- Dumnezeu ar fi vindecat chiar şi Babilonul, dar Babilonul însuşi nu a dorit să fie vindecat. Acum trebuie spus către lume, cuvântul cerului: "Părăsiți-l!". Începând cu Wicklif, buna sămânță a Cuvântului lui Dumnezeu a fost răspândită în întreaga Europă. În Boemia și la Constance, era udată cu sângele sfinților și confirmată de foc. I s-a dat răgaz să prindă rădăcini şi să răsară şi să dea roade din belşug, atunci când Dumnezeu va vizita din nou via Sa.
- Wicklifa declaratcă,dinacearădăcinăapapalităţii, ordinele călugărilor „unii frațipe care Dumnezeubinevoieștesă-i învețe, vorfi cuevlavieconvertiţila religianaturalăa lui Hristosși vor abandonainterpretărilelorfalse, ale creștinismuluiautentic şi după ce vor ceresauvor dobândi ei înşişipermisiunea de laAntihrist, se vor întoarceîn mod liberlareligiaoriginală alui Hristosși vorclădiBiserica, așa cum a făcut-o Pavel”. (Neander: "Istoria religiei creștine și Biserica," Vol V, subiect : Wickliff, ultimul paragraf). MatthiasdinJanowa spus: „ Se va ridicaunuldintreoamenii de rând, fărăsabiesau autoritateșiîmpotriva luinu vorfi în măsură sătriumfe". (Vezi cap. 23, par. 30, din această carte). Șiiată, este momentul când a venit acel omdintreoamenii de rând, unuldintrecălugări. Martin Luthertrăieşte, iar Reformaţiunea triumfă.
- O sută de ani au trecut, de la martiriul lui Huss și Ieronim. Dumnezeu a dat "acelei femei Izabela ... timp să se pocăiască de curvia ei, dar ea nu sa pocăit” (Apoc. 2:20, 21). În loc să se pocăiască ea a continuat să se afunde în adâncurile ticăloşiei papale. "În timpul generației care a precedat Reforma, această Curte [a Romei] era o ruşine pentru numele de creștin. Analele sale, sunt întunecate de trădare, crimă și incest. Chiar cei mai respectabili membri ai săi, erau total improprii pentru a fi slujitori ai religiei. Existau oameni ca, Leo al X-lea, oameni care, alături de latinitatea epocii augustiniene, au dobândit spiritul ateist și batjocoritor. Ei considerau aceste taine creștine, ale căror administratori erau la fel cum augurul (prevestitorul) Cicero și marele pontif Cezar, considerau cărțile Sibylline sau ciugulitul puilor, ca fiind sacre. Între ei, se vorbea despre reîncarnare, Euharistie și Trinitate, cu aceeași atitudine cu care Cotta și Velleius, vorbeau despre Oracolul din Delphi, sau vocea lui Faunus, din munți. Anii lor au trecut ca într-un vis moale al voluptății senzuale și intelectuale. Gastronomie la alegere, vinuri delicioase, femei frumoase, copoi, șoimi, sonete și romanţe burleşti, într-o dulce toscană, triviale sau imorale, cât un bun-simţ al eleganţei ar permite; farfurii din mâna lui Benvenuto, proiecte pentru palate cu picturi de Michelangelo, fresce de Raphael, busturi, mozaicuri și pietre prețioase, dezgropate recent dintre ruinele templelor antice şi vile, aceste lucruri reprezentau deliciul și chiar problemele serioase ale vieții lor de zi cu zi” (Macaulay: Eseu, Von Ranke, alin. 25).
- Înmărturiile lui Wicklif, Militz, MatthiasdinJanow, HussșiIeronim, Dumnezeu a limpezitCuvântul Săuși luminamântuiriiSale şi a descoperit nelegiuireafundamentală aBisericii Catolice. A descoperit cu claritateantagonismuleitotal faţă deCuvântul lui Dumnezeușicalea mântuirii,despre careeamărturiseanudoar că o știa, dar căera şi unica.El achemat-ola pocăințăși convertire, oferindu-io sută de ani"timp să se pocăiască, dar eanu s-acăit. Eaa disprețuittoate sfaturileLuiși nu a luat în seamăniciuna dintremustrărileLui. Prinmartorii Săicredincioși,Dumnezeu aceruto reformăa Bisericii, caprinea,Elsă poată facemarea Sa lucrarederefacere aomului. DarBisericanuavea săfiereformată; eaa persistatpe drumul pe care şi l-a ales, iar cândtotul s-ademonstratpe deplin,atunci Dumnezeu a reînceput - El trebuia să o facă - pe temeliile originale, lucrarea Sa de refacere a omului. Acesta este motivul pentru care marea caracteristică a Reformei în Germania, dar în acelaşi timp, pentru lume și pentru toate vremurile, este adevărul fundamental şi atotcuprinzător, ÎNDREPTĂŢIREA PRIN CREDINŢĂ.
- Pe la 1511, Luther a vizitat Roma și a fost obligat să exclame: "Este aproape incredibil, ce păcate și fapte infame sunt comise la Roma. Cineva ar avea nevoie să vadă și să audă, ca să creadă. De aceea, era un proverb cunoscut că dacă iadul există, atunci Roma este construită pe el. Roma este un abis de unde toate păcatele izvorăsc și merg mai departe”. (D'Aubigne : "Istoria Reformei", cartea 2. Cap VI, alin. 15. Toate citatele din următoarele părți ale acestui capitol, sunt din lucrarea lui D'Aubigne). La acel moment, Luther era un călugăr devotat al Ordinului Augustin şi cu toate că era șocat de nelegiuirile pe care le-a găsit, el încă mai credea că Roma reprezenta calea mântuirii. El "a intrat cu evlavie în toate ritualurile deșarte, la care, ca şi răsplată, Biserica a anexat ispășirea păcatelor. Într-o zi, printre altele, dorind să obțină o indulgență pe care papa o promisese oricui ar fi urcat în genunchi, ceea ce se numește Scările lui Pilat, călugărul saxon urca cu umilinţă pe treptele despre care i s-a spus că, au fost miraculos transportate la Roma de la Ierusalim. Dar în timp ce el era implicat în acest act meritoriu, deodată i s-a părut că a auzit o voce de tunet care striga în străfundurile inimii lui, ca şi la Wittemberg și Bologna: ,‚Cel neprihănit va trăi prin credință”.
- Aceste cuvinte, care au fost auzite dejaîn două ocaziidiferite,l-au lovitcavocea unuiînger al lui Dumnezeu, au răsunat cu tărie șifără încetare,în el. Else ridică cu uimirede pe treptele,de-a lungul cărora şi-a târâttrupul. Îngrozit de el însușișirușinat săvadă cât de mult l-a umilit superstiţia, elplecădeparte descenanebunieilui… Lutherstudiasecu atențieEpistolacătre Romaniși totuși, cu toate căîndreptățireaprin credințăeste propovăduită aici, el nu a văzut-oatât de clar. Acum, elînțelegeneprihănirea, ca fiind singura care poatesta înprezența lui Dumnezeu; acum elprimeștede la DumnezeuÎnsuși, prin mâna luiHristos, acea ascultarepe care El oatribuieîn mod liberpăcătosului,de îndată ce acesta îşi întoarcecu umilințăochiicătreDumnezeul-Om,care a fostrăstignit.
- "Aceasta este perioadadecisivă dinviața lăuntrică a luiLuther. Credințacarel-asalvat dinspaimelemorții, devinesufletulteologieisale, fortăreaţaluiîntoate pericolele, vitalitateadiscursuluisău,imbolduliubirii sale, temeliapăciisale, motivaţialucrării sale, consolarea saîn viață șiîn moarte. Dar aceastămaredoctrină amântuiriicareemanăde laDumnezeușinu de laom, nua fost doarputerea lui Dumnezeude a salvasufletullui Luther, ci a devenit de asemenea puterea lui Dumnezeude a reformaBiserica - oarmă puternică pe careapostolii odețineau, o armăprea mult timpneglijată, daradusă în cele din urmădinarsenalulAtotputernicului Dumnezeu la splendoarea originală. În momentul în careLuthera stat în picioarela Roma, toate s-au mişcatși auvibratlacuvintele pe carePavel le-a adresat, cu cincisprezecesecole înainte, locuitorilor acesteimetropole, un adevăr care până atunci era captiv-încătușatîn cadrul Bisericii, dar care s-a înălţat pentru ca niciodată să nu mai apună”.
- Deaceastă schimbareîn viața lui, Lutherînsuși spune: "Deși am fostuncălugărsfânt șiireproșabil, conștiința meaeraplină denecazurișitortură sufletească. Nu am pututsuportacuvintele, ,dreptatea lui Dumnezeu’. Nu iubeam pe AcelDumnezeudrept și sfântcarepedepseștepăcătoșii. Eram plin de osupărare cumplităîmpotriva LuișiL-am urâtpentru că, nemulțumit săneîngrozească, noi, creaturile Salejalnice, dejapierdutedin pricinapăcatului originar, culegea Sași cu nenorocirile vieții, El a mărit în continuarechinulnostruprinEvanghelie... Dar când,prinDuhul lui Dumnezeuamînțelesaceste cuvinte, cândam înţeles căîndreptăţirea prin credinţă a păcătosuluieste posibilă dinmilacurată aDomnului,atuncim-am simțit readus în simţiri caun om nou intratpe nişteuși deschise,înînsășiraiul luiDumnezeu. Din acel momentamprivitprețioasa Carte Sacrăcu ochi noi. Am citit întreaga Biblieșiam strânsunnumărmaredepasajecaremă învățau despre lucrarea lui Dumnezeu. Și aşa cumînainte, din toată inimamea, uramcuvintele, ‚dreptatea lui Dumnezeu’, tot aşade atunciam început să le preţuiesc şi săle iubesc, ca pecele maidulcișimaimângâietoare cuvinte. Cu adevărat, aceste cuvinteau fostpentru mine, adevărata poarta aparadisului”.
- În1502,electorulFrederick,a fondatUniversitatea dinWittemberg, iar în1508, îlnumeşte peLuther la catedră. La scurt timp dupăîntoarcerealui Lutherde la Roma, el a fost promovatladoctorat în studiul religiei,la Universitatea dinWittemberg, pe 18 octombrie1512.Ca şi Wicklifla Oxford,a fost făcutdoctorîn teologie,sau"doctor în Biblie, nudoctor al sentințelor, șipe această calea fost chematsă se dedicestudiuluiBibliei şi nu tradiţiei omeneşti”. Jurământul pe care l-a depus, lainstalarea sa,conțineacuvintele: „Jur să apăradevărulevanghelicprintoate mijloacelecare sunt înputerea mea”. I s-a cerut de asemeneasă promită că va predicaSfânta Scriptură „cu deplină credincioşie, să oînvețecurată, să o studiezepe parcursulîntregii sale viețișisă o apereprin dezbateri șiprin scris, în măsura în careDumnezeuîl va face în starede acest lucru”. Acestjurământsolemn,a fostapelulcătre Lutherde a fiReformatorul, iar prin gravarea acestui jurământ liberînconștiința sa,astfel încât,cu îndrăznealăsă proclameadevărul creștin, acest jurământa ridicat penoul doctor mai sus delimiteleînguste,lacarejurământulluimonahal, probabil, l-arfi ţinut. Chematde Universitateșidesuveranulsău, în numeleîmpăratuluiși aScaunuluiRomei însuşișilegatîn fațalui Dumnezeudefăgăduinţacea mai solemnă, el a fostde atunci încolo,vestitorulîndrăznețalcuvântului vieții. În acea zide neuitat, luiLuther i s-a conferit titlul de "Cavaler al Bibliei”.
- "În consecință, acest jurământ luat pentru Sfintele Scripturi, poate fi considerat ca fiind una din justificările reînnoirii Bisericii. Autoritatea infailibilă a Cuvântului lui Dumnezeu a fost principiul unic şi fundamental al Reformei. Toate reformele amănunţite care au avut loc mai târziu - reforme în doctrină, în stilul de viaţă, în conducerea Bisericii și în închinare - au fost doar consecințe ale acestui principiu primar. Sunt foarte puțini oameni capabili în prezent, să-şi formeze o idee despre emoţia produsă de acest principiu elementar atât de simplu în sine, dar care a fost pierdut din vedere atât de multe veacuri. Doar unele persoane cu vederi mai extinse decât majoritatea, au anticipat rezultatele uriaşe. Vocea îndrăzneață a tuturor reformatorilor, aveau să proclame în curând acest principiu puternic, la auzul căruia Roma era menită să se prăbușească: ‚Creștini, nu mai primiţi alte doctrine decât cele care se întemeiază pe cuvintele clare ale lui Isus Hristos, ale apostolilor Săi și ale profeților. Niciun om, nicio adunare de doctori (cercetători), nu au dreptul să impună noi doctrine’”.
- Luther a început prelegerile sale biblice. Viața cea nouă, pe care el a găsit-o în Hristos însuflețea și lumina tot ce spunea. El însuși a declarat: „În inima mea, credința în Domnul meu Isus Hristos domnește unic și unic se cuvine să domnească. Doar El este începutul, mijlocul și sfârșitul tuturor gândurilor care preocupă mintea mea, zi și noapte”. Acest lucru a determinat ca în prelegerile cursurilor sale sau în predicile unei adunări, să fie audiat cu entuziasm. Îndreptățirea prin credință, pe temelia Decalogului și păzirea Celor Zece Porunci pe baza îndreptățirii prin credință era mesajul lui pentru lume și reprezenta inspirația oricărui subiect pe care-l avea în vedere. Despre îndreptăţire el a spus: "Dorința de a ne îndreptăţi noi înşine, este sursa tuturor durerilor de inimă, în vreme ce, acel care primește pe Isus Hristos ca Mântuitor are nu doar pace, dar şi curăţie de inimă. Sfințirea inimii este în întregime un rod al credinței, deoarece credința este în noi o lucrare divină care ne schimbă și ne dă o nouă naștere, care provine de la Dumnezeu Însuși. Aceasta ucide pe Adam în noi, prin Duhul Sfânt care comunică cu noi, oferindu-ne o inimă nouă și făcând din noi oameni noi. Nu sunt speculații zadarnice, ci metoda practică prin care vom obține o cunoaștere mântuitoare a lui Isus Hristos”.
- La scurt timp dupăpromovarea lucrăriide doctorat, ela furnizat unșirdediscursuridespreCele Zece Porunci. Un fragmentdesprePrima Poruncăva ilustraînvățăturile sale:
"Să nu ai alți dumnezei afară de Mine." "Toți fiii lui Adam sunt idolatri și vinovați de încălcarea acestei primei porunci. "Există două tipuri de idolatrie: cea exterioară, cealaltă interioară
"Cea exterioară este atunci când omul se închină la lemn și piatră, fiare și stele "Cea interioară este atunci când omul, temându-se de pedeapsă sau căutându-şi alinare, nu se închină creaturii, dar o iubește în sine și se încrede în ea. "Ce religie este aceasta? Tu nu-ţi îndoi genunchii înaintea bogățiilor și onorurilor, dar le oferi inima ta, cea mai nobilă parte din tine. Ah! Te închini lui Dumnezeu cu trupul, dar cu duhul te închini creaturii.
"Această idolatrie domnește în fiecare om până când este vindecat de ea în mod liber, prin credința care este în Hristos Isus. "Și cum se capătă acest leac? "În acest fel: Credința în Hristos te dezbracă de toată încrederea în propria-ţi înțelepciune, dreptate şi putere. "Aceasta vă spune că dacă Hristos nu ar fi murit pentru tine și astfel să fii salvat, nicio creatură nu ar fi făcut-o. Apoi vei învăța să disprețuieşti toate acele lucruri care au devenit inutile pentru tine. "Rămâne acum pentru tine doar Isus - Isus singur - Isus, deplin suficient sufletului tău. Nemaipunându-vă niciun fel de speranțe în alte creaturi, Îl aveți acum doar pe Hristos, în care vă puneţi toate speranţele și pe care-L iubiţi mai presus de orice. Acum Isus este unicul, singurul şi adevăratul Dumnezeu. Și când Îl aveți pe El ca Dumnezeu, nu mai aveți nevoie de alți dumnezei”.
- "Modul luide a explicaScripturile,a fostde așa natură încât, în raţiunea tuturor oamenilorevlavioșișiiluminați, era ca și cumo lumină nouăse răsfrângea asupra doctrineidupăo noapte lungă. El a scos în evidenţă diferențele dintrelege șiEvanghelie. Ela respinseroareacare predomina înbiserici și școli, cumcă oamenii armeritaiertarea păcatelorprinfaptele lorșiaduşi în stare deneprihănire înaintea lui Dumnezeu, prin disciplinareexternă. Astfel a întors elinimile oamenilorcătreFiul lui Dumnezeu. La fel caIoanBotezătorul, ela îndreptat atenţia cătreMielul lui Dumnezeucare apurtatpăcatelelumii. Luther a explicatmodul în carepăcatelesuntiertate,în mod liberde dragulFiului lui Dumnezeușicum omulprimeștebinecuvântareaprin credință.... Ela muncit tot mai multpentru a face înțelese toatedoctrinelemari șiesențiale aleconvertirii, aleiertării păcatelor, ale credințeiși adevărateimângâieri care se găsesc doar la cruce. Cel pios erafermecatșipătrunsdedulceațaacestei doctrine, în timp ce scolasticul oprimea cu bucurie. Cineva ar fi putut spunecă Hristos, apostoliișiprofeții,ieșeau dintr-unîntunericșio temniţădezgustătoare”. (Melancthon)
- Unui prieten, călugăr în mănăstirea din Erfurt, Luther i-a scris: „O, dragul meu frate, învaţă să cunoşti pe Hristos şi pe El răstignit. Învaţă să-I cânţi o cântare nouă spre deznădejdea sinelui și spune ‚Tu, Doamne Isuse! Tu ești dreptatea mea și eu sunt păcatul tău! Ai luat ceea ce este al meu și mi-ai dat ceea ce este al Tău. Ceea ce Tu nu ai fost, Tu ai devenit, pentru ca ceea ce nu am fost, să pot deveni’. Ai grijă, O, dragul meu George, să nu invoci o aşa puritate care să te determine să nu doreşti să te recunoşti a fi un păcătos, pentru că Hristos locuiește doar în păcătoși. El a venit din cer unde locuia printre cei drepți, ca să trăiască printre păcătoși. Meditează cu atenție la această dragoste a lui Hristos și vei obține o binecuvântare greu de descris. Dacă munca noastră și necazurile noastre ne-ar fi putut da pacea conștiinței, de ce ar fi trebuit să moară Hristos? Vei găsi pacea numai în El prin pierderea oricărei speranţe în tine însuți și în faptele tale și să învățăm cu ce dragoste îşi deschide brațele Sale pentru tine, cum ia asupra Lui toate păcatele tale și îţi oferă toată neprihănirea Lui”.
- LuiSpalatin, capelanal electoruluiFrederick, care era de asemenea prietenul său, Luther i-a scris: „Dragul meu Spalatin, lucrulcare mănemulțumeștelaErasmus, omul acelacu ovastăerudiție, estecăprinneprihănireafaptelorsauale legii, decareapostolulvorbeșteel înțelegeîmplinirealegii ceremoniale. Neprihănirea legiinuconstădoar înceremonii, ciîntoate lucrărileDecalogului. Atunci când acestelucrărisunt efectuatefără credințaînHristos, elepot face,este adevărat, caFabricius, Regulus şi ceilalți bărbați, să parăde o integritatestrictăîn ochiilumii, dar atunci ei cuatât mai puținmerităsă fie numiţineprihăniţi aşa cum rodulunuimoșmonnu poate să fie numitsmochină,pentru cănoi nudevenim neprihăniți, aşa cumpretindeAristotel,prin facerea delucrăridedreptate,ci atunci cândam devenitneprihăniți,facemastfel de lucrări. Abela fost mai întâi plăcut lui Dumnezeușiapoi a avut loc sacrificiullui”.
- Luthera făcuto distincție clarăîntrecreștinismșifilosofiașcolilor. Într-ovizită oficialăla o serie demănăstiri,ainstruit pecălugări astfel: "Nu vă alipiţi de Aristotelsau de alţiînvățători aiunei filozofiiînșelătoare, ci citiţicu sârguințăCuvântul lui Dumnezeu. Nucăutaţimântuirea voastrăîn propriaputereşi înpropriilefapte bune, ciînmeritele lui Hristosși înharul divin”. Și, printre altele, într-o seriedenouăzeci și nouă depropuneri,înopoziție curaționalismulșiteologia scolastică el a spus:
"Din partea omului nu este nimic care să premeargă harul, cu excepția neputinţei si chiar a revoltei. "Noi nu devenim neprihăniți făcând ceea ce este drept, ci devenind îndreptăţiţi, facem ceea ce este drept. "Cine spune că un teolog, care nu este un logician este un eretic și un aventurier, susţine o declaraţie aventuroasă și eretică. "Nu există nici o formă de silogism care să se potrivească cu lucrurile lui Dumnezeu. "În cazul în care silogismul ar putea fi aplicat lucrurilor divine, noi ar trebui să știm paragraful Sfintei Treimi și ar trebui să nu-l credem (obs. Silogism - tip de deducție în care o propoziție numită concluzie, rezultă din două sau mai multe propoziții numite premise)
"Într-un cuvânt, Aristotel este pentru teologie, ca întunericul pentru lumină. "Cel care este fără harul lui Dumnezeu, păcătuieşte neîncetat, chiar dacă nu ucide, nici nu fură, și nici nu comite adulter.
"El păcătuieşte pentru că nu îndeplinește legea în mod spiritual. "A nu ucide și a nu comite adulter în exterior și doar în ceea ce privește faptele, este doar o neprihănire a ipocriților
"Legea lui Dumnezeu și voința omului, sunt doi adversari care, fără harul lui Dumnezeu nu pot fi niciodată puşi în acord. "Fiecare lucrare a legii pare bună la exterior, dar în interior este păcat.
"Blestemaţi sunt cei care fac faptele Legii. "Ferice de toți cei care fac lucrările harului lui Dumnezeu. "Legea care este bună și în care avem viața, este legea iubirii lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Romani 5: 5). "Harul nu este dat pentru ca faptele să poată fi făcute mai frecvent și mai ușor, ci pentru că fără har nu poate exista nici o lucrare de iubire.
,,A-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a avea ura de sine, și a nu iubi pe nimeni altcineva decât pe Dumnezeu".
