Romani – EDCR

Capitolul 1

¹Pavel, rob al lui Hristos Isus, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu, ²pe care o făgăduise mai înainte prin profeții Săi în Sfintele Scripturi ³și care Îl înfățișează pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ce privește trupul, ⁴iar în ce privește duhul sfințeniei, rânduit Fiul lui Dumnezeu cu putere, prin învierea din morți, anume pe Isus Hristos, Domnul nostru. ⁵Prin El am primit har și apostolie, astfel încât, pentru Numele Lui, să ducem ascultarea de credință la toate neamurile, ⁶între care sunteți și voi, cei chemați ai lui Isus Hristos. ⁷Vouă tuturor care sunteți în Roma, preaiubiți ai lui Dumnezeu, chemați să fiți sfinți: har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!

⁸Mai întâi, Îi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, căci despre credința voastră s-a dus vestea în toată lumea. ⁹Martor îmi este Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, prin vestirea Evangheliei Fiului Său, că neîncetat vă pomenesc ¹⁰și cer totdeauna în rugăciunile mele să reușesc în sfârșit, prin voia lui Dumnezeu, să ajung la voi. ¹¹Căci doresc să vă văd ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră ¹²sau, mai degrabă, ca să fim și noi îmbărbătați în mijlocul vostru, fiecare prin credința celuilalt, a voastră și a mea. ¹³Nu vreau să nu știți, fraților, că de multe ori am avut de gând să vin la voi, ca să am vreun rod și printre voi, precum în rândul celorlalte neamuri, dar am fost împiedicat până acum. ¹⁴Eu le sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neînvățați, ¹⁵de unde și dorința mea vie ca și vouă, celor din Roma, să vă vestesc Evanghelia.

¹⁶Mie nu mi-e rușine de Evanghelia (lui Hristos), fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; ¹⁷căci în ea se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, prin credință spre credință, după cum este scris: Cel drept prin credință va trăi.

¹⁸Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei impietăți și împotriva oricărei nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor, ¹⁹pentru că ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei înșiși, fiindu-le descoperit de Dumnezeu. ²⁰Într-adevăr, însușirile Sale nevăzute – puterea Sa veșnică și dumnezeirea Sa – se văd lămurit de la crearea lumii, fiind înțelese prin cele create, astfel încât nu se pot dezvinovăți, ²¹fiindcă, deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci au ajuns să aibă gânduri deșarte, și inima lor nepricepută s-a întunecat. ²²Au pretins că sunt înțelepți, dar au ajuns nebuni ²³și au preschimbat slava Dumnezeului nepieritor într-un chip care seamănă cu omul pieritor, cu păsări, dobitoace și târâtoare. ²⁴De aceea, Dumnezeu i-a dat pradă poftelor inimilor lor, în necurăție, astfel încât își necinstesc trupurile între ei. ²⁵Au preschimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci! Amin!

²⁶Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a dat pradă unor patimi josnice; căci femeile lor au preschimbat menirea lor firească într-una împotriva firii; ²⁷tot astfel, și bărbații au părăsit menirea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit bărbați cu bărbați faptele rușinii și au primit în ei înșiși răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor. ²⁸Și, fiindcă n-au găsit de cuviință să-L aibă pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a dat pradă unei gândiri stricate, ca să facă lucruri neîngăduite. ²⁹Sunt plini de orice fel de nedreptate, ticăloșie, lăcomie, răutate; plini de invidie, ucidere, ceartă, înșelăciune, porniri răutăcioase; sunt bârfitori, ³⁰defăimători, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, ³¹fără pricepere, fără de cuvânt, fără dragoste firească, (neînduplecați,) fără milă. ³²Deși cunosc dreapta hotărâre a lui Dumnezeu, anume că cei ce săvârșesc asemenea fapte sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, ci sunt și de acord cu cei ce le fac.

Capitolul 2

¹Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți, căci, prin faptul că judeci pe altul, pe tine însuți te osândești, fiindcă tu, care judeci, faci aceleași lucruri. ²Știm că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce fac astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. ³Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce fac astfel de lucruri și care faci la fel, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Sale răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? ⁵Dar cu împietrirea ta și cu inima ta nepocăită îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, ⁶care îi va da fiecăruia după faptele lui: ⁷pe de o parte, viață veșnică celor ce, prin stăruința în fapte bune, caută slava, cinstea și nemurirea; ⁸pe de altă parte, mânie și urgie celor ce, din duh de ceartă, se împotrivesc adevărului și se lasă înduplecați de nelegiuire. ⁹Necaz și strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. ¹⁰Slavă, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. ¹¹Căci Dumnezeu nu caută la fața omului.

¹²Toți cei ce au păcătuit fără Lege vor pieri fără Lege, și toți cei ce au păcătuit având Legea vor fi judecați după Lege. ¹³Pentru că nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți ¹⁴(când neamurile, care nu au Legea, împlinesc din fire cerințele Legii, ele, măcar că nu au Legea, își sunt singure lege ¹⁵și dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, în vreme ce conștiința lor dă și ea mărturie, iar gândurile lor se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele) ¹⁶în ziua când va judeca Dumnezeu lucrurile ascunse ale oamenilor, după Evanghelia mea, prin Hristos Isus.

¹⁷Tu însă, care te numești iudeu, te bizui pe Lege, te lauzi cu Dumnezeu, ¹⁸cunoști voia Lui și știi să faci deosebire între lucruri, pentru că ești învățat de Lege, ¹⁹ba încă te crezi călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, ²⁰povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai întruchiparea cunoașterii și a adevărului, ²¹tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? ²²Tu, care zici: „Să nu săvârșești adulter”, săvârșești adulter? Tu, care ai oroare de idoli, le jefuiești templele? ²³Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin călcarea Legii? ²⁴Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri, după cum este scris.

²⁵Circumcizia, negreșit, este de folos dacă împlinești Legea; dar dacă tu calci Legea, circumcizia ta ajunge necircumcizie. ²⁶Și dacă cel necircumcis păzește cerințele Legii, lipsa circumciziei nu i se va socoti oare ca circumcizie? ²⁷Astfel, cel necircumcis din naștere, care împlinește Legea, te va osândi pe tine, care – cu toată litera Legii și cu circumcizie – ajungi să calci Legea. ²⁸Nu cel care se arată astfel pe dinafară este iudeu, nici circumcizia nu este cea exterioară, în carne. ²⁹Ci iudeu este cineva în lăuntrul său, și circumcizia este cea a inimii, prin Duhul, nu în literă; lauda lui vine nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Capitolul 3

¹Care este deci avantajul iudeului, sau care este folosul circumciziei? ²Este mare, în toate privințele. Mai întâi, fiindcă lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. ³Dar oare, dacă unii n-au crezut, necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu? ⁴Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și tot omul să fie găsit mincinos, după cum este scris: Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.

⁵Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când Își dezlănțuie mânia? (Omenește vorbesc.) ⁶Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? ⁷Dar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos? ⁸Și oare „să facem răul ca din el să vină binele”, cum suntem vorbiți de rău și cum pretind unii că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă. Iudeii și neamurile sunt la fel

⁹Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă i-am învinuit deja pe toți, atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, ¹⁰după cum este scris: Nu este niciun om drept, niciunul măcar. ¹¹Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu. ¹²Toți s-au abătut și au ajuns netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, nici măcar unul. ¹³Mormânt deschis este gâtlejul lor; limbile lor rostesc înșelăciune; venin de viperă este sub buzele lor; ¹⁴gura le este plină de blestem și de amărăciune; ¹⁵grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge; ¹⁶prăpăd și pustiire este în căile lor; ¹⁷și calea păcii n-au cunoscut-o: ¹⁸nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

¹⁹Știm însă că, ce spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice gură să fie astupată și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: ²⁰căci prin faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

²¹Acum însă, fără Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care dau mărturie Legea și Profeții – ²²și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. ²²Nu este nicio deosebire, ²³căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. ²⁴Ei sunt îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. ²⁵Pe El, Dumnezeu L-a înfățișat ca mijloc de ispășire, prin sângele Lui – prin credință – ca să-Și dovedească dreptatea, căci Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară, ²⁶în vremea îngăduinței lui Dumnezeu, ca să-Și dovedească dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să-l îndreptățească pe cel ce are credință în Isus.

²⁷Unde este deci temeiul de laudă? S-a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! ²⁸Pentru că noi socotim că prin credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii. ²⁹Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor, ³⁰de vreme ce Dumnezeu este unul, și El îi va îndreptăți prin credință pe cei circumciși și tot prin credință pe cei necircumciși. ³¹Așadar, prin credință desființăm Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.

