Versiunea King James, traducere liberă

[KJV]

Capitolul 1

¹Pavel, un apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl, care l-a înviat dintre morți, ²Și toți frații care sunt cu mine, bisericilor din Galatia, ³Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos, ⁴Care s-a dat pe sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne elibereze din această lume rea prezentă, conform voii lui Dumnezeu și Tatălui nostru: ⁵A lui fie slava pentru totdeauna! Amin.

⁶Mă minunez că v-ați întors așa de repede de la cel ce v-a chemat în harul lui Hristos, la o altă evanghelie:

⁷Care nu este alta, ci sunt unii care vă tulbură și doresc să pervertească evanghelia lui Hristos. ⁸Dar chiar dacă noi sau un înger din cer vă va predica orice altă evanghelie decât aceea pe care noi v-am predicat-o, să fie blestemat! ⁹Cum am spus noi mai înainte, așa spun eu acum din nou: Dacă vă va predica cineva orice altă evanghelie decât aceea pe care ați primit-o, să fie blestemat! ¹⁰Căci acum pe oameni îi conving sau pe Dumnezeu? Sau caut să fac pe plac oamenilor? Căci dacă aș face încă pe placul oamenilor, nu aș fi robul lui Hristos.

¹¹Dar vă fac cunoscut, fraților, că evanghelia care a fost predicată de mine nu este conform omului, ¹²Fiindcă nici nu am primit-o, nici nu am învățat-o de la om, ci prin revelația lui Isus Hristos. ¹³Fiindcă ați auzit de purtarea mea de odinioară în iudaism; că persecutam peste măsură biserica lui Dumnezeu și o împrăștiam; ¹⁴Și creșteam în iudaism peste mulți de o vârstă cu mine, din națiunea mea, fiind peste măsură de zelos pentru tradițiile părinților mei. ¹⁵Dar când i-a plăcut lui Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul său, ¹⁶Pentru a revela pe Fiul său în mine, ca să îl predic printre păgâni, îndată, nu am primit sfat de la carne și sânge,

¹⁷Nici nu am urcat la Ierusalim la cei care au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia și din nou m-am întors la Damasc.

¹⁸Apoi, după trei ani, am urcat la Ierusalim să îl văd pe Petru și am rămas cu el cincisprezece zile. ¹⁹Dar dintre apostoli nu am văzut vre-unul, decât pe Iacov, fratele Domnului. ²⁰Și în cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. ²¹După aceea am venit în ținuturile Siriei și Ciliciei; ²²Și eram necunoscut la față bisericilor din Iudeea care erau în Hristos. ²³Ei auzeau numai că: Cel ce ne persecuta odată, acum predică credința pe care odinioară el o distrusese. ²⁴Și slăveau pe Dumnezeu în mine.

Capitolul 2

¹Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba, și l-am luat pe Titus cu mine, de asemenea. ²M-am urcat în urma unei revelații și le-am prezentat personal celor mai de seamă, acea evanghelie pe care o predic printre neamuri, ca nu cumva, în vreun fel, să alerg sau să fi alergat în zadar. ³Dar nici Titus, care era cu mine, grec fiind, nu a fost constrâns să se circumcidă, ⁴Și aceasta din cauza fraților falși, furișați, care au intrat în ascuns să spioneze libertatea noastră pe care o avem în Hristos Isus, ca să ne aducă în sclavie, ⁵Acestora nici măcar o clipă nu le-am cedat prin supunere, pentru ca adevărul evangheliei să rămână în continuare cu voi.

⁶Dar cei ce păreau a fi cineva (orice ar fi fost ei, pentru mine nu este nicio diferență; Dumnezeu nu are în vedere fața omului), ei care păreau a fi cineva în cadrul conferinței, nu mi-au afăugat nimic. 7Ci din contră, văzând că evanghelia necircumciziei îmi fusese încredințată mie, așa cum lui Petru îi fusese încredințată cea a circumciziei, ⁸(Fiindcă cel ce a lucrat cu putere în Petru pentru apostolia circumciziei, a lucrat și în mine pentru neamuri), 9Și după ce Iacov, Chifa și Ioan, cei considerați a fi stâlpi, au înțeles harul ce mi-a fost dat, mi-au dat mie și lui Barnaba mâinile drepte ale părtășiei, ca noi să mergem la păgâni, iar ei la cei circumciși; ¹⁰Numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am și străduit să fac.