- Leon al X-lea, ca mulți dintre papii de dinaintea lui, se considera că avea nevoie de mai mulți bani decât veniturile enorme ale papalității, care-i erau deja la îndemână. Schema de jubileu fusese epuizată prin reducerea succesivă de la o sută de ani la cincizeci, la treizeci și trei și la douăzeci și cinci. Planul cruciadelor era de asemenea năruit, prin urmare Leon al X-lea, a fost obligat să trimită în întreaga creștinătate, vânzători de indulgențe, momeala fiind că banii primiţi aveau să fie angajați în ridicarea Bisericii Sfântului Petru. În consecință, John Tetzel, unul dintre aceşti vânzători de indulgențe, a intrat în Germania în 1516. Când Luther a auzit de aceasta, a făcut remarca: „Te rog Doamne, fă o gaură în toba lui”. Tetzel a ajuns la Juterboch, la aproape patru mile de Wittemberg și acolo, spune Luther, "această mare maşinărie de fonduri s-a năpustit să cutreiere țara în stil mare, astfel încât banii au început să sară, să se rostogolească și să zornăie în lada sa”.
- Metoda de vânzare a acestor indulgențe, era astfel: Tetzel, după anunțuri zgomotoase făcute de premergătorii săi, ajungea la locul numit, înălţa mai întâi o cruce vopsită în roșu cu însemnele heraldice ale papei peste ea. Apoi Tetzel monta un amvon ridicat în acest scop și ţinea un discurs către mulțime în stilul său necioplit, din care prezentăm o mostră: "Indulgențele sunt darul cel mai prețios și mai sublim al lui Dumnezeu "Crucea (arătând spre crucea roșie) are aceeași eficacitate ca şi crucea lui Isus Hristos, cea adevărată. "Veniţi şi vă voi da scrisori, sub sigiliu, prin care chiar și păcatele pe care doreşti a le omite în viitor vor fi iertate în întregime. "Nu aş renunţa la privilegiile mele pentru cele ale Sfântului Petru din cer; căci am salvat mai multe suflete cu indulgențe mele, decât apostolul prin predicile sale. "Nu există niciun păcat prea mare pentru ca o indulgență să nu-l poată achita... lasă-l doar să plătească bine și i se va ierta”.
"Gândiți-vă deci că pentru fiecare păcat de moarte trebuie să faceţi, după mărturisire și pocăință, penitență timp de șapte ani, fie în această viață sau în purgatoriu. Acum, cât de multe păcate de moarte sunt comise într-o singură zi, sau într-o săptămână? Câte într-o lună, într-un un an, sau în întreaga viață? Ah! aceste păcate sunt aproape nenumărate, iar suferințe fără număr sunt pregătite pentru ei în purgatoriu, dar acum, prin intermediul acestor scrisori de indulgență, puteți obţine imediat o îndepărtare completă a tuturor durerilor şi păcatelor voastre din viaţă - în toate situaţiile, cu excepția a patru dintre ele, care sunt rezervate Scaunului Apostolic - și apoi în ceasul morții”.
"Dar mai mult decât atât, indulgențele nu salvează numai pe cei vii, ele salvează şi pe cei morți. "Pentru aceasta, pocăința nu este chiar necesară. "Preotule! Nobile! Comerciantule! Fete tinere! Băieţi tineri! Ascultaţi pe părinții voştri decedaţi și pe alţi prieteni ai voştri, cum strigă la voi din străfundurile abisului: ‚Suportăm chinuri groaznice! Un pic de pomană ne-ar elibera, o puteți da și totuși nu o faceţi!’. "Chiar în momentul în care bănuţul zornăie în partea de jos a lădiţei, sufletul iese din purgatoriu și eliberat, zboară în sus, către cer”.
- Mulți dintre oameniidinWittemberg,au mers laaceastă piață deindulgențe dinJuterboch. Luther seocupa de stranaconfesionaluluișiacești oameniau venitla el,unul după altul, să-i mărturisească„cele mai vulgare imoralități. Adulterul, libertinismul, cămătăria, bogățiilenecinstite, eraunelegiuirilecu care oamenii veneau înaintea slujbaşului lui Dumnezeu, persoane pentru a cărorsuflete, el trebuia într-o zi să deasocoteală. El îimustră, îi corecteazăși-iînvață: dar mare esteuimirealui, atunci cândacești oameniîi spuncă nualegsă renunțe la păcatele lor! Destul deuimit, călugărulpiosdeclarăcă, deoarecerefuză săpromită schimbarea, el nu poatesă le deadezlegarea. Creaturile acestea nenorociteau apelat lascrisoriledeindulgență, prezentându-le șielogiindvirtuțile lor. DarLutherrăspundecă, puţinîi păsa de hârtiile care ile-auarătatși a adăugat: ‚Dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri’. Ei au făcut un protest și au obiectat, dar doctorul a fost de neclintit: ‚Ei trebuie să înceteze să facă răul și să învețe să facă binele, în caz contrar nu există iertare’. ‚Feriți-vă’, a adăugat el, ‚de a apleca urechea la discursurile vânzătorilor de indulgențe; puteţi avea o activitate mai bună decât cumpărarea acestor permise care vă sunt vândute, pentru suma cea mai neînsemnată’”.
- Aceste lucruri l-au agitat atât de mult pe Luther, încât a urcat la amvon și a predicat:
"Niciun om nu poate dovedi cu Scriptura, că dreptatea lui Dumnezeu pretinde o pedeapsă sau satisfacție din partea păcătosului; singura datorie pe care aceasta o impune asupra lui, este adevărata pocăință, convertirea sinceră, o decizie hotărâtă de a purta crucea lui Isus Hristos și sârguinţa în fapte bune. Este o mare eroare să credem că noi putem răsplăti dreptatea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. El le iartă întotdeauna, fără plată, prin harul Său inestimabil.
"Biserica creștină, este adevărat, are nevoie de ceva din partea păcătosului și în consecință are puterea de a achita ceea ce cere, dar asta este tot. Chiar și aceste indulgențe ale Bisericii sunt tolerate doar pe seama creștinilor indolenţi şi imperfecţi, care nu s-au instruit cu seriozitate în fapte bune. Fiindcă ei nu stimulează pe nimeni la răsplată, dar lasă totul în imperfecțiune.
"Ar fi mult mai bine să contribui la ridicarea Bisericii Sf. Petru, din iubire de Dumnezeu, decât să cumperi indulgențe în acest sens.... Dar voi întrebaţi, să nu le achiziţionăm atunci niciodată? Am spus deja și o repet; sfatul meu este să nu le cumpăraţi. Lăsa-ţi-le creștinilor somnoroşi şi mergeţi pe propria cale. Credincioșii trebuie să fie îndepărtaţi de la indulgențe și îndemnaţi să facă lucrările pe care le desconsideră şi le neglijează.
"Dacă unii strigă că eu sunt un eretic (pentru că adevărul pe care-l vestesc este foarte dureros pentru lădiţele lor pline [cu indulgenţe]), protestele lor îmi dau puțină îngrijorare. Ei sunt creiere proaste și bolnave, oameni care nu au gustat Biblia, nu au citit niciodată doctrina creștină, nu şi-au înțeles niciodată proprii învăţători și care se întorc la putregaiul înfășurat în zdrențele opiniilor lor deșarte.... Dumnezeu să dea şi lor şi nouă o minte sănătoasă. Amin!”.
- Această predicăa fost tipăritășidistribuită pe scară largășiatrezit, desigur,mult interes. SărbătoareaTuturor Sfințilorse apropia(31 oct 1517). Cu o noapte înainte, în noaptea de30 octombrie - electorulFrederickde Saxonialocuialacastelul săudinSchweinitz, la aproximativ șaseleghe deWittemberg. În dimineața zileidin 31 octombrie, „fiindîn compania fratelui său, Ducele Ioan, carea fost apoicoregentși care a devenitsingurul elector după moartea sașicu cancelarulsău,electorula spusDucelui: "Frate, eutrebuie să-ţi spununvispe care l-am avutnoaptea trecutăși tălmăcirea lui aș dori tare multsă o cunosc. Acesta a lăsat o impresieatât de profundăîn minteamea, cănu-l voi uita niciodată chiar dacă ar fisă trăiesco mie de ani, pentru că l-amvisatde trei oriși de fiecare dată cu noi circumstanțe.
Ducele Ioan - "Este un vis bun sau un coșmar?"
Electorul - "Nu știu. Dumnezeu știe.
Ducele Ioan - Nu fi neliniștit din cauza lui, dar fii atât de bun şi spune-mi-l”.
Electorul - "După ce m-am dus la culcare noaptea trecută, obosit de băuturile spirtoase, am adormit la scurt timp după rugăciunea mea și am dormit liniștit timp de aproximativ două ore și jumătate; apoi m-am trezit și am continuat să fiu treaz până pe la miezul nopții, trecându-mi prin minte tot felul de gânduri. Printre altele m-am gândit cum trebuia să respect sărbătoarea Tuturor Sfinților. M-am rugat pentru bietele suflete din purgatoriu și am implorat pe Dumnezeu să-mi conducă sfaturile și pe poporul meu, în conformitate cu adevărul. Am adormit din nou și apoi am visat că Atotputernicul Dumnezeu mi-a trimis un călugăr care era un adevărat fiu al Apostolului Pavel. Toți sfinții l-au însoțit prin poruncă de la Dumnezeu, ca să dea mărturie înaintea mea și să declare că el nu a venit să născocească vreo conspiraţie, ci că tot ce a făcut a fost în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Mi-au cerut să am bunătatea îngăduitoare să-i permit să scrie ceva pe ușa bisericii Castelului din Wittemberg. Permisiunea a fost acordată prin cancelarul meu. După aceea călugărul s-a dus la Biserică și a început să scrie cu caractere aşa de mari, încât puteam citi scrierea de la Schweinitz. Pana pe care a folosit-o, era atât de mare încât capătul ei ajungea până la Roma unde străpungea urechile unui leu care se tolănea acolo și a provocat zdruncinul Triplei Coroane de pe capul papei. Toţi cardinalii și prinții alergau în grabă să încerce să-i împiedice căderea. Tu și cu mine, frate, doream de asemenea să ajutăm și am întins brațul - dar în acel moment m-am trezit cu brațul meu în aer, destul de uimit și foarte mult înfuriat pe călugărul care nu şi-a condus mai bine pana. M-am recules un pic: era doar un vis.
„Eram pe jumătate adormit și încă o dată am închis ochii. Visul a revenit. Leul, încă iritat de pană a început să urle cu toată puterea lui, atât de tare încât întregul oraș al Romei și toate statele Sfântului Imperiu au fugit pentru a vedea care era problema. Papa le-a cerut să se opună acestui călugăr și s-a folosit în special de mine, din pricina faptului că acesta trăia în țara mea. M-am trezit din nou, am repetat Rugăciunea Domnului, implorându-L să păstreze sfințenia Lui şi am adormit încă o dată.
"Apoi am visat că toți prinții din imperiu, printre care eram și noi, s-au grăbit la Roma și s-au străduit, unul după altul, să rupă pana, dar cu cât încercam mai mult, cu atât devenea mai tare ca și cum ar fi fost făcută din fier. În cele din urmă noi am renunţat. L-am întrebat atunci pe călugăr (pentru că eram uneori la Roma și uneori la Wittemberg), de unde are pana și de ce era atât de puternică. , Pana’, răspunse el, ‚a aparţinut unei gâşte bătrâne din Bohemia - bătrână de o sută de ani. Am obţinut-o de la unul din vechii mei învățători. În ceea ce privește puterea ei, aceasta se datorează imposibilității privării de esenţa ei sau de măduva acesteia și eu însumi sunt destul de uimit de ea’. Dintr-o dată am auzit un zgomot puternic - un număr mare de alte pene au ieșit din lunga pană a călugărului - m-am trezit a treia oară: se făcuse ziuă”.
Ducele Ioan - "Cancelare, care este opinia dumneavoastră? Am avut un Iosif sau un Daniel iluminaţi de Dumnezeu!”
Cancelarul - "Alteţele dvs. cunosc proverbul bine cunoscut, că visele fetelor tinere, a bărbaților învăţaţi și domnilor mari, au de obicei o semnificație ascunsă. Cu toate acestea semnificaţia acestui vis nu vom fi în măsură să-l cunoaştem ceva timp - până ce lucrurile la care se referă nu vor fi avut loc. De aceea lăsați împlinirea în seama lui Dumnezeu și puneți-l în întregime în mâna Lui”.
Ducele Ioan - "Eu sunt de părerea ta, Cancelare. Nu este potrivit pentru noi să ne agasăm în încercarea de a descoperi semnificaţia. Dumnezeu va conduce totul spre slava Sa”.
Electorul - "Fie ca Dumnezeul nostru credincios să facă acest lucru, dar totuși nu voi uita niciodată acest vis. M-am gândit într-adevăr la o interpretare, dar o păstrez pentru mine. Timpul va arăta, probabil, dacă am fost un profet bun”.
- Acest visa avut locîn noapteade30 octombrieșia fost legatde dimineața zilei de31 octombrie.În acea zi, 31 octombrie, eraZiua TuturorSfinților, o zi specială pentrumoaștelesfințilorpe careelectorulFrederickledepusese înbisericaWittemberg şi când "împodobite cu argint șiaur șipietre prețioase, erau aduseafară șiexpuse privirii oamenilorcare erauuimițișiorbiţi desplendoarealor. Oricinevizitabiserica în acea zișise spovedeaîn ea, obțineaoindulgențăde valoare. În consecință, cuaceastă mareocazie,peleriniiveneau în valurilaWittemberg”.
- Și acolo în acel"treizeci și unu octombrie 1517, Luther, care luase deja hotărârea sa,mergeacu îndrăznealăsprebiserica, delacaremulțimilesuperstițioasedepelerinise întorceau,și a puspeușaacestei biserici,nouăzeci și cincitezesaupropuneriîmpotriva doctrineiindulgențelor. Nicielectorul, niciStaupitz, niciSpalatin, nicinimeni altcineva, nici chiar cei mai intimidintre prietenii săi, nu au fost informaţianteriordeacest pas. În acesteteze,Lutherdeclară, într-un fel de preambul, căle-ascriscu dorințaexpresăde a stabiliadevărul înlumina deplină azilei. Else declarăgata să leaperea doua zi,la Universitate,împotriva tuturor. Atențiape care auatras-oera mare; acesteasunt cititeșirecitite.Într-un timpscurtpelerinii, Universitatea, întregul oraș,reverberau din pricina lor”.
- Principiulrespingeriiindulgențelorde către Luthernu reprezintă nimic nou,dincolo deceea ce făcusedejaHusspe aceeași temă, în opoziție cubulaPapeiIoanal XXIII-lea. Același principiu era acum din nou şi cu vigoareprezentatîntr-o varietatedeforme. Acelașiadevăr pecareHuss l-apredicat cuo sută deani în urmănu-şi pierduseinfluența înEuropa. În consecință, această reafirmarea principiului, revenindpe un terendejapregătit, se răspândeşteși creşterapid. Tezele esenţiale erau:
1). Când Domnul nostru și Maestrul Isus Hristos, spune ‚pocăinţă’, El înţelege că întreaga viață a urmașilor Săi de pe pământ, este o pocăință constantă și continuă.
2). Această expresie nu poate fi înțeleasă prin sacramentul penitenţei - adică de mărturisirea și de achitarea - așa cum sunt administrate de preot.
3). Domnul intenționează să nu vorbim doar de pocăință interioară. Pocăința interioară este nulă în cazul în care nu se manifestă în exterior, prin mortificarea cărnii.
4). Pocăința și întristare - cu alte cuvinte adevărata pocăință - continuă atâta timp cât un om este nemulțumit de el însuși, adică până când trece din această viață în viața veșnică.
27). Este predicarea nebuniei umane, a pretinde că în momentul când banii zornăie în lădiţă, sufletul îşi ia zborul din purgatoriu.
28). Este mai mult decât o certitudine că, de îndată ce banii zornăie, avariția și dragostea de câștig îşi fac loc, cresc și se înmulțesc, însă ajutoarele și rugăciunile Bisericii depind doar de voința și buna plăcere ale lui Dumnezeu.
32). Cei care își imaginează că sunt siguri de mântuire prin indulgențe, vor merge la diavolul alături de cei care-i învață astfel.
35). Este o doctrină anticreștină, să pretinzi că pentru a elibera un suflet din purgatoriu, este nevoie să cumpere o indulgență, și nu este nevoie de nicio părere de rău sau pocăință.
36). Fiecare creștin care se pocăiește cu adevărat de păcatele lui, are întreaga iertare a pedepsei și vinei și în consecinţă, nu are nevoie de nicio indulgență.
37). Fiecare creștin adevărat, mort sau viu, beneficiază de toate binecuvântările lui Cristos și ale Bisericii prin darul lui Dumnezeu și fără o scrisoare de indulgență.
43). Creștinilor trebuie să li se spună că, acela care dă la săraci sau împrumută pe cei nevoiași, procedează mai bine decât cel care cumpără o indulgenţă.
44). Activitatea de caritate face să crească bunăvoinţa și face pe om mai pios, în timp ce indulgența nu-l face mai bun, ci doar îi dă mai mult încrederea în sine și-l face mai sigur împotriva pedepsei.
45). Creștinilor trebuie să li se spună că acela care vede strâmtorarea aproapelui său și în loc să-l ajute, cumpără o indulgență, nu obţine absolvirea de păcate de la papă ci își atrage neplăcerea divină.
52). A spera să fii salvat de indulgențe, este o speranță deşartă și mincinoasă, chiar şi în cazul în care împuternicitul cu indulgențe - ba chiar papa însuși - ar fi bucuros să-şi angajeze propriul suflet ca şi garanţie pentru aceasta”.
- "Aceste teze s-aurăspânditcurapiditateafulgerului. Nu atrecut o lună,înainte ca acestea să ajungă laRoma. ‚În două săptămâni’, spune un istoriccontemporan, ‚acestea se găseauîn fiecare parte aGermaniei, iarînpatru săptămâniau parcursaproape întreagacreștinătateca și cumîngeriiînșiși erau mesagerii, fiind aduseîn fațaochilortuturor oamenilor. Nimeni nu-şi poate imagina ce zarvă s-a făcut’. Acestea au fost ulteriortraduse înolandezăși spaniolă, iaruncălătorle-a vândut chiar şilaIerusalim. ‚Fiecare’, spuneLuther, seplângea deindulgențe şi cumtoți episcopiiși doctorii tăceaușinimeni nu îndrăznea să rupă pisica, bietulLuthera devenitun doctor celebrupentru că, așa cums-auexprimat ei, a venit în sfârşit unulcare au îndrăznit săo facă. Dar nu mi-a plăcut aceastăcelebritate;muzicami se păreapreamăreaţăpentru a fi exprimată în cuvinte’”.
- În tot acest timp, Luther avea încă un mare respect pentru slujba și persoana papei. Într-adevăr, nici cea mai mică parte din cele nouăzeci și cinci de teze, nu s-a ocupat de o apărare a papei împotriva a ceea ce el susţinea a fi abuzurile indulgențelor practicate de vânzătorii acestora. El a trimis o copie a tezelor sale arhiepiscopilor de Mainz și Magdeburg, cu o scrisoare în care solicita Arhiepiscopului să le citească. Asistentul Arhiepiscopului a răspuns lui Luther că "el a atacat puterea Bisericii; că de bună voie s-a băgat într-un mare necaz și tulburare, că tărăşenia era dincolo de puterea lui, iar sfatul lui sincer, din partea lui, era să păstreze liniştea”. Papistași zeloși l-au denunțat cu mult zel. Mulți dintre prietenii lui Luther s-au speriat și l-au sfătuit să tacă. Și călugării Ordinului său din Wittemberg, au insistat pe lângă el să nu aducă în acest fel rușine Ordinului lor.
- La toate acestea, Luther a răspuns: "Ei mă cheamă la moderaţie, dar ei înşişi în chiar hotărârea pe care au luat-o față de mine, o calcă în picioare! Adevărul nu va câștiga prin stăpânirea mea de sine, atât cât va pierde prin infatuarea mea. Doresc să știu ce erori au fost găsite în tezele mele. Cine nu știe că o idee nouă, este rareori prezentată, fără o aparentă aroganță și o acuzație de plăcere de discuţii contradictorii. Smerenia însăşi trebuia să întreprindă ceva nou, cele ale unui aviz ce ar acuza-o de mândrie. De ce au fost Hristos și toți martirii, omorâţi? Pentru că ei au fost consideraţi mândri disprețuitori ai înțelepciunii timpului și prezentau noi adevăruri fără a se sfătui în prealabil cu reprezentanţii opiniei vechi. Înţeleptul zilei de astăzi să nu aștepte de la mine umilință sau mai degrabă o ipocrizie, suficientă pentru a cere opinia lor înainte de a face cunoscut ceea ce datoria mă cheamă să spun. Ceea ce fac voi face nu din chibzuinţa oamenilor, ci prin sfatul lui Dumnezeu. În cazul în care lucrarea este de la Dumnezeu, cine o poate împiedica? În cazul în care nu este de la Dumnezeu, cine o poate face să meargă mai departe? Nu voinţa mea, nici a lor, nici a noastră, ci voia Ta să se facă, O Sfinte Tată care ești în ceruri!”.
- Tetzela venit cuun atac virulent asupratezelorlui Luther, atacîncares-a doveditofensatorșiinsultător. Laacest atac,Luthera răspunsapărându-şitezeleși le-adezvoltat, încheindcu aceste cuvinte: "Pentru restul, deși nu este un obicei să arziereticipentru astfel depuncte de vedere, aicilaWittembergeu suntDoctorulMartin Luther! Există vreuninchizitorcare pretindecă mestecăfocși facepietrele săsalteîn aer? Îidaude știre căpoate veniaici în deplină siguranţă, are o ușă deschisă, un pat și omasă,toate pringrijaplină de har aadmirabilului nostru,DuceleFrederick,care nuva proteja niciodatăerezia”.
- Spalatin, capelanul electorului, scriind lui Luther ca să-și exprime prietenia pentru el în această luptă, l-a întrebat: "Care este cea mai bună metodă în studierea Sfintei Scripturi?" Răspunsul lui Luther este unul valabil pentru toate timpurile: "Până acum, dragul meu Spalatin, ați pus întrebări la care nu am putut răspunde. Dar pentru a vă îndruma în studiul Scripturilor este mai mult decât am puterea să fac. Cu toate acestea, dacă doreşti să știi metoda mea, eu nu o voi ascunde de tine: este mai mult ca sigur că nu putem reuși să înțelegem Scriptura prin studii sau doar cu intelectul. Prima ta datorie atunci, este de a începe cu rugăciune. Roagă-te Domnului şi El va fi, în marea Sa îndurare, binevoitor să-ţi acorde adevărata cunoaștere a Cuvântului Său. Nu există niciun alt interpret al Cuvântului lui Dumnezeu, decât autorul acestui Cuvânt, după cum se spune ‚Ei toţi vor fi învățați de Dumnezeu’. Nu-ţi pune mari speranţe în lucrările tale, nici în intelectul tău. Încrede-te numai în Dumnezeu și în influența Duhului Său. Crede pe cel care îţi vorbește din experiență”.