Capitolul 4

¹Ce vom zice deci că a căpătat Avraam, strămoșul nostru după trup? ²Dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, are temei de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. ³Căci ce zice Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca dreptate. ⁴Celui ce lucrează, plata cuvenită nu i se socotește ca har, ci ca ceva datorat; ⁵pe când celui ce nu lucrează, dar care se încrede în Cel care-l îndreptățește pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește ca dreptate. ⁶Tot astfel și David vorbește de fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte: ⁷Ferice de aceia ale căror fărădelegi au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite! ⁸Ferice de omul căruia nu-i pune Domnul la socoteală păcatul!

⁹Fericirea aceasta este numai pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem că lui Avraam credința i-a fost socotită ca dreptate. ¹⁰Dar cum i-a fost socotită? Pe când era circumcis sau pe când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. ¹¹Apoi a primit semnul circumciziei, ca pecete a dreptății căpătate prin credință pe când era încă necircumcis, ca să fie atât tatăl tuturor celor care cred fără a fi circumciși – și să li se socotească și lor o astfel de dreptate – ¹²cât și tatăl celor circumciși, adică al celor care nu numai că sunt circumciși, ci și calcă pe urmele credinței pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era circumcis.

¹³Într-adevăr, nu pe temeiul Legii li s-a dat lui Avraam sau seminței lui făgăduința că vor moșteni lumea, ci pe temeiul dreptății care se capătă prin credință. ¹⁴Căci, dacă moștenitori sunt cei ce se bizuie pe Lege, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată, ¹⁵pentru că Legea aduce mânie; și unde nu este Lege, acolo nu este nici călcare de Lege. ¹⁶De aceea este prin credință, ca să fie prin har și pentru ca făgăduința să fie întărită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru cei care se bizuie pe Lege, ci și pentru cei care au credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, ¹⁷după cum este scris: Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri. El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care aduce la viață pe cei morți și care cheamă la ființă cele ce nu sunt. ¹⁸Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și, astfel, a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: Așa va fi sămânța ta. ¹⁹Și n-a slăbit în credință când s-a uitat la trupul său, care era aproape mort (căci avea cam o sută de ani), și la pântecele fără viață al Sarei. ²⁰El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci s-a întărit prin credință, dându-I slavă lui Dumnezeu ²¹și fiind deplin încredințat că ce făgăduiește, El poate să și împlinească. ²²De aceea, credința i s-a socotit ca dreptate. ²³Însă nu numai pentru el este scris că i s-a socotit (ca dreptate), ²⁴ci este scris și pentru noi, cărora ne va fi de asemenea socotită ca dreptate, anume celor ce se încred în Cel ce L-a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru, ²⁵care a fost dat la moarte pentru abaterile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră.

Capitolul 5

¹Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos. ²Prin El, prin credință, am căpătat intrarea în acest har în care ne aflăm și ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. ³Ba mai mult, ne lăudăm și în necazuri, căci știm că necazul aduce răbdare, ⁴răbdarea formează un caracter încercat, iar acesta aduce nădejde. ⁵Iar nădejdea aceasta nu dezamăgește, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

⁶Pe când eram noi încă slabi, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. ⁷Într-adevăr, pentru un om drept cu greu ar muri cineva, însă pentru un om bun poate că s-ar încumeta cineva să moară. ⁸Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când noi încă eram păcătoși, Hristos a murit pentru noi. ⁹Deci cu atât mai mult acum, când am fost îndreptățiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. ¹⁰Căci dacă, vrăjmași fiind, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu cât mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. ¹¹Și nu doar atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.

¹²De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, deoarece toți au păcătuit… ¹³(Căci până la darea Legii păcatul era în lume, dar păcatul nu se pune la socoteală câtă vreme nu există Legea. ¹⁴Totuși moartea a domnit de la Adam până la Moise și peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o imagine preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.

¹⁵Însă darul fără plată nu este precum abaterea, căci dacă, prin abaterea unuia singur, cei mulți au murit, cu cât mai mult harul lui Dumnezeu și darul venit prin harul unui singur Om, Isus Hristos, s-au revărsat din belșug peste cei mulți. ¹⁶În cazul darului fără plată, urmările nu sunt precum cele pricinuite de păcatul unui singur om, căci judecata cerută de o singură abatere a adus osândă, pe când darul fără plată venit în urma multor abateri a adus îndreptățire. ¹⁷Dacă deci, prin abaterea unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc belșugul de har și darul dreptății vor domni în viață printr-unul singur, Isus Hristos!) ¹⁸…Astfel dar, după cum printr-o singură abatere a venit osânda peste toți oamenii, tot așa printr-un singur act de dreptate a venit pentru toți oamenii îndreptățirea care duce la viață. ¹⁹Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot astfel, prin ascultarea Unuia singur, cei mulți vor fi făcuți drepți.  ²⁰Ba încă și Legea s-a adăugat ca să se înmulțească abaterile, dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a revărsat și mai îmbelșugat, ²¹pentru ca, după cum păcatul a domnit aducând moartea, tot astfel și harul să domnească prin dreptate și să dea viață veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Capitolul 6

¹Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? ²Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? ³Nu ştiți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? ⁴Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viață nouă. ⁵În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. ⁶Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; ⁷Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. ⁸Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, ⁹Întrucât ştim că Hristosul înviat din morți, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. ¹⁰Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viața pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. ¹¹Tot aşa şi voi înşivă, socotiți-vă morți față de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

¹²Așadar, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. ¹³Să nu mai dați păcatului mădularele voastre, ca unelte ale nedreptății, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca înviați din morți, și dați-I lui Dumnezeu mădularele voastre, ca unelte ale dreptății! ¹⁴Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.

¹⁵Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! ¹⁶Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? ¹⁷Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deși ați fost robi ai păcatului, v-ați supus din inimă modelului de învățătură care v-a fost încredințat ¹⁸și, după ce ați fost eliberați de păcat, v-ați făcut robi ai dreptății. ¹⁹Omenește vorbesc, din pricina slăbiciunii firii voastre pământești: după cum odinioară ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și ale fărădelegii, pentru fărădelege, tot astfel acum faceți mădularele voastre roabe ale dreptății, pentru sfințire! ²⁰Căci, pe când erați robi ai păcatului, erați liberi față de dreptate. ²¹Și ce rod aduceați atunci? Rod de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acelor fapte este moartea. ²²Dar acum, după ce ați fost eliberați de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, al cărei sfârșit este viața veșnică. ²³Fiindcă plata păcatului este moartea, însă darul lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

Capitolul 7

¹Nu știți, fraților – vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea stăpânește asupra omului câtă vreme el trăiește? ²De pildă, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea căsătoriei. ³Dacă deci ajunge a altuia cât încă îi trăiește bărbatul, se va chema adulteră; dar dacă-i moare bărbatul, este liberă față de Lege și nu mai este adulteră dacă ajunge a altuia. ⁴Tot astfel, frații mei, și voi ați murit față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să ajungeți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. ⁵Căci pe când eram în firea pământească, patimile păcatelor, date la iveală prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducă rod pentru moarte. ⁶Dar acum, am fost dezlegați de Lege, fiindcă am murit față de ceea ce ne ținea în robie, ca să slujim prin înnoirea lucrată de Duhul, și nu prin trăirea veche, după literă.

⁷Așadar, ce vom zice? Legea este păcat? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi știut de poftă dacă Legea nu mi-ar fi spus: Să nu poftești!

⁸Apoi, păcatul a folosit prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci fără Lege, păcatul este mort. ⁹Odinioară, eram fără Lege și trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, ¹⁰iar eu am murit. Astfel, s-a dovedit că porunca aceea care trebuia să-mi dea viața mi-a adus moartea. ¹¹Pentru că păcatul s-a folosit de poruncă, m-a amăgit și, prin ea, mi-a adus moartea. ¹²Așa că Legea este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. ¹³Atunci, un lucru bun mi-a adus moartea? Nicidecum! Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, printr-un lucru bun mi-a pricinuit moartea, pentru ca, prin poruncă, păcatul să se arate din cale afară de păcătos.