¹¹Dar când Petru a venit la Antiohia, m-am împotrivit lui pe față, fiindcă era de învinuit. ¹²Fiindcă înainte de venirea unora de la Iacov, mânca cu neamurile, dar când au venit ei s-a retras și s-a separat, temându-se de cei din circumcizie. ¹³Și ceilalți iudei s-au fățărnicit și ei cu el, încât și Barnaba a fost atras în fățărnicia lor. ¹⁴Dar când eu am văzut că nu umblau cu integritate, conform cu adevărul evangheliei, i-am spus lui Petru în fața tuturor: Dacă tu, iudeu fiind, trăiești ca neamurile și nu ca iudeii, de ce constrângi neamurile să trăiască în felul iudeilor? ¹⁵Noi suntem prin natură iudei, și nu păcătoși dintre neamuri, ¹⁶Știind că un om nu este declarat drept prin faptele legii, ci prin credința lui Isus Hristos, am crezut și noi în Isus Hristos, ca să fim declarați neprihăniți prin credința lui Hristos și nu prin faptele legii, pentru că prin faptele legii nicio carne nu va fi declarată neprihănită. ¹⁷Dar dacă, în timp ce căutăm să fim declarați neprihăniți prin Hristos, suntem găsăți și noi înșine păcătoși, este atunci Hristos servitorul păcatului? Nicidecum! ¹⁸Căci dacă zidesc din nou lucrurile pe care le-am distrus, mă fac pe mine însumi călcător de lege. ¹⁹Fiindcă eu, prin lege, am murit față de lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. ²⁰Sunt crucificat împreună cu Hristos, totuși trăiesc, dar nu eu, ci Hristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine. ²¹Nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar.

Capitolul 3

¹O, galateni neînțelepți! Cine v-a vrăjit ca să nu ascultați de adevăr, înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost așezat clar ca răstignit între voi? ²Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Ați primit Duhul prin faptele legii sau prin auzirea credinței? Sunteți atât de neînțelepți? Începând în Duhul, sunteți acum desăvârșiți de carne? ⁴În zadar ați suferit voi atât de multe? Dacă, într-adevăr, chiar este în zadar! ⁵Așadar, cel ce vă dă Duhul și lucrează minuni printre voi, le face prin faptele legii, sau prin auzirea credinței?

⁶Așa cum Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit pentru neprihănire. ⁷De aceea, să știți că cei ce sunt din credință sunt copiii lui Avraam. ⁸Și Scriptura, prevăzând că Dumnezeu va îndreptății pe păgâni prin credință, i-a predicat mai înainte lui Avraam evanghelia, spunând: În tine toate națiunile vor fi binecuvântate. ⁹Astfel, cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam.

¹⁰Toți câți sunt din faptele legii sunt sub blestem, deoarece este scris: Blestemat este oricine care nu stăruie în toate câte sunt scrise în cartea legii pentru a le face. ¹¹Și este clar că nimeni nu este îndreptățit prin lege, înaintea lui Dumnezeu, pentru că: Cel neprihănit va trăi prin credință. ¹²Dar legea nu este din credință, ci: Omul care le face, va trăi în ele. ¹³Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se blestem pentru noi; fiindcă este scris: Blestemat este oricine atârnă pe lemn, ¹⁴Pentru ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri prin Isus Hristos, ca să primim făgăduința Duhului prin credință.

¹⁵Fraților, vorbesc în felul oamenilor; deși este doar legământul unui om, totuși dacă este confirmat, nimeni nu îl desființează nici nu mai adaugă la el. ¹⁶Acum, făgăduințele au fost făcute lui Avraam și seminței lui. El nu spune: Și semințelor, ca despre multe, ci ca despre una: Și seminței tale, care este Hristos. ¹⁷Ceea ce spun este că legământul confirmat de Dumnezeu în Hristos mai înainte, nu poate fi anulat de legea care a venit patru sute treizeci de ani mai târziu, ca să facă făgăduința fără efect. ¹⁸Căci dacă moștenirea este din lege, nu mai este din făgăduință, dar Dumnezeu a dat-o lui Avraam prin făgăduință.

¹⁹Atunci pentru ce este legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor de lege, până să vină sămânța căreia i se făcuse făgăduința, dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. ²⁰Iar mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia, dar Dumnezeu este unul. ²¹Atunci este legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă ar fi fost dată o lege care putea da viață, într-adevăr, neprihănirea ar fi fost prin lege. ²²Dar Scriptura a închis pe toți oamenii sub păcat, pentru ca făgăduința prin credința lui Isus Hristos să fie dată celor ce cred.