- Tetzel a continuat să prezinte o serie de contra-teze, printre care următoarele:
1). Creștinii trebuie să fie învățați că, oricine spune că sufletul nu zboară departe de purgatoriu, de îndată ce banii zornăie pe fundul lădiţei, cu putere, este în eroare.
2). Creștinii trebuie să fie învățați că papa, prin măreția puterii sale, este mai presus de întreaga Biserică Universală și de toate Conciliile. Ordinele sale se cuvine să fie ascultate în mod absolut.
3). Creștinii trebuie să fie învățați că numai papa are dreptul de a decide în chestiuni de credință creștină; că el și nimeni altcineva decât el, are puterea de a explica sensul propriu al Scripturii și să aprobe sau să condamne toate cuvintele sau lucrările altora.
4). Creștinii trebuie să fie învățați că hotărârea papei, în lucruri care privesc credința creștină și care sunt necesare pentru mântuirea neamului omenesc, nu pot în niciun fel greşi.
5). Creștinii trebuie să fie învățați că, în materie de credință, ei trebuie să se aplece și să zăbovească mai mult asupra opiniei papei, așa cum este prezentată prin deciziile sale, decât asupra părerii tuturor înțelepților, aşa cum le-au extras ei din Scripturi.
6). Creștinii trebuie să fie învățați că cei care atacă onoarea și demnitatea papei, sunt vinovați de infracțiunea de les-majeste și sunt demni de blestem.
7). Creștinii trebuie să fie învățați că există multe chestiuni pe care Biserica le privește ca puncte autentice ale adevărului universal, deși acestea nu se găsesc nici în canonul Scripturii, nici în lucrările doctorilor (cercetătorilor) antici.
- Celelalte teze, vorbeau despre faptul că, creștinii trebuie să fie învățați să considere ca eretici, sub excomunicare, pe toți cei care au scris sau au învățat împotriva indulgențelor, iar toți cei care au protejat astfel de eretici încăpățânați, infami, ar trebui să fie aspru pedepsiți cu diverse sancţiuni severe, conform legii, precum și supuşi terorii tuturor oamenilor. El a continuat cu arderea tezelor pe care Luther le popularizase. Ca replică, studenții Universității Wittemberg au ars tezele lui Tetzel. Această acţiune a studenților a fost pusă, desigur, pe seama lui Luther. Unui prieten care era interesat despre chestiune, Luther i-a scris: "Eu sunt uimit cum de ai putut crede că eu am fost cel care a ars tezele lui Tetzel. Crezi că sunt atât de lipsit de sens? Dar ce pot să fac? Când eu sunt subiectul observaţiei, totul pare să fie credibil. Pot lega limbile întregii lumi? Foarte bine! Să spună, să-i ascultăm, să-i vedem, să invoce tot ce le face plăcere. Eu voi acționa, atâta timp cât Domnul îmi dă putere și cu ajutorul Lui nu mă voi teme de nimic”.
- Opozițiapapistașilor, față detezelelui Luther,nu a determinat doar creşterea interesului faţă de ele,dara condus peLuthermai departe șiînainte, înlogicaesențialăa principiilorastfelenunțate. AtențiaRomeiși a papeiînsuși,au fostîn curândatrase. Pe 30 mai 1518,Lutherscrie o epistolăprietenoasăPapeiLeon alX-lea, pentru căLutherîncă mai credeacă,papanuputea susţineindulgențelecareau fost vândutede-a lungulşi de-a latulGermaniei.
- În același an, a avut loc la Augsburg, o Dietă și împăratul Maximilian, dorind să capete o favoare specială din partea Papei, a scris acestuia pe 5 august, următoarea epistolă:
„Prea Sfinte Părinte, am aflat cu câteva zile în urmă că, un călugăr al Ordinului Augustin, cu numele Martin Luther, a început să susţină diverse propuneri cu privire la comerțul cu indulgențe. Nemulțumirea noastră este cu atât mai mare cu cât aşa-zisul călugăr, găsește mulţi protectori printre care sunt personaje puternice. Dacă sfințenia și părinții foarte venerabili ai Bisericii (Cardinalii), nu se implică imediat cu autoritatea lor de a pune capăt acestor defăimări, nu numai că aceşti doctori (cercetători) vătămători vor seduce pe cei simpli, dar vor atrage după sine mari prinți în ruina lor. Vom avea grijă ca, indiferent ce poate decide sfințenia voastră, cu privire la această chestiune, pentru slava Dumnezeului cel Atotputernic, vor fi respectate de toți în Imperiul nostru”.
- În loc caPapa să accepteîntr-un modprietenosscrisoareacurtenitoare alui Luther, Luthera fostlovit de trăsnetcând pe7august,a primit din parteaPapeiocitație casă se prezintepersonal laRomaîn termen deșaizeci de zile. Șiîmpăratulșiprințiigermaniau fost teribil deagitaţide sârguința manifestatădelegatul papalîmpotriva luiLuther. Pe de altă parte, prieteniilui Lutherau fostpeste totrevoltaţide aceastăcitarela Romași s-au rugatcu stăruință deelectorca acestcaz să fie supusexaminăriiîn Germania. De asemenea, legatul papalînsuşi,în îndeplinireaunui anumitplanpolitic, a cerutpapeica acest caz,săfie inspectatînGermania. În consecință, Leona emiso scurtăîmputernicire caNunţiul Papalsă acţioneze în sensul acela.Înaceastă scurtă împuternicire Leon scria:
"Noi îţi pretindem să aduci în persoană, înaintea ta, să cercetezi și să constrângi, fără întârziere și de îndată ce vei primi această scrisoare din partea noastră, pe numitul Luther, care a fost deja declarat eretic de fratele nostru drag, Ieronim, Episcop de Asculum. În acest scop invocă brațul și cooperarea fiului nostru drag în Hristos, Maximilian, a celorlalţi prinți din Germania și a poporului, universităților și puterilor ecleziastice sau laice și dacă îl prindeţi, ţineți-l în custodie ca să poată fi adus în fața noastră. Dacă el se întoarce personal și cere iertare pentru marea lui nelegiuire, o cere din proprie iniţiativă și fără a fi îndemnat să facă acest lucru, vă dau puterea să-l primiţi în unitatea Maicii Biserici. Dacă el persistă în încăpățânarea lui și nu-l poți face stăpân pe sine, vă dau de asemenea puterea să-l proscrieţi în toate regiunile Germaniei, să alungaţi, să blestemaţi și să excomunicaţi pe toți cei care sunt atașați la el și să obligaţi pe toți creștinii să evite prezența lui.
"Și pentru ca această contagiune să poată fi mai ușor de extirpat, vei excomunica pe toţi prelații, ordine religioase, comunități, conţi, duci și persoane cu rang înalt, cu excepția împăratului Maximilian care vor refuza să prindă pe numitul Martin Luther și adepții săi și trimite-i la tine sub pază corespunzătoare și suficientă. Și dacă (Doamne ferește) menționaţii prinți, comunități, universități, persoane de rang înalt sau oricine aparţin de ei, care oferă ocrotire (refugiu) numitului Martin Luther și adepţilor săi în orice mod şi-i oferă public sau în secret, ei înşişi sau prin intermediari, ajutor și sfat, punem atunci sub interdicție aceşti prinți, comunități și persoane cu rang înalt împreună cu orașele, burgurile, câmpurile și satele unde numitul Martin poate fugi, atâta timp cât el va rămâne acolo și timp de trei zile, după ce va fi plecat.
"În ceea ce privește laicii, în cazul în care nu se supun ordinelor imediat și fără nicio opoziție, îi declarăm infami (cu excepția împăratului cel mai vrednic), incapabili să îndeplinească orice act legal, văduviţi de ceremonia creștină de înmormântare și deposedaţi de toate feudele pe care le dețin, fie de Scaunul Apostolic, fie de oricare alt superior”.
- În același timp, Leon a trimis o scrisoare măgulitoare electorului Frederick, numindu-l "podoaba, slava și dulcea savoare a clasei tale nobile” și i-a cerut să predea pe Luther legatului "ca nu cumva oamenii evlavioși din timpul nostru și din viitor să se poată plânge într-o zi și să spună că erezia cea mai periculoasă, cu care Biserica lui Dumnezeu a fost chinuită, a fost favorizată și sprijinită de această mare și onorabilă Casă”.
- În cele din urmă a fost organizată o audiere pentru Luther, care urma să aibă loc la Augsburg în fața legatului papal. De trei ori s-a prezentat Luther acolo, dar cum legatul insista ca Luther să retracteze și să nu accepte nimic altceva, nici măcar să asculte, dar această încercare nu a făcut decât să adâncească schisma. Când audierile s-au încheiat, Luther, ne dorind să se încreadă în Roma, a plecat din Augsburg și s-a întors, în condiții de siguranță, la Wittemberg. Acțiunea legatului papal, imediat de după aceea, a dovedit că Luther a fost înțelept când a făcut-o, deoarece nunţiul papal a scris o epistolă electorului care expira răzbunare, cerând ca "din moment ce călugărul Martin nu poate fi adus prin metode părinteşti să-şi recunoască greșeala și să rămână credincios Bisericii Catolice, rog Înălțimea Voastră să-l trimită la Roma sau să-l alunge din statele dumneavoastră. Fiți siguri că această situaţie dificilă, obraznică și veninoasă nu mai poate dura mult; pentru că atunci când îl voi familiariza cu toată priceperea și răutatea pe preasfântul nostru domn, curând va fi şi sfârșitul”.
- Luthera scriselectoruluisugerândnedreptateade a i se cerede la eltoate acestea, din moment ce nu s-a făcutnicio încercare,pentru a i se arătaundeeragreşeala.Pentru paceaelectoruluiși adominioanelorlui, Lutherl-a informatcăde, bună voie a ales să părăseascăWittembergșisă plece în exil,oriunde Domnul putea să-l conducă.Dar acest lucru nus-a întâmplatpentru căelectorul a scrislegatului papal: "Din moment ce DoctorulMartina apărutînaintea voastrălaAugsburg, ar trebuisă fiţi satisfăcut.Nune-am așteptat nicidecumca, fără să-l convingeţi, să vă figândit să-l constrângeţi să retracteze. Niciunul dintreînvățaţiidominioanelornoastre, nune-au spuscă doctrinalui Martinar fi lipsită de pietate, anticreștină saueretică”.
- Luther a scris un bilanţ al procedurilor, în aventura sa de la Augsburg și l-a publicat sub titlul de "Faptele Conferinței de la Augsburg", în care a spus: "Dumnezeule mare! Ce nelegiuire nouă şi uimitoare să cauţi lumina și adevărul! Și mai ales, să le cauţi în Biserică, cu alte cuvinte, în împărăția adevărului”. Într-o scrisoare către un prieten, el a spus, despre această piesă de teatru: „Eu vă trimit faptele mele. Ele sunt fără îndoială mai tăioase decât se aşteaptă legatul papal, dar pana mea este gata să dea naștere la lucruri mult mai mari. Nu știu de unde am aceste gânduri. În opinia mea, chestiunea nu este nici măcar la început: atât de departe sunt mai marii Romei, încât se îndreptăţesc să spere că s-a şi încheiat. Vă voi trimite ceea ce am scris ca să puteţi vedea dacă am proorocit bine gândindu-mă că Antihristul, despre care vorbește apostolul Pavel, domnește acum la Curtea de la Roma. Eu cred că sunt în măsură să demonstrez că, în această zi, este mai rău decât chiar cu turcii”, în timp ce altuia i-a scris: „Dar cu cât furia şi violenţa lor cresc, cu atât mai puțin tremur eu”.
- Pe 28 noiembrie 1518,laWittemberg, Luther în mod public"a apelat laPapăpentruun Conciliu Generalal Bisericii” şi așteptându-se căurmătorul pas, va însemna părăsirea Wittembergului,de dragulelectorului,a scrisun protest împotrivametodelor deprocedură alepapei, care l-auforțatsă facăacest apel către Papă,pentruun Conciliu General. Înacel documenta spus:"Având în vedere că papa, careestevicarullui Dumnezeupe pământ, poate, la fel caorice altvicar, să greşească, să păcătuiască,sau să mintășică recursullaun Conciliu Generaleste singuraprotecție împotrivaprocedurilornedreptecăroraeste imposibilsă le rezişti, mă simt obligatsă recurgă laea”. La 13 decembrie,Papa, prinlegatulsău dinGermania, a emiso bulă „prin care confirmadoctrinaindulgențelorchiar înpuncteleîn care au fostatacate, darfără a pomeni de elector, sau de Luther”.
- În anul 1519, a avut loc o dezbatere la Leipzig, între Doctorul Eck, papistașul și Carlstadt, în primul rând și apoi Luther, deoarece doctorul Eck spusese lui Luther că a venit la Leipzig pentru el și "dacă nu pot dezbate cu tine, eu nu sunt nerăbdător să am de a face cu Carlstadt”. Ducele George a interzis lui Luther să intre într-o dezbatere, dar piedicile Ducelui trebuiau să fie depășite. Şi Doctorul Eck a făcut-o. În procesul de convingere a Ducelui, el a spus: "Noi trebuie să lovim la cap. Dacă Luther rămâne în picioare, la fel să facă şi susţinătorii lui - dacă el cade, să cadă cu toţii”.
- Pe 4 iulie, la șapte dimineața, a început dezbaterea dintre Eck și Luther. Dezbaterea a fost deschisă de Eck, cu afirmarea supremației papalității, în cuvintele: "Există în Biserica lui Dumnezeu o întâietate căpătată de la Isus Hristos Însuși. Biserica Luptătoare este o imagine a Bisericii Triumfătoare, dar aceasta din urmă este o ierarhie monarhică ce crește pas cu pas, până la singurul Cap care este Dumnezeu şi în consecință, Hristos a stabilit aceeași gradare pe pământ. Ce fel de monstru ar trebui să fie Biserica, dacă nu are cap!.
Luther - (întorcându-se spre public) - Doctorul are dreptate în a spune că Biserica universală trebuie să aibă un cap. Dacă există cineva aici, care să susțină contrariul să se ridice în picioare! Observaţia nu se aplică deloc pentru mine.
Eck - În cazul în care Biserica luptătoare nu a fost niciodată fără un monarh, aș vrea să știu cine este acel monarh dacă nu pontiful Romei.
Luther - Șeful Bisericii luptătoare nu este un om, ci Isus Hristos, Însuși. Cred că acest lucru este întemeiat pe mărturia lui Dumnezeu. Hristos, spune Scriptura trebuie să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. Nu putem, prin urmare, să ascultăm pe cei care ar limita pe Hristos, la Biserica Triumfătoare din cer. Domnia sa este o domnie a credinței. Noi nu putem vedea Căpetenia noastră și totuși o avem.
Eck - Foarte bine, am ajuns la punctul esențial. Venerabilul doctor îmi solicită să dovedesc că primatul Bisericii Romei este de instituție divină. O fac cu aceste cuvinte ale lui Hristos: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea”. Sfântul Augustin, într-una din epistolele sale, a prezentat astfel pasajul: ‚Tu ești Petru și pe această piatră - adică pe acest Petru - voi zidi Biserica mea’. Este adevărat că Augustin a spus în altă parte că, prin această piatră trebuie să se înțeleagă Hristos Însuşi, dar el nu a retractat prima sa explicaţie.
Luther - În cazul în care doctorul reverend m-ar ataca, el ar trebui să reconcilieze mai întâi aceste declarații contrare ale lui Augustin. Este incontestabil faptul că Augustin repeta, iarăşi şi iarăşi, că stânca era Hristos și poate că o dată afirmase că era Petru însuși. Dar chiar dacă Sf. Augustin și toți Părinții spun că, apostolul este stânca de care Hristos vorbește, aș combate punctul lor de vedere cu autoritatea unui apostol - cu alte cuvinte autoritatea unui prooroc, pentru că este scris: Nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este prevăzută și anume Isus Hristos. Petru însuşi numeşte pe Hristos șef și piatra din capul unghiului pe care zidim o casă spirituală.
- Această iniţiativă a fost dusămai departeșicualte subiecte, cuEckîn faţatuturorșipentru el însuși, dar în mod constant și în mod conștient înpierdere de teren. În cele din urmă, în a doua zia dezbaterii, el afăcut o schimbareprin carea căutatsă înclinepubliculîmpotriva lui Luther,casă distrugăefectulcuvintelorsale. În acest sens,el a spus: "Din vremurile de demult a fostrecunoscutdetoți creștiniibuni, căBiserica Romeidețineîntâietatea de laIsus Hristos Însuşi și nude la unom. Trebuie să mărturisesctotușică locuitoriiBoemiei, în timp ce-şi apăraucu încăpățânareerorile, au atacataceastă doctrină. Venerabilul părintetrebuie sămăiertedacă suntun dușman alBoemienilor,deoarece aceştia suntdușmaniiBisericiișidacăprezentadezbateremi-aamintit deacești eretici, deoarece...în conformitate cujudecata measlabă, concluziilelacarea ajunsdoctorulsunt toate înfavoareaerorilor lor. S-a afirmat chiar căhusițiise mândresccu voce tarede acest lucru”.
- Eck îşi cunoştea terenul și "a calculat bine. Toţi adepţii săi au primit insinuarea cu aclamații și aplauze generale în rândul publicului”. Luther a răspuns: „Eu nu iubesc schisma și niciodată nu o voi agrea. Întrucât locuitorii Boemiei, din propria voinţă s-au separat de unitatea noastră, fac rău, chiar dacă o autoritate profetică a fost decisivă în favoarea doctrinelor lor, pentru că în fruntea întregii autorităţi divine, este generozitatea și unitatea Duhului”. La sfârșitul acestui discurs al lui Luther reuniunea a fost amânată pentru seară, iar în acest interval de timp, Luther a fost obligat să se întrebe dacă a făcut tocmai bine, vorbind creștinilor în acest fel, de Boemia. Conștiința lui a fost atinsă și a decis că va corecta impresia îndoielnică pe care el a aşezat-o asupra minților oamenilor.
- Această decizie a implicat respingerea Conciliului de la Constance, unul dintre cele mai mari concilii ale Bisericii, iar acum, el însuşi era în picioare în urma unui apel pentru un Conciliu General şi pentru că subscria la atitudinea creștinilor din Boemia, aceasta ar putea însemna distrugerea ultimei punţi cu papalitatea rămasă în picioare, deschizând astfel toate porțile opoziției papale. Cu toate acestea, s-a hotărât că o va face. El a spus în sinea lui: "Eu trebuie să-mi fac datoria, vie orice ar veni”. În consecință, imediat ce întrunirea s-a adunat în sesiunea de după-amiază, Luther a profitat de primul moment. El s-a ridicat și cu convingere în glas, a zis: "Unele dintre principiile lui Jan Huss și ale boemienilor, sunt perfect conforme cu ce este în general acceptat. Aceasta este sigur. De exemplu, ‚că nu există decât o singură Biserică Universală’ și din nou ‚că nu este necesar pentru mântuire să crezi superiorii Bisericii Romane, în detrimentul altora’. Dacă Wicklif sau Huss au spus asta, nu-mi pasă. Acesta este adevărul”.
- "Această declarație a lui Luther a produs o emoţie puternică în public. Numele detestate ale lui Huss și Wicklif, pronunțate elogios, de un călugăr, în inima unei adunări catolice! Un murmur general a fost auzit. Ducele George se simțea la fel de mult alarmat de parcă ar fi văzut în realitate, steagul unui război civil care pustia profund statele strămoșilor săi materni, fluturând în Saxonia. Imposibil să-și ascundă emoția, şi-a lovit coapsa, a clătinat din cap și a ţipat brusc destul de tare ca să fie auzit de toată adunarea: ‚Omul este nebun!’. Toată audienţa era extrem de agitată. S-au ridicat în picioare și fiecare stătea de vorbă cu vecinul său. Cei care aţipiseră s-au trezit. Adversarii lui Luther și-au exprimat încântarea, în timp ce prietenii lui erau foarte jenaţi. Mai multe persoane, care până atunci l-au ascultat cu plăcere, începură să se îndoiască de corectitudinea lui. Impresia produsă de această declaraţie asupra minții Ducelui, nu a fost niciodată ștearsă; din acest moment el s-a uitat la Reformator, cu un ochi nefavorabil și a devenit dușmanul său”.
- Dr.Ecka spus: "Eu sunt uimit deumilințașimodestiacucare doctorul reverendîşi asumă răspunderea să combatăatât de mulţi distinşiPărințișisă cunoască mai binedecâtsuveranii pontifi, Concilii, doctori și Universități. Arfi cu siguranțăuimitorca Dumnezeusă fi trebuit săascundăadevărul,deatât demulți sfințișimartiri...șinu l-a dezvăluit până la aparițiapărintelui reverend!”. Luther a replicat: „DoctorulreverendfugedinainteaSfintelor Scripturi,cadiavolul decruce. Din partea mea,cutotrespectulpentruPărinți,eu preferautoritatea Scripturiiși o recomandjudecătorilor noștri”.
- ChiarDuceleGeorge arăta căel eraconștient de faptul căargumentelelui Lutherau zguduitpapalitateaprinremarca: "Papa să fie papă, fie prin lege divină sau umană; în orice caz el este Papa”. Când vestea dezbaterii a ajuns în Boemia, creștinii de acolo au scris lui Luther: „ Ce a fost înainte Huss în Boemia, tu, O Martin, eşti acum în Saxonia. De aceea roagă-te și fii tare în Domnul”. Pe 15 iunie 1520, Papa a emis o bulă împotriva lui Luther, după cum urmează:
"Scoală-te, Doamne! Ridică-Te şi fii judecătorul cauzei Tale. Aminteşte-Ţi de ofensele zilnice ale acestor oameni infatuați. Scoală-te, O, Petru! Aminteşte-ţi de Sfânta Biserică Romană, mama tuturor Bisericilor și stăpâna credinței! Scoală-te, Pavele! Pentru că aici este un nou Porfir (obs. - filozof neoplatonist, născut în Malchus; a trăit aproximativ între anii 232-303 d.Hr.), care atacă doctrinele tale și pe sfinţii papi, predecesorii noștri! Scoală-te în cele din urmă adunare a tuturor sfinților, sfântă Biserică a lui Dumnezeu și mijloceşte în fața Celui Atotputernic!
"În momentul în care această bulă a fost făcută publică, era de datoria episcopilor să caute atent scrierile lui Martin Luther care conțineau aceste erori, [adică patruzeci și unu de declaraţii din scrierile lui Luther, pe care papa Leon le-a denunțat ca „dăunătoare, scandaloase și otrăvitoare”] și să le ardă în public în mod solemn, în prezența clerului și a laicilor. În ceea ce-l privește pe Martin însuși, bun este Dumnezeu! Ce nu am făcut noi?! Reproducând bunătatea Celui Atotputernic, noi suntem gata chiar să-l primim încă în sânul Bisericii şi-i oferim șaizeci de zile pentru a ne transmite retractarea sa în scris, sigilată, de către doi prelați sau, ceea ce va fi mai plăcut pentru noi, să vină personal la Roma, fapt care, fără nicio îndoială, poate fi considerată ca o supunere a sa. Până una alta, din acest moment el trebuie să înceteze să predice, să înveţe sau să scrie și trebuie să arunce lucrările sale în flăcări. Dacă în intervalul celor șaizeci de zile, el nu retractează, noi cei de faţă îl condamnăm public alături de susţinătorii săi, ca fiind eretici incontestabili”.