¹⁴Știm că Legea este duhovnicească, dar eu sunt firesc, vândut rob păcatului. ¹⁵Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci tocmai ce urăsc. ¹⁶Dacă fac ce nu vreau, recunosc prin aceasta că Legea este bună. ¹⁷Dar atunci nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. ¹⁸Știu, desigur, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, vreau să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. ¹⁹Căci nu fac binele, pe care-l vreau, ci tocmai răul, pe care nu-l vreau! ²⁰Și dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel, ci păcatul, care locuiește în mine. ²¹Găsesc, așadar, legea aceasta: când vreau să fac binele, răul stă lipit de mine. ²²Fiindcă, după omul dinăuntru, mă încântă Legea lui Dumnezeu, ²³dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă cu Legea primită de mintea mea și care mă face rob legii păcatului din mădularele mele. ²⁴O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? ²⁵Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

Capitolul 8

¹Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, (care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului). ²Într-adevăr, legea Duhului dătător de viață în Hristos Isus te-a eliberat de legea păcatului și a morții. ³Căci – lucru cu neputință pentru Lege, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu L-a trimis, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său, într-o fire asemănătoare cu cea păcătoasă, și a osândit păcatul în firea pământească, ⁴pentru ca cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului. ⁵Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit firii pământești năzuiesc la lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc potrivit Duhului năzuiesc la lucrurile Duhului. ⁶Și năzuința firii pământești duce la moarte, pe când năzuința Duhului duce la viață și pace. ⁷Fiindcă năzuința firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu se poate supune. ⁸Deci cei ce trăiesc în firea pământească nu pot să-I placă lui Dumnezeu. ⁹Voi însă nu mai trăiți în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi. Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. ⁹Voi însă nu mai trăiți în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi. Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. ¹⁰Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este mort din pricina păcatului, dar Duhul este viață datorită dreptății. ¹¹Și dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel ce L-a înviat pe Hristos Isus din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său, care locuiește în voi.

¹²Așadar, fraților, noi nu suntem datori firii pământești, ca să mai trăim potrivit firii pământești. ¹³Dacă trăiți potrivit firii pământești, veți muri; dar dacă, prin Duhul, dați morții faptele trupului, veți trăi. ¹⁴Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Avva!”, adică: „Tată!” ¹⁶Însuși Duhul dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. ¹⁷Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și moștenitori împreună cu Hristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El. ¹⁷Și, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviți împreună cu El.

¹⁸Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi. ¹⁹De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. ²⁰Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, ²¹că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. ²²Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. ²³Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. ²⁴Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui? ²⁵Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. ²⁶Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. ²⁷Și Cel care cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți potrivit voii lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu ne dă siguranță

²⁸Știm că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după planul Său. ²⁹Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Întâiul Născut dintre mai mulți frați. ³⁰Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte i-a și chemat, și pe aceia pe care i-a chemat i-a și îndreptățit, iar pe aceia pe care i-a îndreptățit i-a și proslăvit.

³¹Deci ce vom zice noi despre toate acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? ³²El, care nu L-a cruțat nici pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui totul fără plată împreună cu El? ³¹Deci ce vom zice noi despre toate acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? ³²El, care nu L-a cruțat nici pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui totul fără plată împreună cu El? ³³Cine le va aduce învinuiri aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptățește! ³⁴Cine-i va osândi? Hristos Isus a murit, ba încă a și înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi! ³⁵Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, strâmtorarea, prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia? ³⁶După cum este scris: Din pricina Ta  suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.

³⁷Totuși, în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. ³⁸Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, ³⁹nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

Capitolul 9

¹Spun adevărul în Hristos, nu mint; conștiința îmi este martoră prin Duhul Sfânt ²că am o mare tristețe și o durere necurmată în inimă. ³Căci mi-aș fi dorit să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. ⁴Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujirea preoțească, făgăduințele, ⁵se trag din patriarhi și tot din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toți, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

⁶Dar nu este ca și când ar fi dat greș Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toți cei din Israel sunt Israel. ⁷Nici copiii lui Avraam nu sunt toți sămânța lui Avraam, ci este scris: În Isaac sămânța ta va avea un nume. ⁸Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți sămânță. ⁹Căci cuvântul acesta este o făgăduință: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.

¹⁰Și nu doar atât; și cu Rebeca a fost la fel, după ce a rămas însărcinată de la un singur om, părintele nostru Isaac. ¹¹Căci, deși gemenii nu se născuseră încă și nici nu făcuseră ceva bun sau rău – ca să rămână în picioare hotărârea și alegerea lui Dumnezeu, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă – ¹²Rebecăi i s-a spus: Cel mai mare va fi rob celui mai mic, ¹³după cum este scris: Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.

¹⁴Deci ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! ¹⁵Căci El i-a zis lui Moise: Voi avea milă de cine vreau să am milă și Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur. ¹⁶Așadar, nu ține de cine vrea sau de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. ¹⁷Fiindcă Scriptura îi spune lui Faraon: Tocmai de aceea te-am ridicat: ca să-Mi arăt în tine puterea și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul. ¹⁸Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. ¹⁹Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai aduce învinuire? Căci voinței Lui cine poate să-i stea împotrivă?” ²⁰Dar, mai degrabă, o, omule, cine ești tu, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare îi va zice vasul de lut olarului: „Pentru ce m-ai făcut așa?” ²¹Nu are olarul stăpânire asupra lutului ca din același bulgăre să facă un vas de cinste și unul de ocară? ²²Și dacă Dumnezeu, vrând să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a răbdat îndelung niște vase ale mâniei, hărăzite pieirii, ²³ca să-Și descopere bogăția slavei față de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă? ²⁴Aceste vase suntem noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, ²⁵după cum spune în Osea: Voi  chema popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu și preaiubită pe cea care nu era preaiubită.  ²⁶Și în loc să li se zică: „Voi nu sunteți poporul Meu”, se vor chema fii ai Dumnezeului celui viu. ²⁷Isaia, pe de altă parte, strigă cu privire la Israel: Chiar  dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită. ²⁸Căci Domnul va împlini pe deplin și repede, pe pământ, cuvântul Lui. ²⁹Și cum zisese Isaia mai înainte: Dacă  nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță, am fi ajuns ca  Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.

³⁰Deci ce vom zice? Neamurile, care nu urmăreau să fie îndreptățite, au fost îndreptățite: au căpătat o dreptate care vine prin credință. ³¹Israel însă, care urmărea o lege a dreptății, n-a ajuns la Lege. ³²De ce? Pentru că n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. S-a lovit de piatra de poticnire, ³³după cum este scris: Iată, pun în Sion o piatră  de poticnire și o stâncă de cădere, și cel care crede în El nu va fi dat de rușine.

Capitolul 10

¹Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru ei este să fie mântuiți. ²Mărturisesc despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, dar lipsită de pricepere, ³căci, fiindcă n-au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu și au căutat să-și statornicească propria lor dreptate, nu s-au supus îndreptățirii de la Dumnezeu. ⁴Hristos este ținta Legii, în vederea îndreptățirii fiecăruia care crede. ⁵Într-adevăr, Moise descrie astfel dreptatea pe care o dă Legea: Omul care face acestea va trăi prin ele. ⁶Pe când dreptatea care vine din credință vorbește astfel: Să nu spui în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (adică să-L coboare pe Hristos) ⁷sau: Cine se va coborî în adânc? (adică să-L scoale pe Hristos din morți). ⁸Dar ce spune ea? Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta. Acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. ⁹Dacă-L mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit; ¹⁰căci cu inima se crede în vederea îndreptățirii, iar cu gura se mărturisește în vederea mântuirii. ¹¹După cum zice Scriptura: Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine. ¹²Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci pentru toți este același Domn, care Își revarsă bogățiile peste toți cei ce-L cheamă. ¹³Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

¹⁴Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? ¹⁵Și cum vor propovădui dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: Ce frumoase sunt picioarele (celor ce vestesc pacea, ale) celor ce aduc vești bune! ¹⁶Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Așa cum zice Isaia: Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră? ¹⁷Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. ¹⁸Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Dimpotrivă, pe tot pământul a răsunat glasul lor și până la marginile lumii, cuvintele lor. ¹⁹Dar întreb iarăși: „Oare n-a cunoscut Israel lucrul acesta?” Mai întâi spune Moise: Vă voi întărâta la gelozie prin cei care nu sunt un neam, printr-un neam fără pricepere vă voi stârni mânia. ²⁰Iar Isaia îndrăznește și spune: Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine. ²¹Pe când către Israel zice: Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor neascultător și care întoarce vorba.

