încât până și Barnaba s‑a lăsat atras în fățărnicia lor. ¹⁴Când am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i‑am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, nu ca un iudeu, cum de îi silești pe cei dintre neamuri să trăiască precum iudeii?” ¹⁵Noi suntem iudei din naștere, nu păcătoși dintre neamuri. ¹⁶Dar fiindcă știm că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos, și noi am crezut în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos, nu prin faptele Legii, fiindcă prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptățit. ¹⁷Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fi noi înșine găsiți păcătoși, atunci devine oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! ¹⁸Căci, dacă zidesc iarăși ceea ce am dărâmat, mă dovedesc călcător de Lege. ¹⁹Însă eu, prin Lege, am murit față de Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. ²⁰Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m‑a iubit și S‑a dat pe Sine pentru mine. ²¹Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă prin Lege se capătă dreptatea, atunci degeaba a murit Hristos.

Capitolul 3

¹O, galateni nechibzuiți! Cine v‑a fermecat pe voi, sub ochii cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? ²Numai aceasta vreau să aflu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul sau prin credința în cele auzite? ³Atât de nechibzuiți sunteți? După ce ați început prin Duhul, acum vreți să sfârșiți prin firea pământească? ⁴În zadar ați avut parte de atâtea? Eu cred că nu în zadar. ⁵Cel ce vă dăruiește Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin credința în cele auzite?

⁶După cum Avraam L‑a crezut pe Dumnezeu, și credința i s‑a socotit ca dreptate, ⁷înțelegeți deci că fii ai lui Avraam sunt cei care au credință. ⁸Scriptura, fiindcă a prevăzut că Dumnezeu îndreptățește neamurile prin credință, i‑a dat mai dinainte lui Avraam această veste bună: Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine. ⁹Prin urmare, cei ce au credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios.

¹⁰Dar toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă. ¹¹Și că nimeni nu e îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este limpede: Cel drept prin credință va trăi. ¹²Însă Legea nu se bizuie pe credință; dimpotrivă: Cine face aceste lucruri va trăi prin ele. ¹³Hristos ne‑a răscumpărat de sub blestemul Legii făcându‑Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: Blestemat este oricine este atârnat pe lemn – ¹⁴pentru ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus și astfel să primim prin credință Duhul făgăduit.

¹⁵Fraților (ca să iau o pildă din viața de zi cu zi), un testament, fie el și omenesc, odată întărit, nu mai poate fi anulat sau modificat. ¹⁶Or, făgăduințele i‑au fost făcute lui Avraam și seminței lui. Nu zice: „și semințelor”, ca și cum ar fi vorba de mai multe, ci ca și cum ar fi vorba de una: și seminței tale, adică Hristos. ¹⁷Iată ce vreau să zic: testamentul pe care l‑a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi anulat de Legea dată după patru sute treizeci de ani, astfel încât făgăduința să fie nimicită. ¹⁸Căci dacă moștenirea ar veni pe baza Legii, n‑ar mai fi pe baza făgăduinței; însă lui Avraam Dumnezeu i‑a dăruit‑o prin făgăduință.

¹⁹Atunci care e rostul Legii? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța” căreia I se făcuse făgăduința; ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. ²⁰Dar mijlocitorul nu are de‑a face cu o singură parte, pe când Dumnezeu este Unul singur. ²¹Așadar, este Legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s‑ar fi dat o Lege care să poată da viața, cu siguranță dreptatea ar fi venit din Lege. ²²Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să le fie dată, prin credința în Isus Hristos, celor ce cred.

²³Înainte de venirea credinței, eram sub paza Legii, închiși în vederea credinței care trebuia să fie descoperită. ²⁴Astfel, Legea ne‑a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim îndreptățiți prin credință. ²⁵După ce a venit credința, nu mai suntem sub acest îndrumător. ²⁶Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. ²⁷Toți care în Hristos v‑ați botezat, cu Hristos v‑ați îmbrăcat. ²⁸Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici om liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. ²⁹Și dacă sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.