- În tot acest timp,Luther și-a urmat cu asiduitateînvățătura, predicareașiscrisul său,pecele două marisubiecte,Îndreptățirea prin CredințășiNelegiuireade la Roma,careîntr-adevăr, făceau parte din acelaşi mare subiect alîndreptățirii prin credință. Despre Îndreptățirea prin Credință,el a scrisdeja: "Văd că diavolulatacăneîncetatacestsubiectfundamental,prinmijlocireadoctorilor (cercetătorilor) luișică, din acest motiv, nu ne putem permite odihna. Foarte bine, eu, Doctor Martin Luther, evanghelist nevrednic al Domnului nostru Isus Hristos, susțin această învăţătură - că doar credința, fără fapte, ne îndreptăţeşte în ochii lui Dumnezeu și declar că împăratul romanilor, împăratul turcilor, împăratul tătarilor, împăratul perșilor, Papa, toţi cardinalii, episcopii, preoții, călugării, călugărițele, prinții și nobilii, toți oamenii și toți dracii trebuie să-l susţină și să-l lase să dăinuie pentru totdeauna. În cazul în care se angajează să combată acest adevăr, ei vor aduce flăcările iadului asupra capetele lor. Aceasta este Evanghelia adevărată și sfântă și declarația mea, Doctor Luther, potrivit luminii Duhului Sfânt... Nimeni nu a murit pentru păcatele noastre, decât Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Repet încă o dată, să plângă lumea şi diavolii în parte şi să izbucnească cu furie, acest lucru este fără îndoială adevărat. Și dacă este El singurul care ridică păcatul, nu putem s-o facem noi înșine prin faptele noastre, dar faptele bune urmează procesului de răscumpărare, așa cum apar fructele în copac. Aceasta este doctrina noastră și aceasta este doctrina pe care Duhul Sfânt o învață alături de toți creștinii adevărați. Noi o susţinem în numele lui Dumnezeu. Amin!”.
- Cu toate că Luther nu aflase încă de bula papei, el a declarat: "Timpul tăcerii a trecut; timpul pentru a vorbi, a sosit. Tainele lui Anticrist trebuie, în cele din urmă, să fie scoase la iveală”. În consecință pe 20 iunie 1520, face public un „apel către Maiestatea Sa Imperială și nobilimea creștină a Germaniei, asupra Reformaţiunii creștinismului” în care, pe acest subiect puternic, a sunat din trâmbiţă pentru întreaga Germanie și pentru toată lumea și pentru toate veacurile. El a scris: "Nu este din îngâmfare că eu, care sunt doar unul din popor, se angajează să se adreseze domniilor voastre. Mizeria și asuprirea îndurate, în acest moment, de toate statele creștinătății și mai ales de Germania, smulge din partea mea un strigăt de întristare profundă. Trebuie să chem după ajutor; trebuie să văd dacă Dumnezeu nu va da Duhul Său unuia dintre conaționalii noștri și va întinde o mână națiunii noastre nefericite. Dumnezeu ne-a dat un prinț tânăr și generos (împăratul Carol al V-lea) și a umplut, prin urmare, inimile noastre cu speranțe mari. Dar și noi de asemenea trebuie să facem de partea noastră tot ce putem.
- "Acum primul lucru necesar este să nu ne încredem în marea noastră putere sau propria înțelepciune. Când orice lucrare, de altfel bună, este începută cu încrederea de sine, Dumnezeu o aruncă la pământ și o distruge. Frederick I, Frederick al II-lea și mulţi alţi împărați, în fața cărora tremura lumea, au fost călcaţi în picioare de către papi, pentru că s-au încrezut mai mult în propria putere decât în Dumnezeu. Ei nu au putut decât să cadă. În acest război trebuie să combatem puterile iadului și modul nostru de a conduce trebuie să fie, fără să așteptăm ceva de la puterea armelor omeneşti - ci să avem o încredere umilă în Domnul şi să ne uităm mai mult la suferinţa creștinătății decât la nelegiuirile celor răi. Se poate ca, printr-o procedură diferită, lucrarea să înceapă sub aspecte mai favorabile, dar dintr-o dată în focul luptei să apară confuzia, oameni răi să provoace nenorociri înspăimântătoare și lumea să fie inundată de sânge. Cu cât mai mare puterea, cu atât mai mare pericolul, atunci când lucrurile nu sunt făcute în frică de Domnul.
- "Romanii, ca să se protejeze împotrivaoricărui fel dereformăs-au înconjuratcutrei ziduri. Atunci când erauatacaţide putereapământeascăei negau valabilitateajurisdicției asupralorșisusţineausuperioritateaputeriispirituale. Atunci când erau testaţicu Scriptura,răspundeaucănimeni nu o putea interpreta decâtpapa. Când erau amenințaţicu vreunConciliu, replicauiarăşi că nimeni nu-l putea convoca decât papa.Eiau îndepărtat astfel dela noi,cele trei toiege destinatesă-ipedepseascăși s-audedatla tot felul derăutăţi.DarDumnezeu ar putea fi acumajutorul nostruși să ne ofereunadintrâmbițelecarea dărâmatzidurileIerihonului. Săaruncăm în aerzidurilede hârtieșipaie pe careromanii le-auconstruitîn jurul lorși săînălţămtoiegelecarepedepsescpe cei răi,prin aducereauneltirilor diavoluluilalumina zilei.
- "S-a spus că Papa, episcopii, preoțiișitoți cei de prin mănăstiri alcătuiesc domeniulspiritualsauecleziasticși căprinții, nobilii, cetățeniișițăraniiformează domeniulsecularizatsaulaic. Aceasta esteopovesteînșelătoare. Darnimeni să nuse alarmeze.Toți creștiniiaparținclasei spiritualeșisingura diferențădintre ei, constăînfuncțiile pe careleîndeplinesc. Toţi avem doarun singur botez, doaro singură credințășiacestea compunomul spiritual. Ungerea, tunsoarea, hirotonirea,consacrarea,date dePapăsau de către unepiscop,pot creaun ipocrit, darniciodată un omspiritual. Suntem cu toții preoțiconsacrațiprin botezaşa cum spuneSf.Petru:‚Tu eștio preoție împărătească’, deși nu toţiefectuăm în faptslujbelederegi și preoți, pentru cănimeni nu-şi poateasumaceea ce este comuntuturor, fără acordulcomun. Dar dacăaceastăconsacrare faţă de Dumnezeu nune aparține, ungereaoferită dePapa nupoateproduce, nici măcar un singurpreot.
- "În cazul în care zecefrați, fii ai aceluiaşi regeși avândpretențiiegale lamoștenirea lui,ar trebui săaleagăpe unul dintre eisăadministrezepentru ei, toţi ar firegiși totușinumaiunul dintre eiar fiadministratorulputerii lorcomune. La fel este şiîn Biserică. Au fostmai mulţilaicievlavioșialungaţiîn deșertși pentru că nu eraprintre eiun preotconsacratde un episcop, au fost de acordcu alegereaunuia dintre ei, căsătoritsaunu, să le fiepreotadevărat,ca și cum toţiepiscopiidin lumel-ar ficonsacrat. În acest felau fost aleşiAugustin, AmbrozieșiCiprian. Prin urmare,rezultăcălaiciiși preoții, prinții șiepiscopiisauașa cum am mai spus,clericiișilaicii n-au nimic distinctiv, decâtslujbele lor. Eitoţi au aceeașicondiție, dar nu toţi auaceeași lucrarede îndeplinit.
- "Aşa stând lucrurile, de ce nu ar trebui ca magistratul să corecteze clerul? Puterea secularizată a fost numită de Dumnezeu pentru pedepsirea celor răi și protecția celor buni și trebuie să fie lăsată să acționeze liber în toată creștinătatea, fără să privească la persoane, fie ei Papi, episcopi, preoți, călugări sau călugărițe. Sf. Pavel spune tuturor creștinilor: ‚Fiecare suflet (și prin urmare şi papa) să fie supus puterilor mai înalte pentru că nu poartă sabia în zadar’ (Rom.13:1, 4).
- "Este monstruossă vezi pe celcare senumeștevicarullui Isus Hristos, afișând omărețieneegalatădecea a oricăruiîmpărat. Estemodul în careeldovedeșteasemănareacusmerenia luiIsussau cuumilinţa luiPetru? Eleste, se spune, stăpânullumii. Dar Hristos, al căruivicarelse semeţeşte crezându-se a fi, adeclarat: ‚Împărăția Mea nu este din lumea aceasta’. Poate, puterea unui locțiitor, să o depășească pe cea a Prinţului său?
- "Știți la ce folosesc cardinalii?Vă voi spune. Italia și Germaniaau multemănăstiri, fundațiișibeneficii, bogatdotate. Cum ar puteafi aduseveniturile lor laRoma?...Au fost creaţi cardinali, după care li s-auconferitmănăstiri şiconduceri de biserici, iar la această oră...Italiaesteaproapeundeşert - mănăstirile sunt distruse - episcopii devoraţi - orașele în degradare - locuitorii corupţi - închinarea pe cale de dispariţie, iar predicareadesființată....De ce? Pentru cătoateveniturilebisericilormerg laRoma. Invazia Turcilor, nuar fi ruinatatât de multItalia.
- "Și acum, după ce au supt astfel, sângele țării lor, vin în Germania. Ei sunt împăciuitori, dar haideți să fim vigilenţi. Germania va deveni în curând ca Italia. Avem deja un număr de cardinali. Gândirea lor este - înainte ca provincialii germanii să înțeleagă planul nostru, ei nu vor avea nici episcopii, nici mănăstiri, nici beneficii, nici câştig, niciun gologan. Antihristul trebuie să posede comorile pământului. Treizeci sau patruzeci de cardinali, vor fi aleși într-o singură zi; unuia îi va fi dat Bamberg, altuia ducatul Waurzburg, iar beneficiile bogate vor fi adăugate până când bisericile și orașele sunt lăsate pustiite, după care Papa va spune: ‚Eu sunt vicarul lui Hristos și păstorul turmelor Sale. Fie ca germanii să abdice’. Cum putem noi, germanii, să ne supunem unui astfel de jaf și lovituri din partea papei? Dacă Franța a rezistat cu succes, de ce permitem să fim astfel batjocoriţi și insultaţi? Ah! dacă ne-ar lipsi doar de bunurile noastre! Dar ei devastează biserici, jefuiesc oile lui Hristos, desființează închinarea și înăbuşă Cuvântul lui Dumnezeu.
- "Să nestrăduim săpunem capătacesteipustiirișinenorociri.Dacăamporniîmpotriva turcilor, am începecucei mai răi dintre ei.Dacă vomînchidehoții de buzunareși vomdecapitatâlhari, să nupermitem nici avarițieiromanesă scape - avariție careeste cea mai maredintre toţihoții și tâlhariiși aceastaînnumeleSfântului Petruși a lui Isus Hristos. Cinepoaterezista? Cine poatefităcut? Oare, nu tot ceea ceposedă papa, este obținut în urmafurtului? Elnu aachiziționat această avere, șinici nu amoștenit-o de la Sf.Petru, nici nu adobândit-oprinsudoareaproprieifrunţi. De unde o are atunci?
- "Nu este ridicolca papa săpretindă a fimoștenitorullegala imperiului? Cinei-a dat-o? Isus Hristos este Cel care a spus:‚Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele (...) voi să nu fiţi aşa’ (Luca 22:25, 26). Cum poate el să guverneze un imperiu și în același timp să predice, să se roage, să studieze și să aibă grijă de cei săraci? Isus Hristos a interzis ucenicilor Săi să poarte cu ei aur sau haine, pentru că slujirea nu poate fi îndeplinită fără a fi eliberaţi de orice altă grijă; totuşi papa vrea să guverneze imperiul, dar în același timp, să rămână şi papă.
- "Să renunțe papa la orice fel de titlu al Regatului Napoli și Siciliei. El nu are un drept mai mare la acesta decât îl am eu. Posesiunile sale din Bologna, Imola, Ravenna, Romagna, Marche d’Ancona, etc. sunt nedrepte și contrare poruncilor lui Isus Hristos. ‚Niciun ostaş’ spune Sfântul Pavel, (care merge la război) nu se încurcă cu treburile vieții’ (2 Timotei 2: 4). Și Papa, care pretinde că preia conducerea războiului Evangheliei, se încurcă mai mult cu treburile vieții decât orice împărat sau rege. El trebuie să fie eliberat de toate aceste capcane. Împăratul ar trebui să pună o Biblie și o carte de rugăciuni în mâinile papei pentru ca Papa să poată lăsa pe regi să guverneze, iar el să se dedice predicării și rugăciunii.
- "Primul lucru necesar,este deaalungadintoate ținuturile Germaniei pelegațiipapeiși pretinselebinecuvântăripe care ni levândlagreutateaîn aurși care suntimpostură în stare pură. Ei iaubanii noștrişi de ce? Pentrulegalizareacâștigurilornecinstite, pentrucălcareajurămintelorși pentru că ne învațăsă încălcămcredința, să păcătuimși să mergemdirect îniad...Auzitu…,Papă! - Nu un papăprea sfânt ci cel maipăcătos. Fie caDumnezeu, din locul Său înceruri, să aruncescaunul tău de domnieîn abisulinfernal!
- "Și acum, amajuns lao trupă deleneșicare promitmult, darîndeplinescpuțin. Nu fiţisupăraţi, stimaţi domni, intenția meaeste bună; ceam de spusesteun adevărîn acelaşi timpdulceșiamar şi anume, că nu maieste necesar să construimmănăstiripentrucălugăricerșetori. Dumnezeule! Doar avemprea multe, iar ei le-arînăbuşi petoate...să rătăceascăvagabonziprințară, nu a făcut-o niciodatăși nu o vaface cu folos.
- "În ce stare de decădere a ajuns clerul și cât de mulți preoți sunt împovăraţi cu femei, copii și remușcări, în timp ce nimeni nu vine în ajutorul lor! Fie ca Papa și episcopii să-şi urmeze cursul lor și cei ce vor, ducă-se la pierzare; foarte bine! Dar eu sunt hotărât să-mi despovărez conștiința și să-mi deschid gura liber, cu toate că Papa, episcopii și alţii, ar putea fi ofensaţi! ...Am spus atunci că potrivit cu ceea ce a instituit Isus Hristos și apostolii, fiecare oraș ar trebui să aibă un păstor sau un episcop și că acest păstor ar putea avea o soție, așa cum Sfântul Pavel scrie lui Timotei: ‚episcopul să fie soțul (bărbatul) unei singure soții’ (1Timotei 3: 2) şi cum încă se practică în Biserica Greacă. Dar diavolul a convins pe papă, așa cum Sf. Pavel spune lui Timotei (vezi 1Timotei 4: 3), să interzică clerului să se căsătorească şi de atunci, un potop de rele atât de numeroase s-au revărsat peste biserică, încât este imposibil să le prezinţi în detaliu. Ce este de făcut? Cum trebuie să salvăm mulţimea de păstori care sunt condamnaţi, numai pe motivul că trăiesc cu o femeie cu care doresc din toată inima lor să fie uniţi în mod legal? Ah! să le salvăm conștiința! Lăsaţi-i să ia pe această femeie în căsătorie legală și să trăiască decent cu ea, fără să se frământe dacă place sau nemulțumește pe papă. Mântuirea sufletului tău este de o însemnătate mult mai mare decât legile arbitrare și tiranice - legi nepretinse de Domnul”.
- "Este timpul să luăm serios în dezbatere situaţia celor dinBoemia,căurași invidiapotîncetașiuniunea poatefidin noustabilită...Eitrebuie să fieinfirmaţi ca eretici de cătreScriptură, așa cum au făcutPărințiianticișinusupuşiprin foc.Într-un un sistembulversat, călăiiar fi cei care sunt maiînvățaţidecât doctorii. Oh! Dela Dumnezeu să fie ca, fiecaredintrenoi sădea mai degrabă mâna înumilințăfrăţească, decâtsă ne împovărăm cu putereași dreptatea noastră! Generozitateaestemai necesarădecâtpapalitatearomană. Am făcutacumceea cea fostînputerea mea. În cazul în carepapasauoameniisăise opun, eivor trebui sădea socoteală. Papa ar trebui să fie gata să renunțe la pontificat, la toată averea și la toate onorurile lui, dacă în acest fel, ar putea salva măcar un singur suflet, însă mai degrabă ar vedea Universul mergând la distrugere decât să renunţe la un fir de păr din puterea lui decăzută. Sunt convins de aceste lucruri.
- Mi-e foarte teamă că,Universitățilevordeveniporțilargicătre iad,dacă nu vor considera ca o datorie a lor, să expliceSfintele Scripturiși să lesapeîninimilestudenților. Sfaturilemelepentru fiecare individeste să nu-şi deacopilulîntr-un loc în care,Scriptura nudomneşte suprem.Oriceinstituțieîncarestudiile nu conduc cătreunrespect alCuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fie doveditecorupătoare”.
- "Presupun totușică amatins o coardă prea sensibilă propunândmulte lucruri carevor apăreaimposibile și am fost oarecumpreasever cu acelemulte eroripe carele-amatacat. Darce pot să fac? Mai bineca lumeasă fiesupăratăpeminedecât pe Dumnezeu!...Cel mult poate să-mi iaviaţa. M-amoferitde multe orisă facpacecuadversarii mei, dar prin concursullor, Dumnezeum-aobligatîntotdeaunasă vorbescîmpotriva acestora. Amîncăopsalmodiere disponibilă ca rezervăpentruRomașidacă aumâncărime în urechi, le-o voi cânta cu voce tare. Roma! Mă înţelegi?”.
- "Dacă a mea cauză este dreaptă, ea trebuie să fiecondamnatăpe pământșiîndreptăţită doarprinHristos, încer. Prin urmare,Papa,episcopii, preoții,călugării, doctorii,să iasă înainte,să-şi arate totzelulși să deafrâu liberfuriei lor. Cu siguranțăei suntcei care trebuiesă persecuteadevărul, căci l-au prigonit în toate veacurile”.
- Acest discurs a fost făcut public pe 26 iunie 1520, și în foarte scurt timp, patru mii de exemplare a fost vândute - "un număr fără precedent în acea perioadă. Uimirea era generală și întregul popor era tulburat. Vigoarea, spiritul, perspicacitatea și îndrăzneala nobilă cu care acesta a fost perceput, a realizat într-adevăr o lucrare pentru oameni, care au simţit că acela care a vorbit în astfel de termeni, i-a iubit cu adevărat. Opiniile confuze cu care mulți înțelepți se distrau erau lămurite. Toţi deveneau conștienți de uzurpările Romei. La Wittemberg, nimeni nu mai avea vreo îndoială că, papa era antihristul. Chiar Curtea electorului, cu toate timidităţile și circumspecțiile sale, nu dezaproba Reformatorul, ci doar aștepta litigiul. Nobilimea și oamenii, nici măcar nu aşteptau. Națiunea a fost trezită și la glasul lui Luther, a îmbrăţişat cauza lui și s-au adunat în jurul steagului său. Nimic nu ar fi putut fi mai avantajos pentru Reformator decât această prezentare. În palate, castele, în locuințele cetățenilor și chiar în vile, toate erau acum pregătite și se dovedeau, ca să zicem așa, împotriva sentinței de condamnare, care era pe punctul să cadă asupra profetului poporului. Toată Germania era pe jar, iar bula a venit atunci când niciodată nu avea să mai stingă conflictul”.
- Discursul către națiunea germană, a fost urmat pe 6 octombrie 1520, de publicarea unui tratat intitulat "Captivitatea Babiloniană a Bisericii", în care Luther spunea: "Dacă voi fi sau nu, devin zi cu zi mai învățat, stimulat de atât de mulți maeștri preamăriţi. În urmă cu doi ani am atacat indulgențele cu o indecizie de care acum mi-e rușine. Dar, la urma urmei, modul de atac nu ar trebui să ne mire, pentru că nu am avut pe nimeni care să mă ajute să rostogolesc piatra... am negat că papalitatea era a lui Dumnezeu, dar am fost de acord că avea autoritatea omului. Acum după ce am citit tot rafinamentul prin care aceşti filfizoni îşi susţin idolul, știu că papalitatea este doar împărăția Babilonului și tirania marelui vânător, Nimrod. Prin urmare, rog pe toți prietenii mei și pe toţi vânzătorii de cărţi, să ardă cărțile pe care le-am scris pe acest subiect și să le înlocuiască cu propoziția unică: ‚Papalitatea este o hăituire generală sub comanda pontifului roman, cu scopul de a afunda și distruge sufletele’”.
- Despre botez, înaceeași carte, el a spus: "Dumnezeu a păstratacestsingursacramentca să ne limpezească asupratradițiiloromenești. Dumnezeu a spus:‚Cine crede și se va boteza, va fi mântuit’. Această promisiune divină, trebuie să aibă prioritate în faţa tuturor celorlalte lucruri, indiferent cât de strălucitoare ar fi toate făgăduinţele, plăcerile, îngăduinţele, și tot ceea ce omul a născocit. De această promisiune, dacă o primim cu credință, depinde toată mântuirea noastră. Dacă credem, inima noastră este întărită de promisiunea divină și chiar dacă toate celelalte ar abandona pe credincios, această făgăduinţă nu-l va părăsi... Cu aceasta el va rezista unui adversar care-i atacă sufletul și va întâmpina moartea nemiloasă și chiar judecata lui Dumnezeu însuși. În toate necazurile, mângâierea îi va spune: ‚Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale și acestea mi-au fost făcute la botez. Dacă Dumnezeu este pentru mine, cine poate fi împotriva mea?’. Oh, cât de bogat este creștinul botezat! Nimic nu-l poate distruge decât propriul refuz de a crede”.
- "De aceea declar că, nici papa, nici episcopul, nici un alt om, nu are dreptul de a impune cea mai mică povară asupra unui creștin, cel puțin fără consimțământul lui. Orice se face altfel se face discreţionar. Suntem liberi ca toți oamenii. Jurământul pe care l-am făcut la botez, este suficient în el însuşi și este mai mult decât tot ce am putea realiza vreodată. Prin urmare, toate celelalte jurăminte pot fi eliminate. Unul care intră în preoție sau într-un ordin religios, să considere de bine că, lucrările unui călugăr sau ale unui preot, oricât de dificile ar fi ele, nu sunt, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, sub niciun aspect superioare celor ale unui țăran muncitor sau ale unei femei participante la îndatoririle casei sale. Dumnezeu evaluează toate aceste lucruri, cu regula credinței şi se întâmplă adesea că simpla muncă a unui slujitor sau a unei roabe, este mai plăcută lui Dumnezeu decât posturile și lucrările unui călugăr, acestea fiind deficiente în credință... Creștinii sunt poporul lui Dumnezeu dus în captivitate, în Babilon și acolo jefuiţi de botezul lor.