Capitolul 11

¹Întreb atunci: Nu cumva Și-a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. ²Dumnezeu nu Și-a lepădat poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți oare ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când spune: ³Doamne, pe profeții Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au dărâmat; am rămas numai eu și caută să-mi ia viața? ⁴Dar ce-i răspunde Dumnezeu? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. ⁵Tot așa, și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri prin har. ⁶Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. (Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.) ⁷Ce urmează deci? Că Israel n-a dobândit ceea ce căuta, iar cei aleși au dobândit, pe când ceilalți au fost împietriți, ⁸după cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de amorțire, ochi cu care să nu vadă și urechi cu care să n-audă, până în ziua de astăzi. ⁹Și David zice: Facă-se masa lor cursă și laț, prilej de cădere și de plată dreaptă. ¹⁰ Să li se întunece ochii ca să nu vadă și spinarea să li se încovoaie mereu.

¹¹Întreb deci: S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin abaterea lor, (a venit) mântuirea neamurilor, ca să stârnească gelozia lui Israel; ¹²și dacă abaterea lor a fost bogăție pentru lume, iar paguba lor, bogăție pentru neamuri, cu atât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor! ¹³V-o spun vouă, neamurilor: atât cât sunt eu însumi apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, ¹⁴doar-doar voi stârni gelozia celor din neamul meu și-i voi mântui pe unii din ei. ¹⁵Căci dacă lepădarea lor a însemnat împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață din morți? ¹⁶Iar dacă pârga este sfântă, și aluatul este sfânt; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. ¹⁷Dar dacă unele ramuri au fost rupte, iar tu, deși ești măslin sălbatic, ai fost altoit între cele rămase și ai ajuns părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, ¹⁸nu te făli față de ramuri! Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. ¹⁹Atunci vei spune: „Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit.” ²⁰Bine spus: din pricina necredinței au fost rupte, iar tu prin credință stai în picioare! Nu te îngâmfa, ci teme-te! ²¹Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. ²²Vezi deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut și bunătate față de tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi tăiat și tu! ²³Dar și aceia, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască din nou. ²⁴Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic din fire și ai fost altoit, peste fire, într-un măslin bun, cu atât mai mult vor fi altoiți aceștia, ramurile firești, în propriul lor măslin.

²⁵Fraților, ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să fiți în necunoștință cu privire la taina aceasta: o parte din Israel rămâne împietrită până la plinătatea întoarcerii neamurilor. ²⁶Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum stă scris: Izbăvitorul va veni din Sion și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. ²⁷Acesta va fi legământul dintre mine și ei, când voi înlătura păcatele lor. ²⁸În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași pentru binele vostru, dar în ce privește alegerea, sunt iubiți de dragul părinților lor. ²⁹Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se schimbă. ³⁰După cum voi, odinioară, n-ați ascultat de Dumnezeu, iar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea acelora, ³¹tot astfel, acum, ei n-au ascultat pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să aibă și ei parte de îndurare. ³²Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să Se îndure de toți. ³³O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Sale și cât de neînțelese sunt căile Sale! ³⁴Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Său? ³⁵Cine I-a dat ceva întâi, ca să primească înapoi de la El? ³⁶Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin!

Capitolul 12

¹Vă îndemn deci, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile ca jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi închinarea voastră duhovnicească. ²Și să nu vă luați după chipul veacului acestuia, ci să vă transformați prin înnoirea minții, ca să puteți deosebi care este voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită. ³Prin harul care mi-a fost dat, îi spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine gânduri mai înalte decât se cuvine, ci să aibă gânduri cumpătate, după măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. ⁴Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare și mădularele n-au toate aceeași funcție, ⁵tot astfel noi, deși suntem mulți, suntem un trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. ⁶Fiindcă avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat, fiecare să le întrebuințăm astfel: dacă este darul profeției, după măsura credinței; ⁷dacă este slujirea, în slujire; cine este învățător, în învățătură; ⁸cine îmbărbătează, în îmbărbătare; cine dăruiește, să dea în chip dezinteresat; cine cârmuiește, să arate sârguință; cine face milostenie, s-o facă bucuros.

⁹Dragostea să fie neprefăcută. Urâți răul și alipiți-vă de bine! ¹⁰Iubiți-vă unii pe alții cu dragoste frățească! Dați-vă întâietate unii altora în ce privește cinstea! ¹¹În sârguință, nu fiți leneși, ci plini de râvnă cu duhul! Slujiți-I Domnului! ¹²Bucurați-vă în nădejde! Fiți răbdători în necaz! Stăruiți în rugăciune! ¹³Fiți părtași la nevoile sfinților! Fiți primitori de oaspeți! ¹⁴Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați și nu blestemați! ¹⁵Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng! ¹⁶Aveți aceleași gânduri unii față de alții! Să nu aveți gânduri de mărire, ci luați parte la cele smerite! Nu vă socotiți singuri înțelepți!

¹⁷Nu întoarceți nimănui rău pentru rău! Fiți preocupați de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor! ¹⁸Dacă este cu putință, atât cât ține de voi, trăiți în pace cu toți oamenii! ¹⁹Nu vă răzbunați singuri, preaiubiților, ci lăsați aceasta în seama mâniei lui Dumnezeu, căci este scris: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul. ²⁰Dimpotrivă, dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui. ²¹Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine!

Capitolul 13

¹Orice om să fie supus înaltelor autorități, căci nu există autoritate care să nu vină de la Dumnezeu. Și cele care sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. ²Astfel, cine se opune autorității se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. ³Conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei să nu-ți fie teamă de autoritate? Fă binele și vei avea laudă de la ea! ⁴Căci ea este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia! Căci ea este slujitorul lui Dumnezeu, care pedepsește cu mânie pe cel ce face răul. ⁵De aceea trebuie să fiți supuși: însă nu doar din pricina acestei mânii, ci și din conștiință. ⁶De aceea plătiți și dările! Căci conducătorii sunt slujbași ai lui Dumnezeu, stăruind necurmat tocmai în aceasta. ⁷Dați tuturor cele datorate: dările, cui se cuvin dările; vama, cui datorați vama; teama, cui datorați teama; cinstea, cui datorați cinstea. Dragostea este împlinirea Legii.

⁸Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine iubește pe celălalt a împlinit Legea. ⁹Căci poruncile: Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, (să nu dai mărturie mincinoasă), să nu poftești și orice altă poruncă se cuprind în cuvântul acesta: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. ¹⁰Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea este deci împlinirea Legii. ¹¹Și aceasta fiindcă știți ce vremuri sunt: este deja ceasul să vă treziți din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. ¹²Noaptea e pe sfârșite, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm deci de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. ¹³Să umblăm cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în desfrâu și în dezmăț; nu în certuri și în invidie. ¹⁴Dimpotrivă, îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu vă îngrijiți de firea pământească pentru a-i îndeplini poftele!

Capitolul 14

¹Acceptați-l pe cel slab în credință, fără certuri asupra părerilor îndoielnice! ²Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când cel slab mănâncă verdețuri. ³Cine mănâncă să nu-l disprețuiască pe cine nu mănâncă, iar cine nu mănâncă să nu-l judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a acceptat. ⁴Cine ești tu, care judeci pe slujitorul altuia? Față de stăpânul său stă în picioare sau cade; și va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea. ⁵Unul socotește o zi mai presus decât alta, dar pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în cugetul lui. ⁶Cine ține o zi, pentru Domnul o ține. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi mulțumește lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. ⁷Fiindcă nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. ⁸Dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. ⁹Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat: ca să domnească și peste morți, și peste vii. ¹⁰Dar tu de ce-l judeci pe fratele tău? Și tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Fiindcă toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. ¹¹După cum este scris: „Pe viața Mea”, zice Domnul, „că înaintea Mea se va pleca orice genunchi și orice limbă va mărturisi pe Dumnezeu.” ¹²Așa că fiecare din noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.

¹³Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții, ci mai bine să judecați așa: să nu puneți un prilej de cădere sau o piatră de poticnire înaintea unui frate. ¹⁴Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este spurcat în sine, ci doar pentru cel ce socotește că ceva este spurcat, pentru acela este spurcat. ¹⁵Căci, dacă din pricina unei mâncări se mâhnește fratele tău, nu mai umbli potrivit cu dragostea. Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! ¹⁶Nu faceți ca binele vostru să fie vorbit de rău! ¹⁷Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. ¹⁸Cine Îi slujește astfel lui Hristos Îi este plăcut lui Dumnezeu și este cinstit de oameni. ¹⁹Așadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea și ne zidesc unii pe alții. ²⁰Să nu nimicești lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare. Într-adevăr, toate sunt curate; dar este rău când un om, din pricina unui prilej de cădere, ajunge să mănânce din ele. ²¹Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice l-ar face pe fratele tău să cadă. ²²Încredințarea pe care o ai păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu! Ferice de cel ce nu se osândește singur prin ceea ce încuviințează! ²³Dar cine are îndoieli, și totuși mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.