Capitolul 4

¹Ce spun eu este că, atâta vreme cât moștenitorul este nevârstnic, nu se deosebește cu nimic de un rob: cu toate că este stăpân peste toate, ²stă sub autoritatea tutorilor și a îngrijitorilor până la vremea hotărâtă de tatăl său. ³Tot astfel și noi, când eram nevârstnici, eram înrobiți de învățăturile elementare ale lumii. ⁴Dar când s‑a împlinit vremea, Dumnezeu L‑a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ⁵ca să‑i răscumpere pe cei de sub Lege, și astfel să căpătăm înfierea. ⁶Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ni L‑a trimis în inimi pe Duhul Fiului Său, care strigă: „Avva!”, adică „Tată!” ⁷Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.

⁸Înainte, când nu‑L cunoșteați pe Dumnezeu, ați slujit ca robi celor care, prin natura lor, nu sunt dumnezei. ⁹Dar acum, după ce L‑ați cunoscut pe Dumnezeu – mai bine zis, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu – cum de vă întoarceți iarăși la acele învățături elementare, slabe și sărăcăcioase de care vreți să vă lăsați iarăși înrobiți? ¹⁰Voi țineți zile, luni, vremuri și ani. ¹¹Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.

¹²Fraților, vă rog să fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu m‑ați nedreptățit cu nimic. ¹³Știți că, prima dată, v‑am propovăduit Evanghelia ca urmare a unei slăbiciuni a trupului, ¹⁴dar n‑ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m‑ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus Însuși. ¹⁵Ce s‑a ales de fericirea voastră? Pot da mărturie despre voi că, dacă ar fi fost cu putință, v‑ați fi scos până și ochii și mi i‑ați fi dat. ¹⁶M‑am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că v‑am spus adevărul? ¹⁷Nu cu gând bun sunt ei plini de râvnă pentru voi, ci vor să vă despartă de noi, ca să fiți plini de râvnă pentru ei. ¹⁸Bine ar fi să arătați întotdeauna râvnă cu un scop bun, nu numai când sunt eu prezent cu voi. ¹⁹Copilașii mei, din pricina cărora iarăși simt durerile nașterii până când va lua Hristos chip în voi! ²⁰Cât de mult aș vrea să fiu acum prezent cu voi și să‑mi schimb tonul, căci nu mai știu ce să cred despre voi!

²¹Spuneți‑mi voi, care vreți să fiți sub Lege, n‑ascultați voi Legea? ²²Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din cea care era slujnică și unul din cea care era liberă. ²³Dar cel din slujnică s‑a născut în chip firesc, însă cel din femeia liberă s‑a născut prin făgăduință, ²⁴lucruri care au un înțeles alegoric, căci aceste femei sunt două legăminte: unul, de pe muntele Sinai, naște pentru robie, și este Agar. ²⁵Agar este muntele Sinai din Arabia și corespunde Ierusalimului de acum, căci este în robie împreună cu copiii săi. ²⁶Dar cetatea Ierusalimului de sus este liberă, și ea este mama noastră. ²⁷Fiindcă este scris:

Bucură‑te, stearpo, care nu naști
Izbucnește de bucurie și strigă,
tu, care nu suferi durerile nașterii!
Căci mulți vor fi copiii celei părăsite,
mai mulți decât ai celei care are bărbat. 

²⁸Și voi, fraților, ca și Isaac, sunteți copii ai făgăduinței. ²⁹Și după cum odinioară cel ce se născuse în chip firesc îl prigonea pe cel ce se născuse în chip duhovnicesc, tot așa este și acum. ³⁰Dar ce zice Scriptura? Izgonește‑i pe slujnică și pe fiul ei, căci fiul slujnicei nu va moșteni împreună cu fiul femeii libere. ³¹De aceea, fraților, noi nu suntem copiii slujnicei, ci ai femeii libere.

Capitolul 5

¹Hristos ne‑a izbăvit ca să avem libertate. Rămâneți deci tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei.

²Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă circumcideți, Hristos nu vă va folosi la nimic. ³Și dau iarăși mărturie oricărui om care se circumcide că este dator să împlinească toată Legea. ⁴Voi, care vreți să fiți îndreptățiți prin Lege, v‑ați despărțit de Hristos; ați căzut din har. ⁵Căci noi, cu ajutorul Duhului, așteptăm prin credință dreptatea la care nădăjduim. ⁶Căci în Hristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu contează, ci credința care lucrează prin dragoste.