- "Am aflat căonouăexcomunicareapapalăa fostpregătităîmpotriva mea. Dacă este așa, prezenta cartepoate fi consideratăca parte aviitoarei mele retractărica dovadăaascultăriimele, restulvaurma în curând, iar întregul va forma, cu ajutorullui Hristos, o recoltă cum la Roma nu s-a văzut și nici nu s-a auzit vreodată mai înainte”.
- Cea spus Lutherpână acum,desprepapa,nu a fostcu referire lapersoana luiLeon alX-lea, cidepapaca şi centrualpapalității. PentruLeon alX-lea,Lutheraveaun mare respect personal. Chiar şi în aceste momente, trimite o scrisoare lui Leon, apelând la el împotriva papalității ca sistem și insistând să accepte Evanghelia și separarea de Roma. Era o epistolă creștină care prezenta Papei adevărul. Era chemarea lui Dumnezeu adresată chiar şi papei, de a părăsi Babilonul. În această scrisoare Luther a scris: "Pentru cel mai Sfânt Părinte în Domnul, Leon al X-lea, Papă la Roma, mântuirea în Isus Hristos, Domnul nostru. Amin!.
- "Din mijloculrăzboiuluiîngrozitor pe care-l duc detrei anicu bărbațitulburaţi,nu pot să nu mă gândescla tine,OLeon, părinte prea sfântîn Dumnezeuşi deșinebunialingușitorilortăinelegiuiţi,m-auobligatsă recurglajudecata taîntr-unConciliuviitor, inima meanu a întors spatelesfințenieitale și nu amîncetatsă mă roglui Dumnezeucu sinceritateșicususpineprofunde ca să-ţi dea prosperitatepersonală dar şipontificatului vostru.
- "Este adevărat, am atacatuneledoctrineanticreștineșiamcauzato rană adâncăadversarilormeidin cauzanelegiuirii lor. Deacestea numă pocăiesc, după cum amaici,pe Hristos un bun exemplu. Dar ce folos are sareacândși-a pierdutgustul,sautăişul uneisăbiidacă numai taie? Blestemat să fiecel ce facelucrarea Domnului, cuneglijență. Prea eminentuleLeon, departe de a ficonceputgândurirelecu privire latine, dorința meaeste ca să te poţi bucura debinecuvântărilecele mai prețioasede-a lungulveșniciei. Un lucruam făcut doar: amsusținutCuvântul Adevărului. Sunt gatasă cedeztuturorîn toate, dar în ceea ce priveşteCuvântul acesta,nu pot şi nu-l voi lepăda. Celcare credediferitcu privire la acestsubiecteste în eroare.
- "Este adevărat că amatacat Curtea dela Roma; dar nici tu însuţi, niciun om în viaţă nu poatenega realitatea căexistă o mai marecorupțieacolo,decâtera înSodoma și Gomorași cănelegiuireacare prevalează,facevindecareafără speranță. Da,am fostîngrozit să vădcum,subnumele dumneavoastră,urmașii săraci ailui Hristosau fost înșelați. M-amopusacestui lucru șimă voi opuneîn continuare - nucă mi-aşimagina că ar fi posibil, în ciudaîmpotriviriilingușitorilor, să realizezceva înacestBabilon,careestezăpăcealăîn sine, dar sunt îndatoratfraților meisă depun eforturi, dacă este posibil, să îndepărtez pe unii dintre ei,de aceste releîngrozitoare.
- Tu știi asta;Roma demai mulți aniacopleşitlumea,cu tot ce ar putea distrugeși sufletul și trupul. Biserica Romei, în trecutprimaîn sfințenie, a devenito peșteră de tâlhari, unlocdeprostituție, o împărățiea morții și aiadului, astfel încâtAntihristînsuși, care trebuiesă apară, arfiîn imposibilitatea de a maicrește măsurarăutăţii.Toate acestea suntla fel delimpezica lumina zilei.
- "Și totuși, O,Leon, te eşti caun mielînmijlocul lupilor - un Danielîngroapa cu lei. Dar de unul singur te poțiopuneacestormonștri? S-ar puteagăsi treisaupatrucardinalicare ar putea să adauge pe lângă cunoştinţa lor, şi virtutea. Dar cesunt aceştiaîmpotriva tuturor celor mulţi? Tuar trebui săpieriotrăvit chiar înainte de aputea încercaoriceremediu. Peste tot este la fel, la Curtea Romei - limita mâniei lui Dumnezeu a fost depăşităşi Roma va fimistuită. Ea urăștesfatul - se teme de reformă - nu-şi vatemperafurianecinsteisaleși prin urmare,se va putea spune pe bună dreptate,despreea la fel cadespremama ei.‚Am vrut să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat. Părăsiţi-l (...)’ (vezi Ieremia 51: 9 pp.) Ţine de tine și de cardinalii tăi, să aplici remediul; dar pacientul râde de medic și calul refuză să simtă zăbala...
- „Cultivând cea mai profundă afecțiune pentru tine, prea eminente Leon, am regretat întotdeauna că, potrivit cum eşti, pentru vremuri mai bune, te-ai înălţat în pontificat în aceste timpuri. Roma nu este vrednică de tine și de cei cu care te asemeni. Singurul șef pe care ea îl merită este Satan însuși și prin urmare, adevărul este că în acest Babilon el este rege mai mult decât tine. Pentru Dumnezeu, lăsaţi deoparte această slavă pe care vrăjmașii voștri o preamăresc atât de mult şi schimbaţi-o pentru o slujire pastorală modestă şi trăiţi conform moștenirii voastre protectoare. Gloria Romei este o glorie care se potriveşte doar Iscarioţilor... O dragul meu Leon, de ce folos eşti tu în această Curte Romană, în afara cazului de a permite celor mai detestabili oameni să se folosească de numele și autoritatea ta, pentru ruinarea averilor, distrugerea sufletelor, înmulțirea nelegiuirilor, asuprirea credinței, adevărului și a întregii Biserici a lui Dumnezeu ? O, Leon, Leon! eşti cel mai nefericit dintre oameni și stai pe cel mai periculos dintre tronuri. Eu îţi spun adevărul pentru că îţi doresc binele.
- "Nu este adevărat că, în conformitate cu vasta întindere a cerului nu este nimic mai corupt, mai plin de ură, decât Curtea Romană? În viciu și corupție depășește infinit pe turci. Pe vremuri poarta cerului, a devenit acum gura iadului - o gură largă pe care mânia lui Dumnezeu o ține deschisă, astfel încât văzând atât de multe ființe nefericite aruncate cu capul înainte în ea, am fost obligat să-mi înalţ vocea ca într-o furtună, pentru ca cel puțin o parte să poată fi salvaţi din abisul înfricoșător. Acesta a fost motivul, O Leon, tatăl meu, pentru care am protestat cu vehemență împotriva acestui Scaun dătător de moarte. Departe de a ataca persoana ta, am crezut că am lucrat pentru siguranța voastră când am asaltat cu vitejie această închisoare, sau mai degrabă acest iad, în care eşti privat de libertate. Pentru a face tot felul de lucruri rele pentru Curtea Romei trebuie să te detaşezi de propria datorie; să o acoperi cu rușine este a onora pe Hristos; într-un cuvânt, să fii creștin, trebuie să fii orice altceva, numai roman, nu.
- „Între timp, văzând că în susţinerea Scaunului Romei îmi risipeam eforturile și chinurile, i-am trimis o scrisoare de divorţ. I-am spus: ‚Adio, Roma!’ ‚Cine este nedrept să rămână nedrept și mai departe și cel ce este întinat să se întineze și mai departe’ (Apocalipsa 22:11), și m-am dedicat studiului liniștit și solitar al conţinutului sacru. Apoi Satana a deschis ochii și a trezit pe slujitorul lui, John Eck, un mare dușman al lui Isus Hristos, pentru ca să mă oblige să cobor din nou în arenă. Dorinţa lui Eck era să întemeieze supremația, nu a lui Petru ci a lui însuși și în acest scop să-l înfrângă, în triumf, pe Luther. Ponoasele tuturor defăimărilor care au fost aruncate asupra Scaunului Romei, să rămână asupra lui.
- "Acum deci am venit la tine,O, părinte preasfântșiprosternatla picioarele tale, te rog, dacă este posibil,să pui o stavilăvrăjmașiloradevărului. Însă nu potretractadoctrinamea. Nu potpermitesă fie impuse reguli de interpretareasupraSfintelor Scripturi.Cuvântul lui Dumnezeu, izvorulde undeîşi au originea toatelibertăţile, trebuie să fielăsat liber”. „O,Leon, tatăl meu! nuasculta acestemăgulitoaresirenecareîţi spuncă nu eștiunsimplu omciunsemizeu care poate porunci tot ceea ceîi face plăcere.Suntețislujitorulslujitorilor, iar scaunulpe care-locupieste, printre altele, cel mai periculosșicel mai nefericit. Dă crezare nu celor care teînalță, ci celor care teînjosesc.Poate că suntpreaîndrăznețîn a dasfaturiatât de mari unei atât de înaltemaiestăţi,a căreidatorie estede a instrui petoți oamenii. Dar vădpericolelecarevă înconjoarăla Roma, o cârmuire aruncată încoace și încolo, ca devalurileunei mărifurioase. Generozitateamăîndeamnăși nu potrezista în atrimitemai departeun strigătde avertizare.
- "Ca să nu aparcu mâinile goaleînainteasfințenieivoastre,măprezintcu un mic volumcarea apărutsubnumele dumneavoastrășicare văvaconștientiza desubiecteleasupra căroravoifi capabilsă mă dedic,dacălingușitoriităi îmi vorpermite. Esteoproblemă minorădacă privim la dimensiunea volumului, daruna mareînceea ce priveșteconținutul său,deoarece cuprindeun rezumat alvieții creștine. Eusunt sărac șinu am nimicaltcevade oferit, în plusnu duceţilipsă denimic decât dedaruri spirituale. Mă recomand personalsfințenieivoastre.Fie caDomnul să văpăzeascăpentru totdeauna ! Amin”.
- Această cărticică pe care Luther a trimis-o papei, era intitulată "Tratat despre libertatea creștinului”, în care adevărul creștin cel mai prețios, a fost adus în atenția papei, în următoarele cuvinte pline de har: "Creștinul este liber - toate lucrurile sunt ale lui. Creștinul este un slujitor, supus tuturor, în toate. Prin credință el este liber, prin iubire el este supus. Credința unește sufletul cu Hristos, ca mireasa de mire. Tot ceea ce are Hristos, devine proprietatea celui care crede; tot ce posedă credinciosul devine proprietatea lui Hristos. Hristos are toate binecuvântările, chiar mântuirea veșnică și acestea sunt, de acum încolo, proprietatea credinciosului. Credinciosul are toate viciile și toate păcatele și acestea devin de acum încolo proprietatea lui Hristos. Un schimb fericit are acum loc. Hristos, care este Dumnezeu și om, Hristos care nu a păcătuit și a cărui sfințenie este de nebiruit, Hristos, Atotputernic și veșnic, însușindu-Şi prin inelul de nuntă - adică prin credință - toate păcatele credinciosului, aceste păcate sunt sorbite în El și anulate, pentru că niciun păcat nu poate exista în prezența neprihănirii Sale infinite.
- "Astfel, prinintermediulcredinței,sufletul esteeliberat detoate păcateleși investitcu neprihănireaveșnicăa lui IsusHristos, Mirele. O,căsătoriefericită! IsusHristoscel bogat, nobil, Mirelesfânt, iaîncăsătorieaceastăsăracă,vinovată şi dispreţuitămireasă, o eliberează de toate releleși o împodobeşte cucele mai bogatehaine...Hristos, rege și preot, împarteaceastă onoareșislavă,cutoți creștinii. Creștinulesteunregeși prin urmareposedă toate lucrurile. Elesteunpreotși deciare peDumnezeu. Șicredința şi nu faptele este cea care îiprocurăaceastă onoare. Creștinuleste liber detoate lucrurileșimai presus de toatelucrurile credința îi oferătotuldin abundență”.
- "Deșicreștinula fost astfeleliberat, el devine în mod voluntarun rob, ca săse comporte față de frații săiaşa cumDumnezeua acționatfață de el, prin Isus Hristos. Dorescîn mod liber, cu bucurieșifără plată, să slujesc un Tatăcare a revărsatpeste minetoatebogățiile bunătățiiSale. Doresc să devintotul pentruaproapele meu, după cum Hristosa devenittotul pentru mine...Princredințăcurgedragosteafață de Dumnezeuși dindragosteo viaţă plină delibertate, generozitateși bucurie. O, cât denobilă și deînălţătoare esteviațacreștinului! Dar, din păcate,nimeni nuo știeșinimeni nu o propovăduieşte.Prin credințăcreștinulse înalţăchiarlaDumnezeu - prin dragosteelcoboarălaom, însăcu toate acestearămânemereu înDumnezeu. Aceasta este adevăratalibertate - olibertate mai sus decât orice alt fel delibertate, aşa cum suntceruriledeasupra pământului”.
- Pe 3 octombrie 1520,bula papalăa fost făcută publică înGermania şi despre ea, Luther a spus: "În cele din urmă, aceastăbulăRomanăa sosit. O disprețuiescși osfidez ca fiind lipsită de pietate, falsășiîn toate privințelevrednică deEck. Hristos însuși este Cel condamnat. Aceasta nu oferăniciun motiv; ci doarmăcitează, nu ca să fie ascultată, ci pur și simplu casă promovezeopalinodie. O voitrataca pe unfals, deși nu am nicio îndoialăcăeste autentică. Oh, dacăCarol alV-leaerabărbat, din dragoste pentru Hristos, ar fi atacat peaceştidemoni! Mă bucur că sunt nevoit săîndurunelegreutățipentru cea mai bunădintrecauze. Simtdejamai multă libertateîn inima mea,pentru că în cele din urmăștiu căpapaesteantihristulși căScaunul său,este cel allui Satanînsuși”.
- În conformitate cu hotărârea bulei, cărțile lui Luther au fost adunate de către agenții Romei și arse. La Louvain, în Țările de Jos, când hotărârea ca toate cărțile lui să fie adunate, iar într-o anumită zi şi într-un anumit loc să fie arse, a fost făcută publică, atunci când a sosit momentul, de faţă era o mare mulțime și "s-au observat elevi și oameni din oraş grăbindu-se prin mulțime cu brațele pline de volume mari pe care le-au aruncat în flăcări. Zelul lor a redat speranţele călugărilor și doctorilor”, dar s-a descoperit ulterior că, "în loc de scrierile lui Luther, au aruncat în foc ‚Sermones Discipuli Tartaret’ și alte cărți scolastice și papale!”. Doctorii din Louvain au spus lui Margaret, regentul Ţărilor de Jos: „Luther subminează credința creștină". Ea a întrebat: "Cine este acest Luther?" Ei au răspuns: "Un călugăr ignorant”. Prințesa a răspuns: "Ei bine atunci, voi care sunteţi învățaţi şi într-un astfel de număr, scrie-ţi împotriva lui. Lumea va credita mai degrabă o mulțime de oameni învățați, decât un călugăr singuratic”.
- Pe 4 noiembrie următor, Luther a publicat un tratat intitulat "Împotriva Bulei lui Antihrist", în care el a spus: "Ce erori, ce înșelăciuni s-au strecurat în rândul oamenilor săraci sub mantia Bisericii și infailibilităţii pretinse a papei! Cât de multe suflete au fost astfel pierdute! Cât de mult sânge vărsat! Ce crime s-au comis! Câte regate ruinate! Știu foarte bine cum să se facă distincția între artă și răutate și am dat foarte mică valoare răutăţii care nu posedă nicio creativitate. Să arzi cărți este o chestiune atât de uşoară încât și copiii o pot face, cu atât mai mult sfântul părinte și doctorii lui. Li s-ar potrivi să manifeste o mai mare competenţă decât doar să ardă cărți.... În plus, să distrugă lucrările mele! Nu doresc nimic mai mult; pentru că tot ce am vrut a fost să îndrum pe oameni către Biblie, ca apoi să poată pune deoparte toate scrierile mele. Dumnezeule, dacă am avea cunoașterea Scripturii, ce nevoie ar mai fi de scrierile mele?... Sunt liber, prin harul lui Dumnezeu, iar bulele nici nu mă mângâie, nici nu mă sperie. Tăria mea și consolarea mea sunt acolo unde nici oamenii şi nici demonii nu le pot ataca”.
- Era o greşealăpentru oricepersoană,să apelezelapapăpentruun Conciliu General. Dar pe 17 noiembrie, Luthera comisaceastă eroare.Un notarșicincimartoriau fost chemațide cătreLutherla mănăstirea unde locuiași acoloLuther a pusnotarul săîntocmească forma legală aapelului său,în următoarele cuvinte: "Având în vedere că un Conciliu Generalal BisericiiCreștineeste mai presus depapa,mai alesîn tot ceea cepriveștecredința: "Având în vedere că putereapapeinuestemai sus, cisubScripturăși că elnu are dreptulsă chinuiascăoilelui Hristosși să learunceîn guralupului, "Eu, Martin Luther, augustin, doctoralSfintelor ScripturilaWittemberg, fac apel prinaceastă scriere,mie însumiși tuturor acelora carevorsă mă sprijine, începând cu preasfântulPapa Leon, la un viitorsinodcreștinuniversal.
"Fac apel în primul rând la aşa-zisul Papă Leon ca la un judecător tiranic, nedrept, nechibzuit care mă condamnă fără să mă audieze și fără a explica motivele judecății sale; în al doilea rând, ca eretic, apostat rătăcit, încăpățânat, condamnat de Sfintele Scripturi, deoarece îmi porunceşte să neg că credința creștină este necesară în utilizarea sacramentelor; în al treilea rând ca dușman, ca antihrist, ca adversar, ca tiran al Sfintei Scripturi, care îndrăznește să opună propriile sale cuvinte tuturor cuvintelor lui Dumnezeu; în al patrulea rând, ca un despreţuitor, un calomniator, un hulitor al Sfintei Biserici creștine și al Conciliului liber, pentru că el pretinde că un Conciliu nu este nimic în sine.
"De aceea, m-am rugat cu umilinţă de cel mai senin, ilustru, admirabil, generos, nobil, curajos, înţelept și mai cumpătat dintre domni, Carol, împăratul roman, de electori, prinți, conţi, baroni, cavaleri, domni, consilieri, orașe și bresle din Germania, să adere la protestul meu și să mi se alăture la rezistenţa faţă de conduita anticreștină a papei, pentru slava lui Dumnezeu, apărarea Bisericii și a doctrinei creștine și susţinerea Conciliilor libere în creștinătate. Să facă ei acest lucru și Hristos, Domnul nostru, îi va răsplăti din plin prin harul Său veșnic. Dar dacă există cineva care disprețuieşte rugăciunea mea și continuă să asculte mai degrabă de omul nelegiuit, papa, decât de Dumnezeu, eu, prin prezenta mă eliberez de responsabilitate. Avertizând cu credincioşie conștiințele lor, îi predau pe papă și pe toţi susţinătorii lor, judecăţii suverane a lui Dumnezeu”.
- Pe 10 Decembrie, au fost postate anunţuri pe pereți în locuri publice din Wittemberg, care "invitau profesorii și studenții să se întâlnească la ora nouă dimineața la poarta de răsărit, aproape de Sfânta Cruce. Un număr mare de profesori și elevi adunaţi şi Luther în fruntea lor, mergeau în procesiune către locul desemnat.... A fost pregătită o platformă. Unul dintre cele mai vechi maeștri în meşteşuguri a pus torţa. În momentul în care flăcările s-au înălţat, reduta Augustină îmbrăcată în mantia lui, a fost văzută apropiindu-se de grămadă ţinând în mâinile sale Legea Canonică, Decretele papale, Clementinele (obs. - scrierile Papei Clement), cu Extravaganţele papilor, unele scrieri ale lui Eck și ale lui Emser şi bula papală. Decretele papale au ars primele, după care Luther, ţinând bula în sus, a zis: ‚Din moment ce tu ai mâhnit pe Unsul Domnului, fie ca focul veșnic să te îndurereze și să te mistuie’, şi a aruncat-o în foc”.
- Luther șimulțimeas-auîntors liniștiţiîn oraș, Lutherremarcândulterior: "În toatelegilepapalenueste măcarun cuvânt caresă ne învețecineeste Isus Hristos. Dușmanii meiau fost în stare,prin ardereacărților mele,să vatămeadevăruldin minteaoamenilor de rândși de aceea amars şi eucărțile lor,larândul meu. O luptăserioasăa începutacum. Până în prezentam avutdoaro joacă de copii,cuPapa. Am începutlucrareaînnumele lui Dumnezeu; aceasta va fiîncheiatăfără mine, dar prinputerea Lui. Dacă eiardcărțile mele, încare, fărăgloriedeșartă, există mai multă Evangheliedecâtîntoate cărțilePapei,am dreptul, și eu să leard pe ale lor,încarenu este nimicbun”.
- A doua zi, la sfârșitulprelegerii luiobişnuite, el a spus: "Dacă nu te lupţi cutoatăinima ta,împotrivaconduceriiprofaneapapei, tu nu poţi fi salvat. Cinegăseşteplăcereîn religiașiînchinareapapalitățiivor fi pierduţipentru totdeaunaînviața care va veni. Dacăo respingem, ne putem aștepta latot felul depericoleșichiar lapierderea vieții. Dareste mult mai binesă înfrunţiastfel de riscuriîn lume, decâtsă taci! Atât timp câtvoi trăi, voi avertizape frațiimeidenenorocireaşiciumaBabilonului, ca nu cumva uniicaresunt cu noi săcadă alăturideceilalțiîn abisuliadului. Papaare treicoroaneși acestea sunt: prima esteîmpotriva lui Dumnezeu, pentru că elcondamnăreligia,a doua, împotrivaîmpăratului, pentru că eacondamnăputereasecularizată, iar a treia,împotriva societății, pentru că secondamnăcăsătoria”.