Capitolul 15

¹Noi, care suntem tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne facem pe plac nouă înșine. ²Fiecare din noi să facă pe plac aproapelui în ce este bine, spre zidire. ³Căci nici Hristos nu Și-a făcut pe plac Lui Însuși, ci, după cum este scris: Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine. ⁴Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care le aduc Scripturile, să avem nădejde. ⁵Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea aceleași gânduri unii față de alții ca și Hristos Isus, ⁶pentru ca împreună, cu o singură gură, să-L slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. ⁷Așadar, acceptați-vă unii pe alții, cum și Hristos v-a acceptat pe voi, spre slava lui Dumnezeu! ⁸Vă spun că Hristos S-a făcut slujitor al circumciziei pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să întărească făgăduințele date părinților, ⁹iar neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: De aceea Te voi lăuda printre neamuri și Numelui Tău Îi voi cânta. ¹⁰Și mai zice: Veseliți-vă, neamuri, împreună cu poporul Său! ¹¹Iar apoi: Lăudați-L pe Domnul, toate neamurile; slăviți-L, toate popoarele! ¹²Tot astfel, și Isaia spune: Se va ivi Rădăcina lui Ișai, Cel care Se va ridica să domnească peste neamuri; în El vor nădăjdui neamurile.  ¹³Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea în credință, ca să fiți tot mai bogați în nădejde, prin puterea Duhului Sfânt! ¹⁴Eu, unul, sunt încredințat cu privire la voi, frații mei, că sunteți plini de bunătate, plini de toată cunoștința și în stare să vă sfătuiți unii pe alții. ¹⁵Totuși, pe alocuri, v-am scris cu mai multă îndrăzneală, ca să vă fie spre aducere aminte, prin harul pe care mi l-a dat Dumnezeu, ¹⁶ca să fiu slujitorul lui Hristos Isus între neamuri și să împlinesc slujba preoțească a Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să fie o ofrandă bine primită, sfințită prin Duhul Sfânt. ¹⁷Deci mă pot lăuda în Hristos Isus cu lucrarea mea pentru Dumnezeu. ¹⁸Căci n-aș îndrăzni să pomenesc altceva decât ce a lucrat Hristos prin mine, pentru aducerea neamurilor la ascultare prin cuvânt și faptă: ¹⁹prin puterea semnelor și a minunilor și prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Așa că, din Ierusalim și împrejurimi până la Iliric, am răspândit din plin Evanghelia lui Hristos. ²⁰Am dorit astfel cu orice preț să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu era cunoscut, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, ²¹ci, după cum este scris: Aceia cărora nu li se propovăduise despre El vor vedea, și cei ce nu auziseră vor pricepe.

²²De aceea am și fost adesea împiedicat să vin la voi. ²³Dar acum, fiindcă nu mai este niciun alt loc de lucru pe aceste meleaguri și fiindcă de ani buni doresc fierbinte să vin la voi, ²⁴când mă voi duce în Spania, nădăjduiesc să trec să vă văd și să fiu ajutat de voi până acolo, odată ce întâi mă voi bucura de voi măcar o vreme. ²⁵Acum, mă duc la Ierusalim să duc ajutoare sfinților, ²⁶căci cei din Macedonia și Ahaia au găsit că este bine să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții care sunt în Ierusalim. ²⁷Au găsit că este bine, dar sunt și datori față de ei, pentru că, dacă cei dintre neamuri au ajuns să aibă parte de bunurile lor duhovnicești, au și ei datoria de a le sluji cu cele pământești. ²⁸Așadar, după ce voi împlini misiunea aceasta și le voi încredința rodul adunat, voi trece pe la voi în drum spre Spania. ²⁹Știu că, atunci când voi veni la voi, voi veni cu plinătatea binecuvântării lui Hristos.

³⁰Vă îndemn, fraților, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ³¹ca să fiu izbăvit de împotrivitorii din Iudeea și pentru ca slujba mea de la Ierusalim să fie bine primită de sfinți; ³²și astfel să ajung la voi cu bucurie, prin voia lui Dumnezeu, și să mă revigorez împreună cu voi. ³³Dumnezeul păcii să fie cu voi toți! Amin!

Capitolul 16

¹Și vă recomand pe Fivi, sora noastră, care este servitoare a bisericii care este în Chenchreea; ²Ca să o primiți în Domnul, așa cum se cuvine sfinților, și să o ajutați în orice lucru ar avea nevoie de voi; fiindcă și ea a fost sprijinitoarea multora și de asemenea a mea. ³Salutați pe Priscila și pe Aquila, ajutoarele mele în Cristos Isus, ⁴Care și-au riscat gâtul pentru viața mea; cărora le aduc mulțumire nu numai eu, dar și toate bisericile neamurilor. ⁵Tot așa, salutați biserica ce este în casa lor. Salutați pe Epenet, preaiubitul meu, care este primul rod al Ahaiei pentru Cristos. ⁶Salutați pe Maria, care a muncit mult pentru noi. ⁷Salutați pe Andronic și pe Iunia, rudele mele și părtașii mei de închisoare, care sunt cu vază printre apostoli, care de asemenea au fost în Cristos înaintea mea. ⁸Salutați pe Amplias, preaiubitul meu în Domnul. ⁹Salutați pe Urban, ajutorul nostru în Cristos, și pe Stache, preaiubitul meu. ¹⁰Salutați pe Apele, aprobat în Cristos. Salutați pe cei din casa lui Aristobul. ¹¹Salutați pe Ierodion, ruda mea. Salutați pe cei din casa lui Narcis care sunt în Domnul. ¹²Salutați pe Trifena și Trifosa, care muncesc în Domnul. Salutați pe Persida, preaiubita, care a muncit mult în Domnul. ¹³Salutați pe Ruf, cel ales în Domnul, și pe mama lui, și a mea. ¹⁴Salutați pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermas, pe Patroba, pe Hermes și pe frații care sunt cu ei. ¹⁵Salutați pe Filolog și pe Iulia, pe Nereu și pe sora lui, pe Olimp și pe toți sfinții care sunt cu ei. ¹⁶Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare sfântă. Bisericile lui Cristos vă salută. ¹⁷Dar fraților, vă implor să însemnați pe cei ce fac dezbinări și poticniri contrare doctrinei pe care voi ați învățat-o, și ocoliți-i. ¹⁸Fiindcă toți cei ce sunt astfel nu servesc Domnului nostru Isus Cristos, ci pântecelui lor; și prin cuvinte bine alese și vorbiri plăcute, înșală inimile celor creduli. ¹⁹Fiindcă ascultarea voastră este cunoscută printre toți. De aceea mă bucur de voi; dar totuși doresc să fiți înțelepți referitor la ce este bine și inocenți referitor la rău. ²⁰Și Dumnezeul păcii va zdrobi pe Satan sub picioarele voastre în curând. Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi. Amin. ²¹Vă salută Timotei, conlucrătorul meu; și Luciu și Iason și Sosipater, rudele mele. ²²Vă salut în Domnul, eu Terțiu, cel ce a scris epistola. ²³Vă salută Gaiu, gazda mea și a întregii biserici. Vă salută Erast, vistiernicul cetății și Quart, un frate. ²⁴(Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin! ²⁵Iar a Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și după predicarea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ținută sub tăcere timp de veacuri, ²⁶dar care a fost arătată acum prin scrierile profeților, prin porunca Dumnezeului celui veșnic, fiind adusă la cunoștința tuturor neamurilor, spre ascultarea credinței – ²⁷a singurului, înțeleptului Dumnezeu, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin!)

***

Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2019 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.