⁷Voi alergați bine; cine v‑a tăiat calea ca să n‑ascultați de adevăr? ⁸Această formă de înduplecare nu vine de la Cel ce vă cheamă. ⁹Puțină drojdie face să dospească toată plămădeala. ¹⁰Eu sunt încredințat în Domnul în ce vă privește că nu veți gândi altfel. Iar cel ce vă tulbură își va purta osânda, oricine ar fi el. ¹¹Dar eu, fraților, dacă mai propovăduiesc circumcizia, de ce mai sunt prigonit? Atunci, pricina de poticnire a crucii s‑a dus. ¹²Și tăia‑s‑ar odată cei ce vă tulbură!

¹³Voi ați fost chemați la libertate, fraților. Numai nu faceți din libertate un prilej ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți‑vă unii altora în dragoste! ¹⁴Căci toată Legea se cuprinde într‑o singură poruncă: Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. ¹⁵Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu vă nimiciți unii pe alții!

¹⁶Zic dar: umblați prin Duhul, și astfel nu veți împlini poftele firii pământești! ¹⁷Firea pământească poftește împotriva Duhului, iar Duhul – împotriva firii pământești, căci acestea se împotrivesc una alteia, ca să nu faceți tot ce vreți. ¹⁸Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. ¹⁹Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: [adulterul,] desfrâul, necurăția, dezmățul, ²⁰închinarea la idoli, vrăjitoria, dușmăniile, cearta, ambiția egoistă, mâniile, intrigile, dezbinările, împărțirea în grupuri, ²¹invidiile, [uciderile,] bețiile, chefurile și altele de felul acesta. Cu privire la ele vă spun mai dinainte, cum am mai spus: cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. ²²Roada Duhului dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, ²³blândețea, înfrânarea. Legea nu este împotriva unor astfel de lucruri. ²⁴Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și‑au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. ²⁵Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul! ²⁶Să nu umblăm după slavă deșartă, întărâtându‑ne unii pe alții și fiind invidioși unii pe alții.

Capitolul 6

¹Fraților, chiar dacă un om ar cădea într‑o greșeală, voi, cei duhovnicești, să‑l îndreptați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu! ²Purtați‑vă poverile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos! ³Dacă vreunul crede că este cineva, cu toate că nu este nimic, se înșală. ⁴Fiecare să‑și cerceteze propria lucrare, și atunci va avea motiv de laudă numai în ce‑l privește pe el, și nu măsurându‑se cu altul; ⁵căci fiecare își va purta propria lui sarcină.

⁶Cine primește învățătură din Cuvânt să facă parte din toate bunurile sale și celui ce‑l învață!

⁷Nu vă înșelați: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va și secera. ⁸Cine seamănă pentru firea lui pământească va secera din firea pământească putrezire, dar cine seamănă pentru Duhul va secera din Duhul viață veșnică. ⁹Să fim neobosiți în facerea binelui, căci, la vremea cuvenită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. ¹⁰Așadar, ori de câte ori avem prilejul, să le facem bine tuturor, și mai ales celor din familia credinței!

¹¹Priviți cu ce litere mari v‑am scris, chiar cu mâna mea! ¹²Toți cei ce vor să facă o impresie bună când e vorba de trup vă silesc să vă circumcideți numai ca să nu fie prigoniți ei pentru crucea lui Hristos. ¹³Căci nici ei, care sunt circumciși, nu păzesc Legea, dar doresc ca voi să vă circumcideți ca să se poată lăuda cu trupul vostru. ¹⁴În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, iar eu, față de lume! ¹⁵Căci în Hristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu contează, ci a fi o creație nouă. ¹⁶Cât despre toți cei care vor urma acest principiu, pace și îndurare să fie peste ei și peste Israelul lui Dumnezeu!

¹⁷De acum încolo nimeni să nu‑mi mai facă necazuri, pentru că port semnele Domnului Isus în trupul meu!

¹⁸Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților! Amin!