²³Dar înainte de a veni credința eram ținuți sub lege, închiși referitor la credința care urma să fie revelată. ²⁴Astfel, legea a fost institutorul nostru ca să ne aducă la Hristos, ca prin credință să fim îndreptățiți. ²⁵Dar după ce a venit credința, nu mai suntem sub institutor. ²⁶Fiindcă toți sunteți copiii lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. ²⁷Fiindcă toți câți ați fost botezați în Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos. ²⁸Nu este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici liber, nu este nici parte bărbătească, nici parte femeiască fiindcă voi sunteți toți una în Hristos Isus. ²⁹Și dacă voi sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori conform făgăduinței.

Capitolul 4

¹Dar spun: Cât timp moștenitorul este copil, nu diferă cu nimic de rob, măcar că este domn al tuturor, ²Ci este sub tutori și administratori, până la timpul stabilit de tată. ³Așa și noi, când eram copii, eram în robie sub principiile elementare ale lumii. ⁴Dar când a venit plinătatea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul său, venit din femeie, venit sub lege, ⁵Să răscumpere pe cei ce erau sub lege, ca să primim adopția fiilor. ⁶Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului său în inimile voastre, care strigă: Abba, Tată! ⁷De aceea nu mai ești rob, ci fiu, iar dacă ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu prin Hristos.

⁸ Însă atunci când nu cunoșteați pe Dumnezeu ați servit celor ce prin natură nu sunt dumnezei. ⁹Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă, fiind cunoscuți de Dumnezeu, cum vă întoarceți din nou la slabele și sărăcăcioasele principii elementare, față de care doriți să fiți din nou în robie? ¹⁰Voi țineți zile, luni, timpuri și ani. ¹¹Mă tem pentru voi, ca nu cumva să fi muncit în zadar pentru voi.

¹²Fraților, vă implor, fiți ca mine, pentru că eu sunt ca voi. Nu m-ați nedreptățit cu nimic. ¹³Dar știți cum la început v-am predicat evanghelia prin neputința cărnii. ¹⁴Și nu ați disprețuit, nici nu ați respins ispita mea care era în carnea mea, ci m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus. ¹⁵Unde este, așadar, binecuvântarea despre care ați vorbit? Fiindcă vă aduc mărturie, că, dacă ar fi fost posibil, v-ați fi scos propriii ochi și mi i-ați fi dat. ¹⁶Am devenit pentru aceasta dușmanul vostru, pentru că vă spun adevărul? ¹⁷Ei cu zel vă influențează, dar nu spre bine; da, ei voiesc să vă excludă, ca voi să-i râvniți. ¹⁸Întotdeauna este bine să râvniți cu zel ce este bine și nu doar când sunt prezent cu voi. ¹⁹Copilașii mei, pentru care din nou simt durerile nașterii până când Hristos este format în voi, ²⁰Doresc să fiu prezent acum cu voi și să-mi schimb tonul vocii, pentru că sunt nedumerit cu privire la voi.

²¹Spuneți-mi, voi, care doriți să fiți sub lege, nu auziți legea? ²²Fiindcă este scris că Avraam a avut doi fii, unul din femeia roabă și celălalt din femeia liberă. ²³Dar cel din femeia roabă a fost născut conform cărnii, iar cel din femeia liberă prin făgăduință. ²⁴Lucrurile acestea sunt o alegorie, fiindcă acestea sunt cele două legăminte; unul, de la muntele Sinai, care naște pentru robie și care este Agar. ²⁵Fiindcă această Agar este muntele Sinai în Arabia și corespunde Ierusalimului de acum și este în robie cu copiii săi. ²⁶Dar Ierusalimul cel de sus este liber, cel ce este mama noastră a tuturor. ²⁷Fiindcă este scris: 

Bucură-te, stearpo, care nu naști.
Izbucnește și strigă tu
care nu ești în durerile nașterii,
pentru că cea pustiită are mai mulți copii
decât cea care are soț.

²⁸Iar noi, fraților, suntem copiii făgăduinței așa cum a fost Isaac. ²⁹Dar așa cum atunci, cel ce fusese născut conform cărnii persecuta pe cel născut conform Duhului, tot așa și acum. ³⁰Totuși ce spune Scriptura? Alungă femeia roabă și pe fiul ei, pentru că fiul femeii roabe nicidecum nu va fi moștenitor cu fiul femeii libere. ³¹Așa că, fraților, nu suntem copii ai femeii roabe, ci ai femeii libere.

Capitolul 5

¹Așadar, stați tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți din nou în jugul robiei.

²Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă veți fi circumciși, Hristos nu vă va fi de niciun folos. ³Mărturisesc din nou fiecărui om ce se circumcide, că este dator să țină întreaga lege. ⁴Hristos a devenit fără folos pentru voi; voi toți care sunteți îndreptățiți prin lege sunteți căzuți din har. ⁵Fiindcă noi prin Duhul așteptăm speranța neprihănirii prin credință. ⁶Fiindcă în Isus Hristos nici circumcizia, nici necircumcizia nu are vreo putere, ci credința care lucrează prin dragoste.

⁷Ați alergat bine; cine v-a împiedicat ca să nu ascultați de adevăr? ⁸Această convingere nu vine de la cel ce vă cheamă. ⁹Puțin ferment dospește tot aluatul. ¹⁰Eu am încredere în voi, prin Domnul, că nu veți gândi nimic altceva, dar cel ce vă tulbură își va purta judecata, oricine ar fi. ¹¹Și eu, fraților, dacă mai predic circumcizia, de ce mai sunt persecutat? Atunci poticnirea crucii a fost înlăturată. ¹²Aș dori să fie tăiați cei ce vă tulbură.

¹³Fiindcă, fraților, voi ați fost chemați la libertate; numai nu folosiți libertatea pentru a da ocazie cărnii, ci prin dragoste serviți unii altora. ¹⁴Fiindcă toată legea este împlinită într-un cuvânt, în acesta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. ¹⁵Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți mistuiți unii de alții. ¹⁶Spun, așadar: Umblați în Duhul și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii. ¹⁷Căci carnea poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva cărnii; și acestea sunt potrivnice unele altora, așa încât nu puteți face cele ce ați voi. ¹⁸Dar dacă sunteți conduși de Duhul, nu sunteți sub lege. ¹⁹Iar faptele cărnii sunt arătate; acestea sunt: adulter, curvie, necurăție, desfrânare, ²⁰Idolatrie, vrăjitorie, ură, lupte, gelozii, furii, certuri, dezbinări, erezii, ²¹Invidii, ucideri, beții, îmbuibări și cele asemănătoare acestora; despre care vă spun dinainte, așa cum v-am spus odinioară, că toți cei ce practică astfel de lucruri nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. ²²Dar rodul Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, ²³Blândețea, înfrânarea; împotriva acestora nu este lege. ²⁴Și cei ai lui Cristos au crucificat carnea cu pasiunile și poftele ei. ²⁵Dacă trăim în Duhul, să și umblăm în Duhul. ²⁶Să nu fim doritori de glorie deșartă, provocându-ne unii pe alții, invidiindu-ne unii pe alții.

Capitolul 6

¹Fraților, chiar dacă un om ar fi prins în vreo greșeală, voi care sunteți spirituali, îndreptați-l pe unul ca acesta în duhul blândeții, fiind atent la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu. ²Purtați-vă greutățile unii altora și împliniți astfel legea lui Hristos. ³Căci dacă cineva crede că este ceva, nefiind nimic, se înșală pe sine însuși. ⁴Dar fiecare să își încerce propria sa lucrare și atunci va avea bucurie numai în el însuși și nu în altul. ⁵Căci fiecare își va purta propria lui sarcină.

⁶Cel ce este învățat în cuvânt să îi facă parte din toate bunurile celui ce îl învață.

⁷Nu vă amăgiți; Dumnezeu nu se lasă batjocorit; fiindcă orice seamănă un om, aceea va și secera. ⁸Pentru că cel ce seamănă pentru carnea sa, din carne va secera putrezirea, dar cel ce seamănă pentru Duh, va secera din Duh viață veșnică. ⁹Să nu obosim în facerea binelui, fiindcă la timpul cuvenit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. ¹⁰Așadar, cât avem ocazie, să facem bine tuturor, dar mai ales celor din casa credinței.

¹¹Vedeți cu ce litere mari v-am scris cu propria mea mână. ²Toți câți doresc să se fălească cu carnea, aceștia vă constrâng să vă circumcideți, numai ca nu cumva să sufere persecuție pentru crucea lui Hristos. ¹³Fiindcă nici ei înșiși, care sunt circumciși, nu păzesc legea, ci doresc să fiți circumciși, ca să se laude cu carnea voastră. ¹⁴Dar eu nicidecum nu mă laud decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este crucificată față de mine și eu față de lume! ¹⁵Căci în Hristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu are vreo putere, ci o creatură nouă. ¹⁶Și oricât de mulți umblă în conformitate cu această regulă, pacea și mila să fie peste ei și peste Israelul lui Dumnezeu.

¹⁷Nimeni, de acum încolo, să nu mă tulbure, fiindcă eu port în trupul meu semnele Domnului Isus.

¹⁸Fraților, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu duhul vostru! Amin.