 

Romani – Fidela

Capitolul 1

¹Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru evanghelia lui Dumnezeu, ²(Pe care a promis-o dinainte prin profeții săi în sfintele scripturi), ³Despre Fiul său Isus Cristos, Domnul nostru, care a fost născut conform cărnii din sămânța lui David; ⁴Și făcut cunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu cu putere, conform duhului sfințeniei, prin învierea dintre morți; ⁵Prin el noi am primit har și apostolie, pentru ascultare față de credință printre toate națiunile, pentru numele lui; ⁶Printre care sunteți și voi cei chemați ai lui Isus Cristos; ⁷Tuturor celor din Roma, preaiubiți ai lui Dumnezeu, chemați sfinți: Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul Isus Cristos. ⁸Întâi, mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, deoarece credința voastră este vestită în toată lumea. ⁹Fiindcă martor îmi este Dumnezeu, căruia îi servesc cu duhul meu în evanghelia Fiului său, cum neîncetat vă amintesc întotdeauna în rugăciunile mele, ¹⁰Cerând, dacă ar fi posibil acum în sfârșit să vin la voi, să am o călătorie bună prin voia lui Dumnezeu. ¹¹Fiindcă tânjesc să vă văd, ca să vă împart vreun dar spiritual, ca voi să fiți întăriți; ¹²Și aceasta este ca să fiu mângâiat împreună cu voi prin credința împărtășită deopotrivă de voi și de mine. ¹³Dar nu voiesc să nu știți, fraților, că deseori am plănuit să vin la voi, (dar am fost împiedicat până acum), ca să am vreun rod și printre voi, așa ca printre celelalte neamuri. ¹⁴Sunt dator deopotrivă grecilor și barbarilor; deopotrivă înțelepților și neînțelepților. ¹⁵Astfel, atât cât depinde de mine, sunt gata să vă predic evanghelia și vouă, celor din Roma. ¹⁶Fiindcă nu îmi este rușine de evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea fiecăruia care crede; întâi a iudeului și de asemenea a grecului. ¹⁷Fiindcă în ea este revelată dreptatea lui Dumnezeu din credință spre credință; așa cum este scris: Cel drept va trăi prin credință. ¹⁸Fiindcă furia lui Dumnezeu este revelată din cer împotriva a toată neevlavia și nedreptatea oamenilor care țin adevărul în nedreptate. ¹⁹Pentru că ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este arătat în ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat. ²⁰Fiindcă lucrurile invizibile ale lui de la creația lumii sunt văzute clar, fiind înțelese prin lucrurile făcute, deopotrivă puterea lui eternă și Dumnezeirea; așa că ei sunt fără scuză; ²¹Întrucât, cunoscându-l pe Dumnezeu, nu l-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu au fost mulțumitori; ci au devenit deșerți în închipuirile lor și inima lor fără înțelegere a fost întunecată. ²²Susținând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni, ²³Și au schimbat gloria Dumnezeului neputrezitor într-o icoană făcută asemenea omului putrezitor și a păsărilor și a fiarelor cu patru picioare și târâtoarelor. ²⁴De aceea Dumnezeu i-a și predat necurăției prin poftele inimilor lor, ca să își dezonoreze trupurile între ei înșiși; ²⁵Care au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună și s-au închinat și au servit creaturii mai mult decât Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna. Amin. ²⁶Din această cauză Dumnezeu i-a predat poftelor dezonorante; fiindcă și femeile lor au schimbat folosirea firească într-aceea care este împotriva firii; ²⁷Și tot astfel și bărbații, părăsind folosirea firească a femeii, s-au aprins în pofta lor unii pentru alții; bărbați cu bărbați înfăptuind ce este necuviincios și primind în ei înșiși răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor. ²⁸Și tot așa cum nu au căutat să îl păstreze pe Dumnezeu în cunoașterea lor, Dumnezeu i-a predat unei minți desfrânate, să facă acele lucruri care nu sunt cuvenite; ²⁹Fiind umpluți de toată nedreptatea, curvia, răutatea, lăcomia, răzbunarea; plini de invidie, ucidere, ceartă, înșelăciune, purtări rele, șoptitori, ³⁰Defăimători, urâtori de Dumnezeu, insultători, mândri, lăudăroși, născocitori de lucruri rele, neascultători de părinți, ³¹Fără înțelegere, călcători de legământ, fără afectivitate naturală, neînduplecați, nemiloși; ³²Care, știind judecata lui Dumnezeu că toți cei ce fac astfel de lucruri sunt demni de moarte, nu numai că le fac dar și au plăcere în cei ce le practică.

Capitolul 2

¹De aceea, omule, ești de nescuzat, oricine ai fi care judeci; fiindcă în ceea ce judeci pe altul, te condamni pe tine însuți; fiindcă tu care judeci, practici aceleași lucruri. ²Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor ce practică astfel de lucruri. ³Și gândești aceasta, omule, care judeci pe cei ce practică astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴Sau disprețuiești bogățiile bunătății lui și a îngăduinței și a îndelungii răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință? ⁵Dar după împietrirea ta și inima nepocăită, îți strângi furie pentru ziua furiei și a revelării dreptei judecăți a lui Dumnezeu; ⁶Care va întoarce fiecărui om conform faptelor lui; ⁷Celor care prin răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie și onoare și nemurire, viață eternă; ⁸Dar celor certăreți și care nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, indignare și furie, ⁹Necaz și chin peste fiecare suflet de om care lucrează răul, întâi al iudeului și de asemenea al neamului. ¹⁰Dar glorie, onoare și pace fiecăruia care lucrează binele, întâi iudeului și de asemenea neamului. ¹¹Deoarece la Dumnezeu nu este părtinire. ¹²Căci atâți câți au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și atâți câți au păcătuit în lege, vor fi judecați prin lege; ¹³(Fiindcă nu ascultătorii legii sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci înfăptuitorii legii vor fi declarați drepți. ¹⁴De aceea când neamurile, care nu au legea, fac prin natură lucrurile cuprinse în lege, aceștia, neavând legea, își sunt lor înșiși lege; ¹⁵Aceștia arată lucrarea legii scrisă în inimile lor, conștiința lor de asemenea aducând mărturie și gândurile lor, în același timp acuzându-se sau scuzându-se unele pe altele), ¹⁶În ziua când Dumnezeu va judeca tainele oamenilor prin Isus Cristos, conform evangheliei mele. ¹⁷Iată, tu, te numești iudeu și te bazezi pe lege și te fălești cu Dumnezeu, ¹⁸Și îi știi voia și deosebești lucruri nespus mai bune, fiind învățat din lege; ¹⁹Și ești sigur că tu însuți ești călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric, ²⁰Îndrumător al celor fără minte, învățător al pruncilor, având forma cunoașterii și a adevărului în lege. ²¹Tu dar, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu care predici: Să nu furi; furi? ²²Tu care spui: Să nu comiți adulter; comiți adulter? Tu care detești idolii, comiți sacrilegiu? ²³Tu care te fălești cu legea, îl dezonorezi pe Dumnezeu prin încălcarea legii? ²⁴Fiindcă prin voi este blasfemiat numele lui Dumnezeu între neamuri, așa cum este scris. ²⁵Fiindcă circumcizia, într-adevăr, este de folos, dacă împlinești legea; dar dacă ești călcător de lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie. ²⁶De aceea dacă necircumcizia ține dreptatea legii, necircumcizia lui nu i se va socoti pentru circumcizie? ²⁷Și necircumcizia care este prin natură, dacă împlinește legea, nu te va judeca pe tine, care prin litera legii și prin circumcizie calci legea? ²⁸Fiindcă iudeu nu este cel în afară; nici circumcizie cea pe dinafară, în carne; ²⁹Ci iudeu este cel în lăuntru; și circumcizie este aceea a inimii, în duhul, nu în literă; a cărui laudă nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Capitolul 3