- Toate aceste lucruri, desigur, au creat tulburări din ce în ce mai mari, de-a lungul Germaniei și chiar dincolo de aceasta. Dușmanii îl atacau din toate părțile: cei nehotărâţi s-au speriat, chiar și prietenii săi se temeau că el a mers prea repede și prea departe. Aleander, nunțiul papei la încoronarea lui Carol al V-lea, la Cologne, s-a adresat electorului Frederick de Saxonia pe subiectul Luther: "Vezi pericolele imense la care acest om expune Comunitatea creștină?!. Dacă nu se aplică rapid un remediu, imperiul este distrus. Ce a condus la ruină pe greci, dacă nu abandonarea papei, de către ei? Tu nu poţi rămâne alături de Luther fără să te separi de Isus Hristos. În numele Sanctității Sale, am să-ţi cer două lucruri: în primul rând arde scrierile lui Luther şi al doilea, pedepseşte-l în conformitate cu defectele sale sau cel puțin dă-l ca prizonier papei. Împăratul și toți prinții imperiului şi-au declarat disponibilitatea de a adera la cererile noastre; doar tu încă eziţi”.
- Electorul a răspuns că aceasta era o chestiune de prea mare importanță ca să se decidă sub impulsul momentului și ceva mai târziu va da un răspuns clar. De partea sa, Luther a scris lui Spalatin, capelan al electorului: „În cazul în care Evanghelia era de natură să fie răspândită sau susţinută de puterea lumii, Dumnezeu nu ar fi încredințat-o pescarilor. Apărarea Evangheliei nu aparţine prinților și pontifilor acestei lumi. Ei au destule să facă pentru a se pune la adăpost de judecățile Domnului și ale Unsului Său. Dacă vorbesc, o fac pentru ca ei să obțină cunoașterea Cuvântului divin și să fie salvaţi de el”.
- Luther, era practic, singur și chiar această situaţie a început să fie utilizată ca acuzație împotriva lui. Dar la toate acestea, el a răspuns: "Cine știe dacă Dumnezeu nu m-a ales și nu m-a chemat şi dacă nu ar trebui să se teamă că disprețuindu-mă, aceştia pot disprețui pe Dumnezeu însuși? Moise era singur la ieșirea din Egipt, Ilie singur în timpul regelui Ahab, Isaia singur în Ierusalim, Ezechiel singur la Babilon.... Dumnezeu nu a ales ca profet pe marele preot sau oricare alt mare personaj. El a ales de obicei persoane obişnuite și disprețuite. Într-o situaţie El a ales chiar un cioban (Amos). În toate timpurile, sfinții au trebuit să mustre pe cei mari - regi, prinți, preoți, învățați - cu riscul vieții lor şi în noua dispensare nu ar fi fost la fel? Ambrose în vremea lui era singur, după el, Ieronim era singur, mai târziu, Augustin a fost singur.... Eu nu spun că sunt un profet, dar afirm că ar trebui să se teamă tocmai pentru că eu sunt singur și ei sunt mulţi. De un lucru sunt sigur şi anume, de Cuvântul lui Dumnezeu care este cu mine și nu este cu ei.
- "Se spune de asemenea că eupromovezciudăţeniiși că esteimposibilde crezut cătoţi ceilalţidoctori (cercetători), au fostpentruatât de mult timp în eroare. Nu, eu nupredic inovaţii, dar euspun cătoate doctrinelecreștineau dispărutchiar șiprintre cei carear fi trebuit săle păzească - episcopișiînvățați. Nu mă îndoiescînsăcă, adevărula rămas înuneleinimi, săfi fostchiar în sugariidin leagăn. Țăranii săraci, simpliprunci, înțelegacum căIsus Hristos estemai bun decâtPapa, episcopiișidoctorii (cercetătorii).
- "Eu sunt acuzat derespingerea sfinţilor doctori aiBisericii. Nu-i resping,dar întrucâttoţi ceilalţi cercetători,încearcă săprobezescrierilelor prinSfânta Scriptură, aceasta trebuie să fiemai clară și maisigurădecât sunt ei. Cine verificăuntratatobscur,cuunulși maiobscur? Astfelnecesitateaneconstrângesă revenimla Biblie,la fel catoţi doctoriișisă cerem acesteia sădecidăasuprascrierilor lor, pentrucă Biblia estedomn și stăpân”.
- Pe 28 ianuarie 1521, Dieta de la Worms era deschisă personal de Carol al V-lea, prima adunare imperială de la urcarea sa pe tron. Niciodată nu au participat atât de mulţi prinți la o Dietă. "Și printre subiectele care urmau să fie luate în considerare acolo, împăratul nominaliza în scrisoarea sa de convocare a Dietei ‚Reformaţiunea’. El a scris electorului Frederick „să aducă pe Luther, la Dietă, asigurându-l că nu i se va face nicio nedreptate, nu va trebui să facă faţă nici unei violențe, doar ca oamenii învăţaţi să discute cu el”. Această informație a fost transmisă de elector prin capelanul său, lui Luther. Sănătatea lui Luther era atunci destul de precară și prietenii săi s-au temut pentru el.
- Dar Luther, fără teamă, a spus doar: "Dacă nu pot merge la Worms sănătos, voi cere ca să fiu dus pe brațe, pentru că împăratul mă cheamă şi fără îndoială este o chemare de la Dumnezeu însuși. Dacă ei înţeleg să folosească violenţa împotriva mea, ceea ce este probabil (cu siguranță nu este scopul lor să înlesnească să apar), las problema în mâinile Domnului. Cel care a păzit pe cei trei tineri în cuptor încă trăiește și domnește. Dacă nu-I va face plăcere să mă salveze, viața mea este doar o chestiune minoră, numai să nu lăsăm ca Evanghelia să fie expusă batjocorii celor răi și să ne vărsăm mai degrabă sângele nostru, decât să le permitem lor să triumfe. Dacă viaţa sau moartea mea ar contribui cel mai mult la siguranța generală? Nu este treaba noastră să decidem. Să ne rugăm numai lui Dumnezeu, ca tânărul nostru împărat să nu-şi înceapă domnia cu mâinile muiate în sângele meu pentru că mai degrabă aş pieri de sabia romanilor. Cunoaşteţi ce aprecieri s-au abătut asupra împăratului Sigismund, după uciderea lui Jan Huss. Aşteptaţi totul de la mine - evadare izbăvitoare și retractare, dar eu nu pot fugi şi cu atât mai puțin, nu aș putea retracta”.
- Darelectorul l-arîncredinţamai degrabă pe Lutherîn grijalui Dumnezeușifără să mai aștepteun răspuns de laLuther, el ascrisîmpăratului: "Mi se pare dificil să aduc peLuthercu mine laWorms; eliberează-mă de această sarcină. În plus,niciodată nu amdorit săiaudoctrina sasub protecția mea, ci doarsăîmpiedic să fiecondamnat,fărăo audiere. Legații, fără să aștepteordinele tale, aucontinuatsă parcurgă etapeinsultândatât pe Luther cât șipe mineși mătemmultcă în acest fel,l-auîmpinscătre o faptăimprudentă[arderea buleipapale], carel-ar puteaexpuneunuimare pericol, dacă se prezintă în faţa Dietei”.
- În Dietă, Nunțiul Papei a ținut un mare discurs, timp de trei ore, împotriva Luther. Papalitatea nu a vrut ca Luther să meargă în Dietă, pentru că nu dorea ca el să fie auzit. Discursul lui Aleander a fost conceput special pentru a convinge pe împărat să nu-l convoace. El a conchis cu următoarele cuvinte: "Luther nu va permite nimănui să-l instruiască. Papa l-a chemat la Roma dar el nu a ascultat. Papa l-a chemat la Augsburg, înaintea legatului său și nu ar fi apărut fără o garanţie din partea împăratului - de exemplu legarea mâinilor nunţiului și nimic liber, decât limba. Ah! Am ruga Majestatea Voastră imperială să nu facă ceea ce ar aduce dezonoare. Nu vă amestecaţi într-o problemă în care laicii nu au competenţe. Fă-ţi munca ta. Doctrinele lui Luther să fie interzise în tot imperiul, iar scrierile sale, pretutindeni să fie arse. Nu te teme; există suficiente dovezi în scrierile lui Luther ca să poţi arde o sută de mii de eretici... Și de ce să ne fie frică?... Populația? Înainte de bătălie, părea teribilă de insolentă, în luptă este disprețuitor de lașă. Prinții străini? Regele Franței a interzis doctrina lui Luther odată cu pătrunderea în regatul său, în timp ce regele Marii Britanii pregătește o lovitură, chiar cu mâna regală. Știi care sunt simţămintele Ungariei, Italiei, Spaniei, dar nici unul dintre vecinii tăi, oricât de mare ar fi vrăjmășia pe care ţi-o poartă, nu poate fi atât de rău ca această erezie. Când casa inamicului nostru este învecinată cu a noastră, am putea să-i dorim fierbinţeli, dar nu ciumă... Cine sunt toţi aceşti luterani? O masă confuză de grămătici obraznici, preoți corupţi, călugări tulburaţi, avocați retrograzi, nobili degradaţi, oameni simpli induși în eroare și pervertiţi. Nu este partida catolică mult mai numeroasă, capabilă și puternică? Un decret unanim al acestei adunări va lumina pe cel simplu, va da avertisment celui imprudent, va ajuta să ia o hotărâre pe cei care ezită și-i va consolida pe cei slabi.... Dar dacă securea nu loveşte la rădăcina acestui arbust otrăvitor, dacă lovitura fatală nu-i este aplicată, atunci... văd moştenirea lui Isus Hristos acoperită de ramurile sale, transformând via Domnului într-o pădure înspăimântătoare, Împărăția lui Dumnezeu într-o peșteră de fiare sălbatice și aruncarea Germaniei într-o stare înfricoşătoare de barbarie și pustiire, la care doar Asia a fost adusă de superstiția lui Mohammed”.
- Dar, câteva ziledupă aceea, efortul luiAleanderafost completanulatdeun discursalDuceluiGeorge, cel mai maredușmanal lui Luther, dintre nobilii. Și pentru dușmănia lui larg recunoscutăfaţă deLuther, discursul săua avut cu atâtmai multefect."Văzând că Nunțiula încercat săamestece peLutherși reformaîntr-ocondamnarecomună, George s-a ridicatbrusc în picioareîn mijlocul adunăriiprințilorșispre marea uimirea celor careștiauura safaţă deReformatora declarat:
"Dieta nu trebuie să uite nemulțumirile care se aduc împotriva Curții de la Roma. Ce abuzuri s-au strecurat în statele noastre! Legile eclesiastice pe care împăratul le-a acordat gratuit pentru binele creștinismului sunt acum revendicate ca o datorie - cei de la Curtea Romei inventând în fiecare zi, noi porunci cu scopul de a absorbi, a vinde și a înstrăina din beneficiile bisericești - o multitudine de fărădelegi asupra cărora se închide ochiul - infractori bogați, sunt pe nedrept toleraţi, în timp ce aceia care nu au mijloace de răscumpărare, sunt pedepsiți fără milă - papi îngrămădind fără încetare aşteptări și reveniri asupra pensionarilor azilului palatului lor, în detrimentul celor cărora aparțin beneficiile - acele venituri ale abaţiilor și mănăstirilor Romei conferite cardinalilor, episcopilor și prelaților care şi le însușesc ca rente, așa că nu există călugăr în mănăstiri care să nu aibă douăzeci sau treizeci de puncte de lucru înmulțite fără noimă, magazine de indulgențe înfiinţate pe toate străzile și în piețele orașelor noastre, magazine ale Sf. Anton, magazine ale Duhului Sfânt, ale Sf. Hubert, ale Sf. Cornelius, ale Sf. Vincent și mulţi alţii - societăţi care au cumpărat de la Roma, dreptul de a deține astfel de târguri, obţinând apoi de la episcopul lor dreptul de a-şi expune marfa, cu scopul de a procura toți acești bani, golind şi secătuind buzunarele săracilor - indulgența care trebuia să fie acordată numai pentru salvarea sufletelor și obţinută numai prin rugăciuni, posturi și mântuirea sufletelor vândută la un preț obișnuit - reprezentanţii episcopilor asuprind pe cei cu o viaţă sărăcăcioasă, cu penitențe pentru blasfemie, adulter, desfrâu, încălcarea unei zile sau alteia de sărbătoare, în timp ce, concomitent, nici măcar nu dezaprobau pe ecleziasticii care se făceau vinovați de aceleași nelegiuiri - pedepse impuse penitentului și artistic aranjate, astfel încât să cadă din nou în aceeași vină și să plătească, cu atât mai mulți bani.
"Acestea sunt câteva dintre abuzurile ţipătoare ale Romei. Toate sentimentele de rușine au fost lepădate și un singur lucru este urmărit - bani! bani! Prin urmare, predicatori care ar trebui să învețe adevărul, nu fac acum nimic mai mult decât vânzare cu amănuntul a minciunilor - minciuni care nu sunt numai tolerate, dar și recompensate, deoarece cu cât mint mai mult, cu atât ei câştigă mai mult. Din acest izvor murdar iese toată această apă necurată. Desfrâul merge mână în mână cu avariția. Oficialii determină femeile să vină la casele lor, sub diverse pretexte și se străduiesc să le seducă, uneori sub amenințări, alteori cu cadouri, iar în cazul în care nu reuşesc, le vatămă reputația. Ah! scandalurile provocate de preoţime, azvârle o mulțime de suflete sărace în condamnare veșnică! Trebuie să existe o reformă universală și această reformă trebuie să fie realizată prin convocarea unui Conciliu General. De aceea, prinţi şi lorzi, eminențele voastre, cu supunere, vă implor să nu pierdeţi niciun moment în luarea în considerare a acestei chestiuni”.
- Alţi membri ai Dietei au urmat pe Ducele George într-o solicitare asemănătoare. Ei au spus: "Avem un pontif care își petrece viața la vânătoare și plăceri. Beneficii din Germania, sunt date Romei pentru vânători, situaţii conjugale, miri, rândaşi, grăjdari, slujitori personali și altor persoane din categoria: ignoranți, neşlefuiţi, incompetenţi și tuturor străinilor în Germania”. Ducele George a pus discursul și nemulțumirile sale în scris. Un comitet a fost numit pentru a colecta plângerile şi după ce au făcut un bilanţ, lista de plângeri împotriva Romei număra ,,o sută unu”. "O delegație formată din prinți secularizaţi și ecleziaşti, a prezentat lista împăratului, implorându-l să ofere reparaţii așa cum s-a angajat la alegerea sa, că va face. ‚Cât de multe suflete creștine pierdute’, spuneau ei lui Carol al V-lea, câte jafuri, câte extorcări sunt cauzate de ruşinea cu care șeful spiritual al creștinătății este înconjurat! Ruina și dezonoarea poporului nostru trebuiesc împiedicate. Prin urmare, noi toți, ca un corp, vă rugăm în modul cel mai umil, dar, de asemenea, extrem de presant, să porunciţi o reformă generală care să o garanteze și să o ducă la bun sfârşit”. Chiar şi confesorul împăratului, a „pus în vedere răzbunarea cerului împotriva lui, dacă el nu va reforma Biserica”. Un efect la toate acestea a fost că, „împăratul a retras imediat edictul care dispunea ca, scrierile lui Luther să fie arse. în fiecare parte a imperiului și a substituit-o cu una provizorie, care transmitea aceste cărți către magistrați”.
- Acesteevenimenteautrezit în Dietăo dorințăreală caLuther să aparăacolo. Prieteniilui au spusîntotdeaunacă eranedreptsă fiecondamnatfărăo audiere,iaracum unii dintredușmanii săi, au declarat: "Doctrina lui aacaparat atât de multinimile oamenilor, încât este imposibilsă împiedici dezvoltarea ei, fără să-l asculţi.DarNunțiulpapei, temându-se cu adevărat căLutherar puteafi adus,a depusmai multăsârguințădecât oricândpentru a împiedica această situaţie. A merschiar până laîmpăratși a zis: "Este ilegala aduceîn discuție,ceea cepontifulsuverana decis. Nu va finicio dezbatere cuLuther, spui; darputerea acestui omîndrăzneț - focul dinochii săișielocvențalimbiișispirituluimisterioscare îlanimă, nu vor fie suficientepentru a stârni orăzvrătire? Mai mulţidejaîlvenereazăca un sfântșivoi, peste tot, vă întâlniţi cuchipul luiînconjuratcuo aureolădeglorie, caîn jurulcapuluiBinecuvântatului. Dar dacă tot este citat, cel puținsă fie fărăa i se oferiprotecțiacredințeipoporului”.
- Dar toată opozițiaa fostîn zadar. Împăratula deciscaLuther să vinăşi nu numai că i-a oferit condiții de siguranțăimperiale, dar şifiecaredintreprinții,prina cărorstateel avea sătreacă, îi asigurau de asemenea o deplasare în afara oricărei primejdii. Pe 6 martie 1521,împăratul i-a trimisurmătoareacitație:
"Carol, prin harul lui Dumnezeu ales împărat roman, întotdeauna Augustus, etc., etc. "Stimat, iubit și evlavios! Noi și statele Sfântului Imperiu, am hotărât să facem o judecată care să atingă doctrina și cărțile pe care le-ați publicat cu ceva timp în urmă, dorind să veniţi aici și să vă întoarce-ţi într-un un loc sigur, în condițiile noastre de protecţie şi ale imperiului aici anexate... Dorința noastră sinceră este să vă pregătiți imediat pentru această călătorie, pentru ca în răstimp de douăzeci și una de zile menționate în condițiile de protecţie şi pază, să puteţi fi aici negreşit și fără a dezamăgi. Să nu vă fie teamă de nedreptate sau violență. Vom pune în aplicare cu fermitate condițiile noastre de siguranță subscrise și așteptăm să ne răspundeţi chemării noastre. În acest sens, veţi urma sfatul nostru temeinic.
"Scrisă în orașul nostru imperial, Worms, în a șasea zi a lunii martie, în anul Domnului nostru 1521, și în al doilea an al domniei noastre. CHARLES (CAROL). "Prin ordinul domnului meu, împăratul, cu mâna proprie, Albert, cardinal de Mentz, arhicancelar NICHOLAS ZWILL
- Pe 2 aprilie, Luther a plecat către Worms. " Pe oriunde trecea, oamenii se înghesuiau să-l vadă. Călătoria sa a fost un fel de procesiune triumfală. Un profund interes a fost resimțit în a privi pe acest om îndrăzneț care era pe cale să-şi ofere capul împăratului și Imperiului. O mulţime imensă îl înconjura. ‚Ah’, îi spuneau unii dintre ei, ‚sunt atât de mulţi cardinali și atât de mulţi episcopi la Worms, încât te vor pune pe foc, îţi vor face trupul cenușă ca şi lui Jan Huss’. Dar nimic nu-l îngrozea pe călugăr. ‚Să facă focul’, spunea el, ‚ca să se împrăştie de la Worms la Wittemberg și să ajungă chiar până la cer, căci eu voi umbla prin el, în numele Domnului. Am să mă prezint în fața lor, am să păşesc în fălcile acestei creaturi monstruoase şi am să-i rup dinții și am să-L mărturisesc pe Domnul Isus Hristos”.
- Într-un altloc,un ofițeri-a spus: "Tu ești omul carese angajează săreformezepapalitatea? Cum veireuși?” Luther a replicat: „Da, eu sunt omul. Amîncredere înAtotputerniculDumnezeual cărui cuvântșiporuncă leamîn fața mea”. Ofițerul îl privicu seriozitateînfață și a spus: „Dragă prietene, existăceva înceea ce spui. Eu suntslujitorul luiCarol, darMaestrultăueste mai mare decâtal meu.El teva ajutașite va păzi”. În altă parte, ovăduvăîn vârstăi-a spus: „Tatăl meuși mamami-au spuscă Dumnezeu varidica unom careva trebui săse opunădeșertăciunilorpapaleși să salvezeCuvântul lui Dumnezeu. Sper că tueştiacel omşi îţi urez, pentru osteneala ta, harulși Duhul Sfântale lui Dumnezeu”.
- Pe măsură ce se apropia deWorms, Aleanderșialţipapistași, dintrecei mai de seamă, deveniseră mai mult decât îngrijoraţi. Ei au stabilito capcană prin care să-labatăspre invitațiaunorprieteni, pe caresă-iîntâlneascăpentru o conferințăși să-l reținăpână când,condiția de protecţie şi pază, vor fi expirate. DarLuthernu a acceptatnicioinvitație. Ela spus: "Îmi continui călătoriași dacăduhovniculîmpăratului, nu arenimicsă-mi spună, mă va găsi laWorms. Mă ducundemi se spune”. „ÎnsuşiSpalatin, un adevărat prieten, era suficient de zdruncinat casă trimităun sol cătreLuther,cu mesajul: „Nu intra în Worms!”. Luther s-a uitatţintălamesagerși a răspuns: „Du-teși spunestăpânului tăucădacă ar fi în Worms atât demulți draci câte ţigle existăpeacoperișuri, eu tot voi intra”.
- Șia intrat. O sută de gentilomi călare l-au întâmpinatîn afaraporților ca să-lescortezeîn oraș. Omulțimeîl așteptala porți. Douămii de oamenil-au însoțitpe străzi. Aşa cum se deplasa, „dintr-o dată, unbărbatîmbrăcat într-un veşmânt ciudatși care duceaocrucemareînaintea lui, cum se întâmplă de obiceila înmormântări, se rupedin mulțime, înaintează spreLutherșiapoi cu voce tareșicu ocadență dejale folosităla zicereaMesseipentru odihnasufletelorcelor morți, cântaurmătoarelestrofe,ca și cum arfi foststabilit ca şimorții să leaudă:
“Advenisti, O desiderabilis! (aprox. - O dragi aşteptători!)
“Quem expectabamus in tenebris! (aprox:- care priviţi în întuneric!)
“Ai sosit tu cel dorit! Cel aşteptat de noi, în întuneric”.
- Împăratul a convocat imediatConsiliulsăudeStatși a zis: "Luther a sosit! Cetrebuie făcut?” Episcopul dePalermo,a spus: „Ne-am consultat mult timpcu privire la acestsubiect. Maiestatea VoastrăImperială să scape repede deacest om. NuSigismunda hotărât caJanHusssăfie ars? Nu există nicioobligațiede a dasau de arespectapaza şi protecţiaunui eretic”. Dar Carol arăspuns: „Nu!Ceea ce a fostpromistrebuie săfie îndeplinit!”. În dimineața următoare, vineri 17 aprilie,Mareșalul imperiuluia venit laLutherși l-asomat „să se prezinte laora patru după-amiază, în faţa Majestății Saleimperialeși a StatelorImperiului”.
- Laora patrufix,mareșalula apărut din nou și aescortat pe Luthercătre SalaDietei. ”Crainicul mergea primul, după elmareșalulșiultimul,Reformatorul. Mulțimea care se îmbulzeape străziera încămai numeroasă decâtîn searaprecedentă. Era imposibilsă înaintezi,erazadarnicsă ţipi, Face-ţi loc! - mulțimea era tot mai numeroasă. În cele din urmă,crainicul,văzândimposibilitateade a ajunge laprimărie, a hotărât caunelecase particularesă fie deschiseși a condus peLutherpringrădini șipasaje secretela loculîntâlnirii. Oamenii, înţelegândacest lucru,s-au grăbitîncase,pe urmelecălugăruluideWittemberg,saus-au aşezatla ferestrelecare dădeauîngrădini,în timp ceun numărmarede persoane s-aurcat peacoperișuri. Vârfurilecaselor, trotuarele,fiecare locde susși de jos, era înţesat cuspectatori”.
