GALATENI 1:3-5

„³Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos, ⁴care S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului şi Tatălui nostru. ⁵A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.”

„Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos.” Acesta este salutul folosit în toate epistolele lui Pavel, cu excepţia epistolei Evrei. Într-un mod puţin diferit este folosit şi de Petru în ambele lui epistole.

Salutul acesta nu este nicidecum doar o formă. Epistolele acestea ne-au fost date ca şi cuvânt al lui Dumnezeu, ceea ce şi sunt cu adevărat. Salutul acesta deci, deşi adesea repetat ‒ sau tocmai pentru că este aşa des repetat ‒, este pentru noi cuvântul lui Dumnezeu care ne întâmpină cu deplina asigurare a favorii şi păcii eterne, oferite fiecărui suflet.

Har înseamnă favoare. Aşadar, cuvântul acesta al lui Dumnezeu extinde favoarea Lui peste fiecare suflet care îl citeşte sau îl ascultă.

Numele Lui este Îndurător, adică un izvor de har. Numele Lui înseamnă ceea ce este El. Şi El „este acelaşi, ieri, azi şi în veci”[1]. În El nu este „nici schimbare, nici umbră de mutare”[2]. De aceea, harul, favoarea îmbelşugată se extinde întotdeauna de la El către fiecare suflet. Oh, dacă toţi ar crede aceasta!

„Şi pace” ‒ El este „Dumnezeul păcii”[3]. Nu există adevărată pace în afară de pacea lui Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Nu este pace, spune Dumnezeul meu, celui stricat”; „Cei stricaţi sunt ca marea tulburată, când nu se poate odihni”.^[4]

Dar, cu toate că întreaga lume zace în cel rău, Dumnezeul păcii rosteşte pacea fiecărui suflet. Căci Hristos este Domnul păcii. „El este pacea noastră, care din cei doi a făcut una (din Dumnezeu şi din om); a surpat, prin trupul Lui zidul vrăjmăşiei care era la mijloc […] ca din cei doi (Dumnezeu şi omul) să creeze în El Însuşi un singur om nou, făcând astfel pace”; „făcând pace, prin sângele crucii Lui”; „El a venit și a vestit pace pentru voi, cei de departe, și pace pentru cei de aproape” – Pace vouă, tuturor! (Efeseni 2:14-15,17; Coloseni 1:20).

De aceea, întotdeauna salutul pe care El îl are pentru fiecare suflet este: „Pace ţie!” Şi pacea aceasta vine de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos! Oh, dacă fiecare om ar crede aceasta! Pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, i-ar păzi atunci inima şi mintea prin Hristos Isus.

„Pacea lui Dumnezeu […] să stăpânească în inimile voastre!”[5] Lăsaţi-o să stăpânească! Aceasta este tot ce cere El de la voi. Nu o refuzaţi, nu o alungaţi. Lăsaţi-o să stăpânească!

„S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre.” O, frate! O, soră! Oricine ai fi tu, care eşti păcătos, oricât ai fi de încărcat de păcate, Hristos s-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele tale! Lasă-L să le ia! Le-a cumpărat – păcatele tale – cu preţul teribil al răstignirii Lui. Lasă-L să le ia!

El nu-ţi cere să arunci păcatele de la tine ca să poţi veni la el şi să fii cu totul al Lui. El îţi cere să vii, cu toate păcatele tale, cu tot ce ai, şi să fii complet al Lui, cu păcatele tale şi cu tot ce ai. Iar El le va îndepărta de la tine, va separa de tine pentru totdeauna toate păcatele tale. El S-a dat pe Sine însuşi pentru tine, pentru păcate şi pentru tot ceea ce ești. Te-a cumpărat pe tine, păcatele tale şi tot ce ai. Dă-i voie să ia ceea ce a cumpărat, dă-i voie să ia ceea ce este al Lui! Dă-i voie să te ia pe tine, păcatele tale şi tot ce ai!

„S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău.”[6] Observaţi că, pentru a ne smulge din lumea aceasta rea, El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre. Aceasta dovedeşte că în fiecare dintre noi, ceea ce ţine de lumea aceasta rea este în păcatele noastre.

Acestea erau „păcatele noastre”. Ele ne aparţineau nouă. Noi eram răspunzători pentru ele. Iar, în ceea ce ne priveşte, această lumea prezentă, rea se află în eurile noastre personale, în păcatele noastre. Dar Domnul să fie binecuvântat! El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, pentru păcatele noastre şi pentru tot ce avem. S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, pentru noi înşine şi pentru tot ce suntem. Şi a făcut aceasta ca să ne poată salva din lumea aceasta rea.

Ați dori să fiţi eliberaţi din lumea aceasta rea? Daţi-i voie lui Isus să vă ia pe voi, păcatele voastre şi tot ce aveţi, ceea ce a cumpărat şi ceea ce, din acest motiv, îi aparţine Lui cu drepturi depline. Vă rog, nu-L jefuiţi de ceea ce este al Lui, rămânând astfel în lumea aceasta rea, măcar că, în acelaşi timp, aţi vrea să fiţi eliberaţi de lumea aceasta rea. Vă rog, nu comiteţi păcatul suplimentar de a reţine pentru voi ceea ce nu vă aparţine!

Întrucât acestea erau păcatele noastre și El S-a dat pe Sine însuşi pentru ele, se vede foarte clar că El ni S-a dat pe Sine însuşi nouă, pentru păcatele noastre. Aşadar, dacă S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele voastre, păcatele voastre au ajuns să fie ale Lui. Dacă S-a dat pe Sine însuşi vouă pentru păcatele voastre, El a ajuns să fie al vostru. Daţi-i voie să ia păcatele voastre, care sunt ale Lui, şi luaţi-L în schimbul lor pe El, care este al vostru. Un schimb binecuvântat! Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea lui Dumnezeu, şi totul este „după voia lui Dumnezeu”.

De ce să nu-I dăm Lui „slavă în veci şi în vecii vecilor”? De ce să nu spunem noi şi toţi oamenii: Amin?!

Note de subsol:

[1]. Evrei 13:8 (n.ed.).

[2]. Iacov 1:17 (n.ed.).

[3]. Evrei 13:20 (n.ed.).

[4]. Isaia 57:20-21, KJV (n.ed.).

[5]. Coloseni 3:15 (n.ed.).

[6]. Galateni 1:4 (n.ed.).