¹Ce avantaj are atunci iudeul, sau care este folosul circumciziei? ² Este mare oricum; mai întâi de toate, fiindcă într-adevăr, lor le-au fost încredințate oracolele lui Dumnezeu. ³Și ce dacă unii nu au crezut? Necredința lor va face credința lui Dumnezeu fără efect? ⁴Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie adevărat și fiecare om mincinos; așa cum este scris: Ca să poți fi declarat drept în cuvintele tale și să învingi când ești judecat. ⁵Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Este nedrept Dumnezeu care se răzbună? (Vorbesc ca un om). ⁶Nicidecum; fiindcă atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? ⁷Căci dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a abundat mai mult pentru gloria lui, de ce totuși sunt de asemenea judecat eu ca păcătos? ⁸Și nu, (așa cum suntem defăimați și așa cum afirmă unii că spunem noi): Să facem cele rele, ca să vină cele bune? A căror damnare este dreaptă. ⁹Ce atunci? Suntem mai buni decât ei? Nu, nicidecum; fiindcă noi am dovedit înainte, deopotrivă pe iudei și pe greci, că toți sunt sub păcat, ¹⁰Așa cum este scris: Nu este niciunul drept, niciunul măcar. ¹¹Nu este niciunul care înțelege, nu este niciunul care îl caută pe Dumnezeu. ¹²Toți s-au abătut, toți împreună au devenit inutili; nu este niciunul care să facă binele, nu, niciunul măcar. ¹³Gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor înșelau; venin de aspidă este sub buzele lor; ¹⁴A căror gură este plină de blestem și amărăciune; ¹⁵Picioarele lor sunt iuți să verse sânge; ¹⁶Distrugere și nenorocire sunt în căile lor; ¹⁷Și nu au cunoscut calea păcii; ¹⁸Nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor. ¹⁹Știm însă că oricâte spune legea, le spune celor sub lege; ca fiecare gură să fie astupată și toată lumea să devină vinovată înaintea lui Dumnezeu. ²⁰De aceea prin faptele legii nicio făptură nu va fi declarată dreaptă înaintea lui; fiindcă prin lege este cunoștința păcatului. ²¹Dar acum dreptatea lui Dumnezeu, fără lege, este arătată, fiind adeverită prin lege și profeți; ²²Chiar dreptatea lui Dumnezeu, care este prin credința lui Isus Cristos pentru toți și peste toți cei ce cred; fiindcă nu este diferență; ²³Fiindcă toți au păcătuit și nu ajung la gloria lui Dumnezeu; ²⁴Fiind declarați drepți în dar prin harul său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus; ²⁵Pe care Dumnezeu l-a pus în față să fie ispășire prin credința în sângele lui, să declare dreptatea lui, pentru trecerea cu vederea a păcatelor din trecut, prin îngăduința lui Dumnezeu; ²⁶Să declare dreptatea lui în acest timp; ca el să fie just și justificatorul celui ce crede în Isus. ²⁷Unde este atunci fala? Este exclusă. Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. ²⁸De aceea socotim că omul este declarat drept prin credință, fără faptele legii. ²⁹Este el doar Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor; ³⁰Văzând că este un singur Dumnezeu care va declara drept prin credință pe cel circumcis și prin credință pe cel necircumcis. ³¹Zădărnicim atunci legea prin credință? Nicidecum; ci confirmăm legea.

Capitolul 4

¹Așadar, ce vom spune că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ce privește carnea? ²Căci, dacă Avraam a fost declarat drept din fapte, are cu ce să se fălească; dar nu înaintea lui Dumnezeu. ³Fiindcă ce spune scriptura? Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit pentru dreptate. ⁴Dar celui ce lucrează, plata nu i se socotește conform harului, ci conform datoriei. ⁵Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce declară drept pe cel neevlavios, credința lui i se socotește pentru dreptate. ⁶După cum și David vorbește despre binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptatea fără fapte, ⁷Spunând: Binecuvântați sunt aceia ale căror nelegiuiri sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite. ⁸Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi va imputa păcatul. ⁹Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis, sau și peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credința i s-a socotit pentru dreptate. ¹⁰Dar cum i s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie. ¹¹Și a primit semnul circumciziei, un sigiliu al dreptății credinței pe care o avea fiind în necircumcizie; ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie și lor dreptatea; ¹²Și să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci și celor ce umblă în pașii acelei credințe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind încă necircumcis. ¹³Fiindcă promisiunea că el va fi moștenitor al lumii nu era dată lui Avraam sau seminței sale prin lege, ci prin dreptatea credinței. ¹⁴Căci dacă moștenitori sunt cei din lege, credința este desființată și promisiunea este fără efect; ¹⁵Fiindcă legea lucrează furie; căci unde nu este lege, nu este nici încălcare a legii. ¹⁶Din această cauză este din credință, ca să fie conform harului; pentru ca promisiunea să fie sigură întregii semințe; nu numai celei ce este din lege, dar și celei ce este din credința lui Avraam, care este tatăl nostru al tuturor, ¹⁷(Așa cum este scris: Te-am făcut tatăl multor națiuni), în fața celui pe care l-a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi. ¹⁸El care împotriva speranței a crezut în speranță, ca el să devină tatăl multor națiuni, conform cu ceea ce i se spusese: Așa va fi sămânța ta. ¹⁹Și, nefiind slab în credință, nu a luat în considerare propriul său trup deja mort, având aproape o sută de ani, nici starea moartă a pântecelui Sarei; ²⁰Nu a șovăit la promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință; ci a fost tare în credință, dând glorie lui Dumnezeu; ²¹Și, fiind deplin convins că, ce a promis, a fost în stare să și facă. ²²Și de aceea aceasta i s-a atribuit lui pentru dreptate; ²³Dar nu numai pentru el a fost scris că i s-a atribuit; ²⁴Ci și pentru noi, cărora ni se va atribui, dacă credem în cel ce a înviat dintre morți pe Isus Domnul nostru; ²⁵Care a fost predat din cauza greșelilor noastre și a fost înviat pentru justificarea noastră.

Capitolul 5

¹De aceea, fiind declarați drepți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos; ²Prin care de asemenea avem acces prin credință la acest har, în care stăm și ne bucurăm în speranța gloriei lui Dumnezeu. ³Și nu numai, dar ne lăudăm și în necazuri, știind că necazul lucrează răbdare, ⁴Și răbdarea, experiență; iar experiența, speranță; ⁵Și speranța nu face de rușine, pentru că dragostea lui Dumnezeu se varsă în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne este dat. ⁶Fiindcă, pe când eram noi încă fără putere, la timpul cuvenit Cristos a murit pentru cei neevlavioși. ⁷Căci cu greu ar muri vreunul pentru un om drept; totuși pentru un om bun, poate ar cuteza cineva să moară. ⁸Dar Dumnezeu își arată dragostea față de noi, în aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi. ⁹Așadar cu atât mai mult, fiind acum declarați drepți prin sângele lui, vom fi salvați de la furie prin el. ¹⁰Căci, dacă, dușmani fiind, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu atât mai mult, fiind împăcați, vom fi salvați prin viața lui. ¹¹Și nu numai atât, dar ne și bucurăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit acum împăcarea. ¹²Din această cauză, așa cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și moartea prin păcat; și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit; ¹³(Fiindcă până la lege păcatul era în lume; dar păcatul nu este imputat când nu este lege. ¹⁴Cu toate acestea moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar și asupra celor ce nu păcătuiseră după asemănarea încălcării lui Adam, care este prefigurarea celui ce avea să vină. ¹⁵Dar, și darul nu este precum greșeala! Căci, dacă prin greșeala unuia mulți sunt morți, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul prin har, care este printr-un singur om, Isus Cristos, a abundat pentru mulți. ¹⁶Și darul nu este ca printr-unul care a păcătuit. Fiindcă judecata a fost prin unul spre condamnare, dar darul este din multe greșeli spre justificare. ¹⁷Căci dacă prin greșeala unuia moartea a domnit prin unul; cu mult mai mult, cei ce primesc abundență de har și din darul dreptății vor domni în viață prin unul, Isus Cristos). ¹⁸Așadar, precum prin greșeala unuia a venit judecată peste toți oamenii pentru condamnare, tot așa, prin dreptatea unuia, darul a venit peste toți oamenii pentru justificarea vieții. ¹⁹Fiindcă după cum prin neascultarea unui om, mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unuia, mulți vor fi făcuți drepți. ²⁰Mai mult, legea a intrat ca greșeala să abunde. Dar unde păcatul a abundat, harul a abundat și mai mult; ²¹Pentru ca, așa cum păcatul a domnit pentru moarte, tot așa harul să domnească prin dreptate pentru viață eternă prin Isus Cristos Domnul nostru.