- Au ajunsîn cele din urmă însală. Dar aici,mulțimeaera mai numeroasădecât oriunde altundeva. Soldații trebuiau să facă drum prin mulțime pentru ei. În timp ce elintraîn Sală, un generalbătrân,"văzând peLuther trecând, îlbătupe umărșiclătinând din capulalbitîn luptă, cu amabilitatei-a zis: „Biet călugăr! Bietcălugăr! Avețiînainteo problemă în dezvoltarela carenici eu, nici alte,foarte multecăpetenii, nus-auconfruntat vreodatăîncele mai sângeroaselupte ale noastre. Dar dacăpricina taeste dreaptăși crezi deplin înea, mergi înainteînNumele lui Dumnezeușinu te teme denimic. Dumnezeu nute vapărăsi”.
- Luther stăteaînaintea Dietei. "Niciodată nu a apărut vreun om în fațaunei adunăriatât de august.ÎmpăratulCarol al V-lea,ale căruidominioaneîmbrățișauvechea și noualume,fratelesău,arhiduceleFerdinand, șaseelectoriai imperiului,ai cărorurmașipurtauaproape toatecoroaneleregilor, douăzeci și patru deduci, cea mai mare partedintre ei,domnindpesteteritoriidemai mare saumai micăanvergură,printre careuniicare poartă un numecare va deveni formidabili pentru viitoarea Reformă(ducele de Alvașicei doi fii); optmargrafi, treizeci dearhiepiscopi,episcopisauprelați; șapteambasadori, printre carecei airegilordin Franța șiAnglia; delegaţii dinzeceorașelibere, unnumărmaredeprinți, conţișibaroni independenţi, nunţii papei; cu toţii: două sutepatrupersonaje.
- "Această apariţie, era în ea însăşi, un semnal al victoriei asupra papalităţii. Papacondamnase omul,daraiciel stătea totuşi,în fața unuitribunalcarese plasadeasuprapapei. Papa îl aşezase sub interdicția sa, excluzându-l din societatea umană; și totuși, aici a fost convocat în termeni onorabili și recunoscut în fața Adunării, celei mai sfinte din lume. Papa poruncise ca gura lui să fie pentru totdeauna închisă, dar i s-a dat posibilitatea să o deschidă în fața unui public numeros, adunat din cele mai îndepărtate colțuri ale creștinătății. O revoluție imensă s-a făcut astfel prin mijlocirea lui Luther. Roma cobora de pe tronul ei - cădere în urma ofertei unui călugăr.
- "Unii dintre prinți, văzând fiulumil al mineruluidinMansfeld,dezorientatîn prezențaunei adunărideregi, cu amabilitates-au apropiat de el,șiunuldintre ei, a spus: ‚Nu te teme de cine poate ucide trupul, dar nu poate ucide sufletul’. Un altul a adăugat: ‚Când veți fi aduși înaintea împăraților, nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru care vorbește în voi’. Astfel a fost consolat Reformatorul, chiar cu cuvintele Stăpânului său, prin mijlocirea conducătorilor lumii”.
- În cele din urmă,eiau venitînprezențaîmpăratuluiși au statîn fațatronului său. Apoimareșalul,după ce l-a instruit,să nu vorbeascăpână cândnu va fi întrebat, s-a retras. La un moment dat,un funcționari s-a adresat mai întâi înlimba latinășiapoiîn limba germană: „Martin Luther, Maiestatea saimperială sacră şi invincibilă,te-acitatînaintea tronuluisăulaîndemnulșisfatulStatelor dinSfântul Imperiu Roman, cu scopul de a răspunde laacestedouă întrebări: în primul rând, recunoşti căaceste cărțiau fost realizatede tine[arătând spre o colecție deaproximativ douăzeci decărțisituatepe o masă]? În al doilea rând, vrei să retragiaceste cărțiși să retractezi conținutul acestorasaustăruieşti cu îndârjireîn lucrurilepe care le-ai promovat în ele?”.
- Luther era pe cale să răspundă, dar avocatul său l-a întrerupt spunând: „Citeşte titlurile cărților". Titlurile au fost citite. Întâi în limba latină, apoi în limba germană şi Luther a spus: „Prea milostive împărate! prinți îndurători și lorzi! Majestatea Sa Imperială mă întreabă două lucruri. În primul rând, recunosc că aceste cărți care au fost arătate sunt ale mele: eu nu pot să mă dezic. În ceea ce privește cea de a doua, având în vedere că este o chestiune care privește credința și mântuirea sufletelor - o problematică în care Cuvântul lui Dumnezeu este interesat, cu alte cuvinte cea mai mare și cea mai prețioasă comoară, fie în cer sau pe pământ - aş putea acţiona imprudent dacă aş răspunde fără să gândesc. Aş putea spune mai puţin decât solicită ocazia sau mai mult decât cere adevărul şi astfel să atrag vina pe care Mântuitorul nostru o denunța când a spus: ‚Cine mă va nega înaintea oamenilor, îl voi nega şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri’. De aceea, rog Maiestatea voastră imperială, cu toată supunerea, să-mi dea timp ca să pot răspunde fără să aduc ofensă Cuvântului lui Dumnezeu”.
- Împăratul, care aurmăritîndeaproape peLuthertot acest timp, s-a întors către unul dintrecurteniiluiși a spus: „Cu siguranțăcă acesta nuesteomul caresă mă facăvreodată să devineretic!". După o consultare aîmpăratuluicu mai marii lui,a fostfăcută următoarea declaraţie: "Martin Luther, Majestatea Sa imperială, în conformitatecubunătateacareeste ceva naturalpentru el,are plăcerea de avăacordao altă zi, darcu condițiasă oferiţirăspunsul dumneavoastrăverbalși nuîn scris”. Luther a revenit în camera sași a scris unui prieten: „Îţi scriudin mijloculvâltorii. Am apărut în fațaîmpăratuluiși a frateluisău. Amrecunoscutpaternitatea lucrărilor și am declarat cămâinevoi darăspunsul meucu privire laretractare. Cu ajutorullui Isus Hristos nu va fi retrasă nicio iotădin toate lucrărilemele”.
- A doua zi, cumceasulse apropia, Luther simțeasolemnitateamomentului. El trebuiasă vorbească întregii lumi,pentruDumnezeu și pentru Adevărul Său. Prin urmares-a angajatcu seriozitateîn rugăciune, uneleexpresiiau fostauzitedeprietenii săi şi păstrate: „Dumnezeule Atotputernic! Dumnezeule veșnic! Cât de îngrozitoareeste lumea! Cum deschidegurasă măînghită! Și cât de nedesăvârşităesteîncrederea meaîn Tine! Cât deslabă estecarnea! Cât de puternic este Satana! Dacă trebuiesă-mi punsperanțaînceea celumeanumește tărie, eu sunt distrus!...Dangătul solemn s-a auzit, iarjudecatase pronunţă!...O, Doamne! Dumnezeule! O,Tu, Dumnezeul meu! ajută-măîmpotrivaîntregii înțelepciuni alumii! Fă-o! Tutrebuie să o faci... Doar Tu, pentru că nu este lucrarea mea, ci a Ta. Nu amnimic de a faceaici, nu obţin nimic vorbind contradictoriucumai mariilumii. Și eu dorescsă-mi petreczileliniștiteșifericite. Dar cauzaeste a Tași estedreaptășiveșnică! Doamne,fiiajutorul meu,Dumnezeulecredincios! Dumnezeule neschimbător! Nu măîncredîn niciunom. Totul erazadarnic, tot ceea ce esteal omuluise clatină! Tot cevinede la omabandonează! Dumnezeule! Dumnezeule! nuaiauzit ?... Dumnezeul meu! Ai murit?...Nu; Tu nupoțimuri! Tu doar teascunzi! Tum-aiales pentruaceastă lucrare! O ştiu.Acţionează deciDumnezeule!...Staide partea mea, de dragulPreaiubitului TăuFiuIsusHristos, care esteapărarea,scutulși tăria mea…!
- "Vino! Vino! Sunt gata!...Eu sunt gatasărenunț laviațamea pentruadevărul Tău...liniştitca un miel. Deoarece cauzaeste dreaptăși estea Ta!...Nu măvoidespărţide Tine nici acum, nici în veşnicie!...Și deșilumeaar trebui să fieplină cudraci, deșicorpul meu - este totuşilucrarea mâinilorTale - ar trebui să muște din ţărână, să fiechinuitpe roată, tăiatîn bucăți...făcut una cu pământul...sufletul meueste al Tău. Da, Cuvântul Tău estegaranţiamea. Sufletul meu îţi aparțineși vafiveșnicaproape de Tine...Amin!...Dumnezeule, ajută-mă!...Amin!”.
- La ora patru, crainicul imperial a venit să-l conducă la Dietă. Când au ajuns la Sală, „multe persoane au intrat cu el pentru că era o dorinţă puternică să audă răspunsul său. Toate mințile erau întinse la maximum în așteptarea înfrigurată a momentului decisiv care acum se apropia. În tot acest timp, Luther era liber, calm, stăpân pe sine și nu a arătat nici cel mai mic aspect că ar fi sub constrângere. Rugăciunea şi-a produs roadele. Prinții au luat loc - nu fără dificultate pentru că locurile lor erau aproape invadate - cu călugărul din Wittemberg stând din nou în picioare în fața lui Carol al V-lea. Cancelarul electorului de Treves s-a ridicat și a zis: ‚Martin Luther! Ieri ai cerut o întârziere care acum a expirat. Cu siguranţă puteai să fi fost refuzat, deoarece fiecare ar trebui să fie suficient de instruit în materie de credință, pentru a putea ca întotdeauna să dea socoteală despre ea oricui îi cere - şi mai presus de toate tu, un atât de mare și capabil doctor (cercetător) în Sfânta Scriptură... Acum deci, răspunde la întrebarea Majestăţii sale care te-a tratat cu atâta blândeţe: înţelegi să-ţi aperi cărţile în continuare, sau doreşti să retractezi o parte din ele?’”.
- Documentele de laWorms, spun: "Atunci,DoctorulMartin Luthera răspunsîn modul cel maiumilșisupus. Elnu a ridicatvocea; el nua vorbit cuviolență, cicusinceritate, blândețe, la subiectși cumodestieși totușicumare bucurie șifermitate,creștine”.
- "Serenisime împărat! Prințiiluştri! Lorziplini de har! Înaceastăzivincu umilințăînaintea voastră potrivit porunciicaremi-a fost dată ieriși prinîndurările lui Dumnezeu,implorMaiestateașiAltețeleauguste să mă ascultecu amabilitate,pentru apărareaunei cauzede caresunt sigur căeste dreaptăși adevărată. Dacădinignoranțăsunt deficientînuzanțeleșiformele tribunalelor, vă rog să mă iertaţi,pentru cănu am fost adusînpalateleregilor ci înobscuritateaunei mănăstiri.
- "Ieri mi-au fost puse douăîntrebăridin parteaMajestății Saleimperiale: în primul rând,dacăam fostautorulcărțilorale căror titluriau fost menţionate; al doilea, dacă aş fi dispus săretractezsausă apărdoctrinape caream prezentat-oîn ele.Am răspunsla prima întrebareși susţin răspunsul meu.
- "În ceea ce privește a doua întrebare, amscriscărți desprediferitesubiecte.În uneleamanalizatcredința și faptelebuneîntr-un modatât de curat,simpluși creştinesc, încâtvrăjmașii mei,departe dea găsiceva demn decenzură,mărturiseau căaceste scrierisunt utileșidemne de a ficitite de ceievlavioși. Bula papală, oricât de severăpoate, totuşi, să fie, recunoaşteacest lucru.În aceste condiţii să le retractez, cear trebui să fac?...Nenorocitul de mine! Ar trebui să fiusingurprintre oameni, să abandonezadevăruri pecarevoceaunanimăa prietenilorși dușmanilormei leaprobăși să mă opun la ceeaceîntreagalume glorificăînmărturisirea ei.
- "În al doilea rând, amscriscărțiîmpotrivapapalității - cărți încare amatacatpe cei care, prindoctrinalorfalsă, viațalorreașiexemplul lorscandalos,pustiaulumea creștinăși distrugeauatâttrupul cât și sufletul. Nu este unfaptdovedit deplângeriletuturor celorcare se temde Dumnezeu? Nu esteevidentcă legileomeneștiși doctrinelepapilorîncurcă, torturează, martirizeazăconștiințelecredincioșilor; în timp cejafurilestrigătoare la cerșinesfârșite aleRomeidevoreazăbelşugul șibogățiilecreștinătățiiși în special aleacestui regatilustru?
- „Dacă ar trebui săretragceea ce amscris peacestsubiect, cum ar trebui să o fac?... Este posibil să condamnăm tirania, deschizând o ușăîncă şimai largăacestorfărădelegi, atât de multe și mari? Apoi, izbucnind cu mai multăfuriedecât oricând, acești oameniaroganțivorfi văzuţiînmulţindu-se, uzurpând şi turbând mai mult şi mai mult. Șijugulcareapasă asuprapoporului creștinar fi,dupăretractaremea, nu doar mult mai aspru,darar deveni, ca să spunem așa, mailegitim, deoarece chiar prin aceastăretractare ar primiconfirmarea din parteaMajestăţii voastreşi a tuturor statelor Sfântului Imperiu. Dumnezeule!Ar trebui să fiuîn acest caz,ca să zicem așa, omantieinfamă destinatăsă ascundăși să acoperetoate felurile derăutate șitiranie.
- "În al treilea rând și ultimul rând, amscrisîmpotrivapersoanelor particularecare dorescsă aperetiraniaRomanășisă distrugăcredința. Mărturisescsincercăle-amatacat, probabil, cu maimultăviolențădecât se potriveaprofesiei meleecleziastice. Nu măconsider unsfânt, darnumaipotretrageaceste cărțipentru căprin aceastaaş aprobanelegiuireaadversarilor meiși le-aş daocazia săoprimepoporul lui Dumnezeucuși mai marecruzime.
- "Totuși eu suntun simpluomșinuDumnezeușimă voiapăraașa cum a făcut-oIsus Hristos. El a spus: ‚Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău’ (Ioan 18:23 pp). Cu cât mai mult eu, care nu sunt decât praf și cenușă și potrivit astfel să greșească, doresc ca fiecare să declare tot ce poate împotriva doctrinei mele!...
- "De aceea vă implor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, tu serenisime împărate și voi prinți iluştri și toți ceilalți cu titluri mai înalte sau mai mici, să-mi dovediţi din scrierile profeților și ale apostolilor, că mă înșel. De îndată ce acest lucru va fi dovedit, eu voi retracta imediat toate erorile mele și voi fi primul care va strânge aceste scrieri și le va arunca în flăcări.
- "Ceea ce tocmai am spus arată în mod clar, cred, că am reflectat și cântărit bine pericolele la care m-am expus, dar departe de a fi alarmat, aceasta îmi dă o mare bucurie să văd că Evanghelia este acum, la fel ca în vremurile de odinioară, o pricină de necazuri și discordie. Aceasta este caracteristica și destinul Cuvântului lui Dumnezeu. ‚Nu am venit să aduc pacea, ci sabia’ a spus Isus Hristos (vezi Matei 10:34). Dumnezeu este minunat și teribil în lucrarea Sa: să fim atenţi ca în timp ce pretindem că punem capăt discordiei, să nu persecutăm Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și să aducem asupra noastră un potop înspăimântător de pericole de netrecut, dezastre în viaţa aceasta și distrugere veșnică... Să ne păzim ca domnia acestui prinț tânăr și nobil, împăratul Carol, pe care, în acord cu Dumnezeu, ne clădim aşa speranțe mari, nu doar să înceapă ci să continue și să se încheie sub auspiciile cele mai dăunătoare. S-ar putea cita exemple luate din cuvintele lui Dumnezeu. Aş putea să vă reamintesc de faraoni, de regii Babilonului şi ai lui Israel, care niciodată nu au lucrat mai eficient pentru ruina lor, decât atunci când prin sfaturi aparent foarte înțelepte, au crezut că-şi fortifică imperiul. ‚Dumnezeu mută munții și ei nu știu’. (Vezi Iov 9: 5).
- "Dacă vorbescastfel, nu este pentru că eu cred că marii prinţiaunevoiedesfaturilemele,ci pentru cădoresc sărestabilescîn Germaniaceea ceeaare dreptulsă se așteptede lacopiii ei. Astfel, recomandându-mă eu însumiMaiestăţii voastreauguste șialtețelor serenisime, cu umilință vărogsă nupermiteţiuriidușmanilormei să coboare peste mineorevoltăpe carenu omerit”.
- Luthera vorbitîn limba germană. Dupăce s-a odihnito clipă, ela repetatalocuţiuneaîn latină „cu aceeași vigoareca prima dată". "De îndată ce aîncetat, cancelarul deTreves, oratorulDietei,a spusindignat: ‚Nu aţi răspuns laîntrebarea carev-a fost adresată.Nusunteţiaici ca săaruncaţiîndoialăasupra a ceea ceaudecis Conciliile. Vi se cere sădaţiun răspunsclar șiprecis. Veţi retracta sau nu?’”.
- Fără ezitare, Luther a dat răspunsul care i s-a cerut: "Din moment ce Maiestatea sa serenisimă și măreţiile voastre cer un răspuns simplu, clar și precis, îl voi da și acesta este: eu nu pot supune credința mea nici papei, nici Conciliilor, pentru că este clar ca lumina zilei că de multe ori, acestea au căzut în eroare și chiar într-o mare auto-contradicție. Dacă nu sunt infirmat de pasaje din Scriptură sau de argumente clare - dacă nu sunt convins chiar de versetul pe care l-am citat și am astfel obligaţia conștiinței să mă supun Cuvântului lui Dumnezeu - nici nu pot, nici nu voi retracta nimic, pentru că nu este sigur pentru un creștin să vorbească împotriva conștiinței sale. [Privind de jur împrejur adunarea] EU NU POT FACE ALTFEL: DUMNEZEU SĂ MĂ AJUTE! AMIN!”
- Împăratula remarcat: "Călugărul vorbeștecu o inimăcutezătoareși uncurajnezdruncinat”.Apoicancelarula spus luiLuther: "Dacă nu retractezi,împăratulși stateleimperiuluivorlua în considerare ce soluţie trebuie să fieadoptatăfață deunereticîncăpățânat”. Dar din nou Luthera răspuns: „Dumnezeusă mă ajute, pentru că eu nupotretractanimic”.
- Împăratuls-a retras; Dietaa fost suspendată; Luthera revenit lalocuințalui. A doua zi,împăratula prezentat Dieteiși a hotărât să fie cititurmătorul mesajpe care l-ascriscu mâna lui: "Născut din împărațiicreștini aiGermaniei, dinregiicatoliciaiSpaniei, dinarhiducii Austrieișiducii deBurgundia,care toţi laolaltă sunt iluştriapărătoriai credințeiromane, estescopul meufermsă urmez exemplulstrămoșilormei. Un singurcălugărdus în rătăcirede proprianebuniese aşează în opoziție cucredințacreștinătății. Voisacrificadominioanelemele,puterea mea, prietenii mei, comoara mea, corpul meu, sângele meu, mintea meași viața mea,să rabdaceastăimpietate. Adicăsă trimitînapoi peaugustinulLuther,interzicându-isăprovoacecea mai mică zarvăprintre oameni; după care voi acţiona mai departeîmpotriva lui șisusţinătorilor lui prin excomunicare şi interdicţie şi prin toate mijloacelecorespunzătoare,pentrudistrugerea lor, ca împotriva unorereticideclaraţi. Fac apel lamembriiStatelor să se comporteca niştecreștini credincioși”.
- Reprezentanțiipapeiși mai mulţiprințiau cerut ca paza şi protecţia să fieîncălcată. Ei au spus: "Rinul trebuie să primească cenușa lui, aşa cum cu un secol în urmă a primit cenușa lui Jan Huss”. Electorul Palatine a spus: "Execuţia lui Jan Huss a adus prea multe nenorociri peste Germania, ca să ne permitem un eşafod ridicat a doua oară”. Și Ducele George a declarat cu vigoare: „Prinții din Germania nu vor permite ca paza şi protecţia să fie încălcate. Această primă Dietă convocată de noul nostru împărat, nu va suporta vina unui act atât de rușinos. O astfel de perfidie nu este conformă vechii integrităţi germane”.
- Luther a fost lăsat să se întoarcă. În timp ce el era pe drumul către casă, electorul Frederick l-a capturat și l-a dus la Wartburg, unde a fost ținut în detenție ca să-l protejeze de mânia papalității, care, prin puterea imperială, s-a exprimat după cum urmează: "Noi, Carol al V-lea, către toţi electorii, prinții, prelații și alții, care pot fi interesaţi: "Cel Atotputernic care ne-a încredințat pentru apărarea credinței sale sfinte mai multe regate și mai multă putere decât oricăruia dintre predecesorii noștri, înţelegem să o exercităm la maximum pentru a împiedica orice erezie din care să rezulte dezonorarea imperiului nostru sfânt.
"Călugărul augustin Martin Luther, deși îndemnat de noi, s-a aruncat ca un nebun împotriva sfintei Biserici și a căutat să o distrugă prin intermediul unor cărți pline cu blasfemii. Într-un mod rușinos a insultat legea nepieritoare a căsătoriei sfinte. El s-a străduit să provoace pe laici să se spele pe mâini în sângele preoților şi să răstoarne întreaga ascultare; nu a încetat să stârnească revoltă, divizare, război, crimă, furt şi foc, dar să și lucreze ca să ruineze complet credința creștinilor... Într-un cuvânt, ca să treacă sub tăcere toate celelalte nelegiuiri ale lui, această creatură care nu este om ci Satana însuși sub forma unui om, acoperit cu gluga unui călugăr, a adunat într-o singură băltoacă, urât mirositoare, toate ereziile grave ale trecutului și a adăugat unele noi ce-i aparţin...
"Prin urmare am trimis pe acest Luther dinaintea noastră pentru ca toți oamenii pioși și sensibili să-l privească ca pe un nebun sau ca pe un om posedat de diavol și ne așteptăm ca după expirarea condiţiilor de pază şi protecţie, se vor folosi mijloacele în vigoare pentru arestarea acestui turbat înfuriat. "De aceea, sub pedeapsa datorată nelegiuirii de trădare, vă interzic să găzduiţi pe numitul Luther de îndată ce termenul limită va fi expirat, să-l ascundeţi, să-i daţi hrană sau băutură și să-i acordaţi prin cuvânt sau faptă, în mod public sau secret, orice tip de asistență. Noi poruncim în schimb să-l prindeţi sau să faceţi să fie prins oriunde-l veți găsi și să-l aduceţi la noi fără nicio întârziere sau să-l țineţi în siguranță, până când auziți de la noi cum să acționaţi în ceea ce-l privește și până când veţi primiți răsplata meritată eforturilor dvs. într-o lucrare atât de sfântă.
În ceea ce privește susţinătorii săi, îi veţi prinde, reprima și confisca bunurile lor”.
"În ceea ce privește scrierile sale, dacă cea mai bună hrană devine spaima întregii omeniri de îndată ce o picătură de otravă este amestecată în ea, cu cât mai mult ar trebui ca aceste cărți, care conțin o otravă mortală pentru suflet, să fie, nu numai respinse, dar şi nimicite! Prin urmare, le veţi arde sau le veţi distruge în întregime. În ceea ce privește autorii, poeții, pictorii, vânzătorii sau cumpărătorii de pancarte, scrieri, picturi, împotriva papei și a Bisericii, veţi captura astfel de persoane și bunurile lor şi le veţi trata după buna voastră plăcere. Și dacă cineva, oricare ar fi demnitatea lui, va îndrăzni să acționeze în contradicție cu decretul Maiestății noastre imperiale, poruncim ca el să fie pus sub interdicția imperiului. Fiecare individ să se conformeze prezentului decret”.
- Luther a rămas în Wartburg, până pe 3 martie 1522, atunci când, fără permisiunea nimănui, a plecat și s-a întors la Wittemberg. Știind că plecarea lui din Wartburg, fără a spune nimic electorului ar fi considerată ca lipsă de recunoştinţă și știind de asemenea că revenirea sa însemna practic, renunţarea la protecția electorului, el s-a adresat acestuia în a treia zi a călătoriei sale cu următoarea scrisoare:
"Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos.
"Serenissime elector, domn milostiv: Ce s-a întâmplat la Wittemberg, spre marea rușine a Evangheliei, m-a umplut cu aşa durere că dacă nu aș fi fost sigur de adevărul cauzei noastre, aș fi fost disperat. "Înălțimea Voastră știe - sau dacă nu, vă rog să fiu informat - că am primit Evanghelia nu de la oameni, ci din cer, prin Domnul nostru Isus Hristos. Dacă am solicitat conferințe, nu a fost pentru că am avut îndoieli asupra adevărului, ci din smerenie și cu scopul de a câștiga şi pe alţii. Dar din moment ce smerenia mea este întoarsă împotriva Evangheliei, conștiința mă îndeamnă acum să acționez într-un mod diferit. Am cedat suficient Alteței voastre, în exilarea mea în cursul acestui an. Diavolul știe că nu de frică am făcut-o. Aş fi intrat în Worms, deși erau la fel de mulți draci în oraș ca şi ţiglele de pe acoperișuri. Acum, Ducele George, cu care Alteța voastră încearcă atât de mult să mă sperie, este mult mai puțin de temut decât un singur diavol. Dacă ceea ce a avut loc la Wittemberg, ar fi avut loc la Leipzig (reședința ducelui), aş fi încălecat imediat calul meu și m-aş fi dus acolo, chiar dacă (Alteța voastră să ierte expresia), timp de nouă zile nu s-ar fi întâmplat nimic, decât să plouă. Ducele George și fiecare dintre ei, era de nouă ori mai furios decât el. Ce gândea când mă ataca? Îl consideră pe Hristos, Domnul meu, un om de paie? Domnul este încântat să evite judecata îngrozitoare care este iminentă peste el.
"Este necesar ca Alteța Voastră să știe că eu sunt în drum spre Wittemberg, sub o protecție mai puternică decât cea a unui elector. Nu am niciun gând să solicit asistența Alteței Voastre; departe de a dori protecţia dvs., aş prefera să v-o ofer pe a mea. Dacă aș fi știut că Înălțimea Voastră putea, sau mă va proteja, nu aș fi venit la Wittemberg. Nicio sabie nu poate da ajutor în această cauză. Doar Dumnezeu trebuie să facă totul fără ajutor uman. Cel care a avut cea mai mare credință a avut şi cea mai bună protecție. Acum îmi dau seama că Înălțimea Voastră este încă foarte slab în credință. "Dar din moment ce Alteța Voastră dorește să știe ce să facă, voi răspunde cu toată umilința. Înălțimea Voastră, electorul a făcut deja prea mult și ar trebui să nu mai facă absolut nimic. Dumnezeu nu vrea și nu poate tolera grijile și lucrările tale sau ale mele, de aceea Înălțimea ta, să acționeze în consecință”.
"În ceea ce mă privește, Alteța Voastră trebuie să acționeze în calitate de elector. Trebuie să permiteţi ca ordinele Majestății Sale imperiale, să fie îndeplinite în oraşele tale și în districtele rurale. Nu trebuie pusă nicio piedică, chiar dacă s-ar dori arestarea sau uciderea mea, pentru că nimeni nu trebuie să se opună puterilor care sunt, cu excepția Celui care le-a întemeiat. Să lase atunci Înălțimea ta porțile deschise și să respecte siguranţa deplasării, astfel încât dușmanii mei sau trimișii lor, să intre în Statele Alteței Voastre în căutarea mea. În acest fel vei evita toată stinghereala și pericolul”.
"Am scris această scrisoare, în grabă, ca să nu fii dezorientat la aflarea sosirii mele. Cel cu care am de-a face, este o persoană diferită de Ducele George. El mă cunoaște bine și eu știu ceva despre El. "Cel mai umil servitor al Alteței Voastre princiare", Martin Luther. "Borna, Hotel Conductor, Miercurea Cenuşii (obs. - pentru credincioşii romano-catolici, este prima zi a Postului Mare), 1522".
- În timpul absenței sale au apărut spiritefanaticeșiau fost luatemăsuriextremeșioarecumviolente, iar printreprimele cuvintepe care le-arostitla sosireasa înWittemberg,au fostacestea: "Noitrebuie să luptăm prin cuvânt; prin cuvântrăsturnămși distrugemceea cea fost întemeiatprin violență. Nu suntdispus săangajezforțaîmpotriva celorsuperstițioșisaunecredincioși. Lasă-l pe celcare credesă se apropie, iar pe cel care nu crede, să steadeoparte. Nimeni nu trebuie să fie constrâns. Libertatea este esența credinței”.
- În1524,țăraniișvabi s-aurevoltat, iar în ianuarie1525,Luther li s-a adresat cuurmătoarele cuvinte: "Papa șiîmpăratul s-au unitîmpotriva mea; darcu cât mai mult,papași împăratul,autunat şi au fulgerat, cu atât mai mari au fostprogreselepe careEvanghelia le-a făcut...De ce aşa?Pentru căniciodată nu am scossabia, niciodată nu am cerutrăzbunare, pentru cănu am recurs lazarvăsau la revoltă. I-am încredințattoatelui Dumnezeuși am aşteptatmâna Luiputernică. Creştinii nu trebuie să lupte nici cu sabia, nici cu muscheta, ci cu suferința și crucea. Hristos, căpitanul lor, nu poartă sabie; El a atârnat pe lemn”.
- In 1526,Dietadin Speyer,adecretatcăprinții șioamenii dinGermania,nuar trebui să se amestece înînchinareadupă rânduialaprotestantă,în libertateapropriilorconștiințe, până cândun Conciliu Generalnu se va întruni casă ia în considerareîntreaga chestiune. Dar, în 1529, la a douaDietădin Speyer, s-a făcut o încercarede a întoarceaceastă decizie. Darprințiicareau favorizatReformaţiunea,au declarat: "Să respingem acestdecret. În materie de conștiință, majoritatea nu are nicio putere. Decretului din 1526, îi datorăm pacea de care imperiul se bucură, iar abolirea acestuia, ar umple Germania cu probleme și schisme. Dieta nu poate face mai mult decât de a prezerva libertatea religioasă, până când se întâlnește Conciliul”.
- Daro majoritatea fost în favoareapapalitățiiși era hotărâtăsă-şi impunăvoința. Prinţii auspus: "Vomasculta deîmpăratîn totalitate ca săcontribuim lamenținerea păciișionoarei lui Dumnezeu”. Dar, "s-a declarat că Stateleevanghelicenuar trebui să fieascultate”.Ei au fostinformați că singuralor posibilitate rămasă,erasă se supunămajorității. Atunciprințiievanghelici auhotărât"să îndrepte atenţia de laraportulDietei cătreCuvântul lui Dumnezeușide laîmpăratulCarol,la Isus Hristos, Regele regilorșiDomnul domnilor”. Ei au întocmitunprotest, din care o partesubstanțialăeste redată mai jos:
"Dragi Lorzi, veri, unchi și prieteni: Mergând la această Dietă, la convocarea Majestăţii Sale și pentru binele comun al imperiului și creștinătății, am auzit și am aflat că deciziile din ultima Dietă, privind sfânta noastră credință creștină, trebuie să fie abrogate și că se propune înlocuirea cu anumite rezoluții restrictive și oneroase... Nu putem, prin urmare, fi de acord cu abrogarea aceasta.”
,,În al doilea rând, pentru că se referă la slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre și că în astfel de probleme, ar trebui să privim, mai presus de toate, la porunca lui Dumnezeu care este Regele regilor și Domnul domnilor, fiecare dintre noi va da socoteală Lui, pentru sine însuşi, fără să-i pese prea mult de lume cu privire la majoritate sau minoritate.
,,Noi nu facem o judecată în ceea ce vă privește, mult iubiţi lorzi și suntem mulțumiți să ne rugăm lui Dumnezeu zilnic, ca El să aducă unitatea de credință în adevăr, bunăvoinţă și sfințenie prin Isus Hristos, tronul nostru de har și singurul nostru Mijlocitor.
,,Dar, în ceea ce ne privește, adeziunea la rezoluția voastră (și fiecare om onest să judece!), ar acționa împotriva conștiinței noastre, condamnând o doctrină pe care o susţinem a fi creștină și care ar trebui să fie eliminată în Statele noastre, dacă am putea face acest lucru fără probleme.
"Acest lucru ar însemna să-L negăm pe Domnul nostru Isus Hristos, să respingem Cuvântul Său sfânt şi astfel, dându-I motivul corect pentru a ne nega la rândul Său înaintea Tatălui aşa cum El a avertizat...
,,Mai mult decât atât, noul edict anunţă în mod public că, slujbaşii vor predica Evanghelia explicând-o în conformitate cu scrierile acceptate de sfânta Biserică creștină; ne gândim că pentru ca această reglementare să aibă vreo valoare, ar trebui în primul rând să se pună de acord asupra a ceea ce se înțelege prin Biserica adevărată și sfântă. Acum, văzând că există o mare diversitate de opinii în acest sens, că nu există nici o doctrină sigură, decât cea care este în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu; că Domnul interzice predarea oricărei alte doctrine; că fiecare text din Sfintele Scripturi ar trebui să fie explicat prin alte texte și mai clare, că această Carte Sfântă este, în toate privinţele, necesară creștinului, ușor de înțeles și chibzuită pentru a împrăștia întunericul, am decis prin harul lui Dumnezeu, să susţinem predicarea curată și exclusivă a Cuvântului Său sfânt, așa cum se găseşte în cărțile biblice ale Vechiului și Noului Testament, fără a adăuga nimic care ar putea fi contrar acestuia. Acest Cuvânt este singurul adevăr, regula sigură a tuturor doctrinelor și a întregii vieţi, care nu poate eşua sau înșela. Cel care clădeşte pe această temelie va sta împotriva tuturor puterilor iadului, în timp ce toate deșertăciunile umane, care sunt ridicate împotriva ei, vor cădea înaintea feței lui Dumnezeu.
,,Din aceste motive, dragi lorzi, unchi, veri și prieteni, cu seriozitate vă rugăm să cântărim cu atenție plângerile și motivele noastre. Dacă nu cedaţi cererii noastre, PROTESTĂM prin aceste scrisori înaintea lui Dumnezeu, singurul nostru Creator, Susţinător, Răscumpărător și Mântuitor și care într-o zi va fi Judecătorul nostru, precum și în fața tuturor oamenilor și a tuturor făpturilor pe care noi, pentru noi şi pentru poporul nostru, nu le cerem nici acordul, nici aderarea, în orice mod la decretul propus, la tot ce este contrar lui Dumnezeu, Cuvântului Său sfânt, dreptului conștiinței la mântuirea sufletelor noastre și la ultima hotărâre din Speyer”.
- "Principiile conținute înacestprotestcelebru,din19 aprilie1529,constituieînsăși esențaprotestantismului. Acestprotestse opune la douăabuzuriale omuluiîn materie de credință: primul este, intruziunea magistratului civil, iar al doilea, autoritatea arbitrară a Bisericii. În loc de aceste abuzuri, protestantismul fundamentează puterea conștiinței deasupra magistratului și autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu deasupra bisericii vizibile. În prima situaţie se respinge puterea civilă în lucrurile divine și spune, împreună cu profeții și apostolii, că trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de om. În prezența coroanei lui Carol al V-lea, se înalță coroana lui Isus Hristos. Dar acesta merge mai departe: stabilește principiul că orice învățătură umană ar trebui să fie subordonată cuvintelor lui Dumnezeu. Chiar și Biserica primară, prin recunoașterea scrierilor apostolilor, a realizat un act de supunere față de această autoritate supremă și nu un act de autoritate aşa cum susține Roma, iar stabilirea unui tribunal însărcinat cu interpretarea Bibliei s-a finalizat doar cu supunerea servilă a omului faţă om pentru ce ar trebui să fie cele mai desferecate - conștiința și credința. În acest sărbătorit act de la Speyer, nu apare niciun doctor şi Cuvântul lui Dumnezeu domnește singur. Niciun om nu s-a înălțat vreodată pe sine ca papa; niciodată nu au fost oamenii mai respinși și torturați ca Reformatorii”.
- Și când pe 25 iunie 1530,d.Hr.mărturisireamemorabilă aProtestantismuluia fost făcutălaAugsburg, acea mărturisire s-a realizat sub conducerea unuiLuther, care eraabsent;a anunțat în mod corespunzătorpentru toate vremurile ce vor veni,principiileProtestantismuluiasupra subiectului referitor la Biserică și Stat. Laaceastă problemă,documentuldeclară, după cum urmează: "Articolul XXVIII - DESPRE PUTEREA ECLESIASTICĂ”
"Au fost mari controverse cu privire la puterea episcopilor, în care unii, într-un mod indecent au amestecat laolaltă puterea ecleziastică și puterea sabiei şi din această confuzie au apărut războaie foarte mari și răscoale, în timp ce pontifii, încrezându-se în puterea cheilor, nu au instituit doar noi tipuri de servicii și au împovărat conștiințele oamenilor prin cazuri și prin excomunicări violente, dar de asemenea s-au străduit să transfere împărățiile lumești, de la unul la altul, pentru a jefui împărații de puterea și autoritatea lor. Aceşti oameni învățați ai Bisericii, dar lipsiţi de evlavie, au fost cu mult timp în urmă mustraţi și din această cauză ai noştri au fost obligați, pentru tihna conștiințelor omenești, să arate diferența dintre puterea ecleziastică și puterea sabiei. Și ei au învățat că amândouă, din cauza poruncii lui Dumnezeu, trebuie cu supuşenie respectate și onorate ca binecuvântări de căpătâi ale lui Dumnezeu asupra pământului.
"Acum judecata lor este aceasta: că puterea cheilor sau puterea episcopilor, în conformitate cu Evanghelia, este o putere sau o poruncă de la Dumnezeu de a predica Evanghelia, de a absolvi sau a lega păcate și de administrare a sacramentelor, deoarece Hristos trimite pe apostolii Săi mai departe, cu această misiune: "Cum Tatăl Meu M-a trimis, așa vă trimit și Eu pe voi... Luaţi Duhul Sfânt. Celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţinea vor fi ţinute” (Ioan 20:21-23) "Duceţi-vă și propovăduiți Evanghelia la orice făptură" etc. (Marcu 16:15)
"Această putere este exercitată doar prin învăţarea sau predicarea Evangheliei și administrarea sacramentelor, fie pentru mulți, sau în mod individual, în conformitate cu chemarea lor, pentru că prin aceasta lucrurilor veșnice şi nu celor trupeşti, li se oferă o neprihănire veșnică, Duhul Sfânt, viața eternă. Acestea nu pot fi obținute decât prin slujirea cuvântului și a sacramentelor cum spune Pavel: ‚Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede’ (Romani 1:16). Văzând apoi că puterea ecleziastică acordă lucruri eterne și este exercitată numai prin slujirea cuvântului, aceasta nu împiedică guvernul civil să elogieze obstrucţionarea guvernării civile pentru că administrația civilă este ocupată cu alte probleme decât cu Evanghelia. Magistratura nu apără sufletele ci doar trupurile și lucrurile pământeşti împotriva daunelor evidente și constrânge oamenii prin sabie și pedepse corporale, să poată promova dreptatea și pacea, civile.
"Din această cauză, puterea ecleziastică și puterea civilă nu trebuie să fie confundate. Puterea ecleziastică are propria poruncă să predice Evanghelia și să administreze sacramentele. Ea nu trebuie să intre cu forța în departamentul altcuiva; ea nu trebuie să transfere împărățiile lumești; să nu abroge legile magistraților; sau să ceară ascultare forțată a legi; să nu împiedice judecățile care ating orice decret civil, sau contracte; să nu recomande legi magistratului care ating aspectul statal, după cum spune Hristos: "Împărăția Mea nu este din lumea aceasta." (Ioan 18:36). Din nou: "Cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?" (Luca 12:14). Și Pavel spune: "Dar cetăţenia noastră este în ceruri." (Filipeni 3:20). "Căci armele cu care ne luptăm nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile”, etc. (2 Cor.10:4,5).
"In acest fel, facem deosebire între atribuțiile fiecărei puteri, una câte una, și sfătuim oamenii să onoreze pe ambele și să recunoască că amândouă sunt darurile și binecuvântările lui Dumnezeu. În cazul în care episcopii au vreo putere a sabiei, ei nu o au ca episcopi, prin porunca Evangheliei, ci prin lege omenească dată de regi și împărați, pentru o conducere civilă a bunurilor lor. Aceasta este totuşi un alt fel de activitate, decât slujirea Evangheliei.
"Când totuşi întrebarea este cu privire la jurisdicția episcopilor, guvernul civil trebuie diferenţiat de competența ecleziastică. În conformitate cu Evanghelia sau așa cum o numesc ei, prin drept divin, episcopii, ca episcopi, adică cei care administrează Cuvântul și sacramentele încredințate lor, nu au nicio altă jurisdicție decât doar de a ierta păcatul, de a se interesa de doctrină, să respingă acea doctrină care este în contradicție cu Evanghelia și să excludă din comuniunea Bisericii, oamenii răi a căror răutate este evidentă, fără folosirea forței umane, ci prin Cuvânt. Și acum, despre necesitatea bisericilor, cuvenită prin drept divin, să li se dea ascultare după cuvântul lui Hristos ‚Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă’ (Luca 10:16). Dar atunci când învaţă sau hotărăsc ceva contrar Evangheliei, atunci bisericilor li se aplică porunca lui Dumnezeu care interzice ascultarea de ei: ‚Feriți-vă de prooroci mincinoși’ (Matei 7:15). ‚Dacă un înger din cer propovăduieşte o altă Evanghelie să fie anatema’ (Galateni 1:8). ‚Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr’ (2 Corinteni 13: 8). De asemenea, ‚Acea putere pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru distrugere’ (2 Corinteni 13:10 up)”.
- Această mărturisireesteoexpunerecorectă adoctrineilui Hristoscu privire la puterilespirituale şi lumeşti. Ea definește în mod clar și corect jurisdicția statului doar asupra lucrurilor civile; că sabia care este folosită de putere, este pentru a păstra dreptatea civilă și pacea și că autoritatea statului trebuie exercitată numai asupra trupurilor oamenilor și preocupărilor lumeşti ale vieții, adică în afacerile acestei lumi. Aceasta izolează statul de orice legătură sau interferență cu lucrurile spirituale sau religioase. Se separă în întregime, religia și statul.
- În timp ce defineşte acest lucru pentru Stat, se prezintă de asemenea în mod clar locul Bisericii. În timp ce Statul trebuie să stea cu totul departe de lucrurile spirituale și religioase şi să se preocupe doar de problemele civile şi profane, cu referire doar la afacerile civile și vremelnice, Biserica de partea sa, se cuvine să stea departe de afacerile statului și să nu se amestece în problematica civilă şi lumească a oamenilor. Puterea Bisericii nu trebuie să se amestece cu puterea Statului. Puterea Bisericii nu este niciodată ca să invadeze împărăţia sau să încerce să ghideze jurisdicția Statului. Datoria clerului este să slujească Evanghelia lui Hristos și nu legile oamenilor. În relația cu membrii săi în exercitarea disciplinei, autoritățile bisericești trebuie să acționeze fără puterea omenească și numai prin Cuvântul lui Dumnezeu. Slujirea Evangheliei este cu trimitere doar la lucrurile veșnice și nu să intre în conflict cu administrarea politică.
- Acesta este Protestantismul. Acesta este Creștinismul. Ori de câte ori aceste principii au fost respectate, se manifesta Protestantismul, exemplificat în Biserică și Stat. Ori de câte ori aceste principii nu au fost respectate, s-a manifestat principiul papalității, indiferent de confesiune.
- "Astfel, Dieta de la Augsburg, destinată să zdrobească Reformaţiunea, a fost cea care a fortificat-o pe vecie. Este obişnuit să se considere Pacea de la Augsburg (1555) ca perioada în care Reformaţiunea a fost instituită definitiv. Aceasta este data Protestantismului juridic; Creștinismul evanghelic are o altă dată - toamna anului 1530. În 1555 a fost victoria sabiei și diplomației; în 1530, a fost victoria Cuvântului lui Dumnezeu și a credinței și această ultimă victorie este, în ochii noștri, cea mai adevărată și cea mai sigură. Istoria evanghelică a Reformaţiunii în Germania, este aproape încheiată la data la care am ajuns și începe istoria diplomatică a Protestantismului. Orice s-ar întâmpla acum, orice s-ar putea spune, Biserica primelor veacuri revenise și a reapărut suficient de puternică, pentru a arăta că ea va dăinui. Vor fi în continuare consfătuiri și dezbateri; vor exista alianţe şi bătălii; vor fi chiar înfrângeri jalnice, dar toate acestea, sunt doar mișcări secundare. Marea mutare s-a făcut: cauza credinței este câștigată prin credință. Efortul s-a făcut: doctrina evanghelică a prins rădăcini în lume și nici furtunile pricinuite de oameni, nici puterile iadului nu vor fi vreodată capabile să le smulgă”.