Capitolul 6

¹Atunci, ce vom spune? Să continuăm în păcat ca să abunde harul? ²Nicidecum. Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în el? ³Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Cristos, am fost botezați în moartea lui? ⁴De aceea suntem îngropați cu el prin botez în moarte; pentru ca, așa cum Cristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui, chiar așa și noi ar trebui să umblăm în înnoirea vieții. ⁵Căci dacă am fost sădiți împreună în asemănarea morții sale, vom fi și în asemănarea învierii sale. ⁶Știind aceasta, că omul nostru cel vechi este crucificat cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, ca de acum înainte noi să nu mai servim păcatului. ⁷Fiindcă cel mort este eliberat de păcat. ⁸Acum dacă suntem morți împreună cu Cristos, credem că vom și trăi cu el, ⁹Știind că Cristos, fiind înviat dintre morți, nu mai moare; moartea nu mai are domnie asupra lui. ¹⁰Fiindcă în aceea că a murit, a murit pentru păcat o singură dată; dar în aceea că trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. ¹¹Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă a fi morți într-adevăr față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. ¹²De aceea păcatul să nu domnească în trupul vostru muritor, ca să ascultați de el în poftele lui. ¹³Nici nu predați membrele voastre ca unelte ale nedreptății, pentru păcat; ci predați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii dintre morți, și membrele voastre lui Dumnezeu ca unelte ale dreptății. ¹⁴Fiindcă păcatul nu va avea domnie asupra voastră; fiindcă nu sunteți sub lege, ci sub har. ¹⁵Ce atunci? Să păcătuim pentru că nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum. ¹⁶Nu știți că aceluia cui vă predați robi pentru a-i da ascultare, aceluia îi sunteți robi, căruia îi dați ascultare; fie ai păcatului pentru moarte, fie ai ascultării pentru dreptate? ¹⁷Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, pentru că ați fost robii păcatului, dar ați ascultat din inimă de acel model de doctrină, care v-a fost dat. ¹⁸Și fiind făcuți liberi față de păcat, ați devenit robii dreptății. ¹⁹Vorbesc omenește din cauza neputinței cărnii voastre; fiindcă așa cum ați predat membrele voastre roabe necurăției și nelegiuirii, pentru nelegiuire, tot așa, acum predați membrele voastre roabe ale dreptății pentru sfințenie. ²⁰Fiindcă atunci când erați robii păcatului, erați liberi față de dreptate. ²¹Ce rod aveați atunci în acele lucruri de care acum vă este rușine? Fiindcă sfârșitul acelor lucruri este moartea. ²²Dar acum, fiind făcuți liberi față de păcat și devenind robii lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințenie iar sfârșitul, viață veșnică. ²³Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul lui Dumnezeu este viața eternă prin Isus Cristos Domnul nostru.

Capitolul 7

¹Nu știți, fraților, (fiindcă vorbesc celor ce cunosc legea) că legea are domnie asupra omului cât timp trăiește? ²Fiindcă femeia care are soț este legată de soț prin lege cât timp trăiește el; dar dacă soțul moare, este dezlegată de legea soțului. ³Așadar, dacă în timp ce soțul trăiește, ea se căsătorește cu alt bărbat, va fi numită adulteră; dar dacă soțul ei moare, este liberă de acea lege; așa că nu este adulteră, deși este căsătorită cu alt bărbat. ⁴De aceea, frații mei, și voi ați devenit morți față de lege prin trupul lui Cristos; ca voi să fiți căsătoriți cu altul, tocmai cu cel înviat dintre morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. ⁵Fiindcă pe când eram în carne, pasiunile păcatelor, care erau prin lege, lucrau în membrele noastre, să aducă rod pentru moarte. ⁶Dar acum, suntem dezlegați de lege, fiind moartă legea în care eram ținuți; ca să servim în înnoirea duhului și nu în vechimea literei. ⁷Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Nicidecum. Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; fiindcă nu aș fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: Să nu poftești. ⁸Dar păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte; fiindcă fără lege păcatul era mort. ⁹Iar eu odinioară eram viu fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a trăit din nou iar eu am murit. ¹⁰Și porunca, cea pentru viață, eu am aflat-o ca fiind pentru moarte. ¹¹Fiindcă păcatul, prinzând ocazie prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a ucis. ¹²De aceea legea este sfântă, și porunca sfântă și dreaptă și bună. ¹³Atunci ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum. Dar păcatul, ca să pară păcat, lucrează moarte în mine prin ce este bun; ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos. ¹⁴Deoarece știm că legea este spirituală; dar eu sunt carnal, vândut sub păcat. ¹⁵Fiindcă ce lucrez nu încuviințez; fiindcă ce doresc aceea nu practic; dar ce urăsc aceea fac. ¹⁶Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviințez legea că este bună. ¹⁷Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. ¹⁸Deoarece știu că în mine (adică în carnea mea) nu locuiește nimic bun; fiindcă a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc. ¹⁹Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic. ²⁰Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. ²¹Găsesc atunci o lege că, în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână. ²²Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu; ²³Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minții mele și înrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele. ²⁴O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morți? ²⁵Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. Așadar, cu mintea, eu însumi servesc legii lui Dumnezeu; dar cu carnea, legii păcatului.

Capitolul 8

¹Așadar, acum nu este condamnare pentru cei în Cristos Isus, care umblă nu conform cărnii, ci conform Duhului. ²Fiindcă legea Duhului vieții în Cristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții. ³Fiindcă ce nu putea face legea, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe propriul său Fiu în asemănarea cărnii păcătoase și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne; ⁴Pentru ca dreptatea legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu conform cărnii, ci conform Duhului. ⁵Fiindcă toți cei ce sunt conform cărnii gândesc lucrurile cărnii; dar cei conform Duhului gândesc lucrurile Duhului. ⁶Fiindcă a gândi carnal este moarte; dar a gândi spiritual, viață și pace. ⁷Pentru că mintea carnală este dușmănie împotriva lui Dumnezeu; fiindcă nu este supusă legii lui Dumnezeu și nici nu poate fi. ⁸Și cei ce sunt în carne nu pot plăcea lui Dumnezeu. ⁹Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, acesta nu este al lui. ¹⁰Și dacă Cristos este în voi, trupul este mort din cauza păcatului; dar Duhul este viață din cauza dreptății. ¹¹Dar dacă Duhul celui ce l-a înviat pe Isus dintre morți locuiește în voi, cel ce l-a înviat pe Cristos dintre morți, va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul său care locuiește în voi. ¹²Așadar fraților suntem datori, nu cărnii, pentru a trăi conform cărnii. ¹³Căci dacă trăiți conform cărnii, veți muri; dar dacă prin Duhul ucideți faptele trupului, veți trăi. ¹⁴Fiindcă toți câți sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fiii lui Dumnezeu. ¹⁵Fiindcă nu ați primit duhul robiei din nou spre frică; ci ați primit Duhul adopției fiilor, prin care strigăm: Abba, Tată! ¹⁶Duhul însuși aduce mărturie cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu; ¹⁷Și dacă suntem copii, atunci și moștenitori; moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Cristos; dacă într-adevăr suferim împreună cu el, ca să și fim glorificați împreună. ¹⁸Întrucât socotesc că suferințele din acest timp nu sunt demne de a fi comparate cu gloria care va fi revelată în noi. ¹⁹Fiindcă arzătoarea anticipare a creaturii așteaptă revelarea fiilor lui Dumnezeu. ²⁰Căci creatura a fost supusă deșertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui ce a supus-o în speranță, ²¹Deoarece creatura însăși de asemenea va fi eliberată din robia putrezirii în glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu. ²²Deoarece știm că toată creația împreună geme și împreună suferă durerile nașterii până acum. ²³Și nu numai ele, dar și noi înșine, care avem primele roade ale Duhului, chiar noi gemem în noi înșine așteptând adopția fiilor, adică răscumpărarea trupului nostru. ²⁴Fiindcă suntem salvați prin speranță; dar speranța văzută nu este speranță; căci de ce ar mai spera cineva pentru ceea ce se poate vedea? ²⁵Dar dacă sperăm pentru ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. ²⁶Tot astfel Duhul de asemenea ajută neputințelor noastre; fiindcă nu știm pentru ce să ne rugăm cum ar trebui; dar Duhul însuși mijlocește pentru noi cu gemete de nespus. ²⁷Și cel care cercetează inimile știe care este mintea Duhului, pentru că mijlocește pentru sfinți conform voii lui Dumnezeu. ²⁸Și știm că toate lucrează împreună pentru binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor chemați conform scopului său. ²⁹Pentru că pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a și predestinat să fie făcuți conform chipului Fiului său, ca el să fie întâiul născut între mulți frați. ³⁰Mai mult, pe cei care i-a predestinat, pe aceia i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, i-a și declarat drepți; și pe cei pe care i-a declarat drepți, i-a și glorificat. ³¹Ce vom spune atunci față de acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră? ³²El care nu a cruțat pe propriul său Fiu, ci l-a predat pentru noi toți, cum nu ne va dărui de asemenea toate lucrurile cu el? ³³Cine va aduce o acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care declară drept. ³⁴Cine este cel ce condamnă? Cristos este cel ce a murit; da, mai mult, a și fost înviat, cel ce și este la dreapta lui Dumnezeu, care de asemenea mijlocește pentru noi. ³⁵Cine ne va separa de dragostea lui Cristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuție, sau foamete, sau goliciune, sau pericol, sau sabie? ³⁶Așa cum este scris: Datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel. ³⁷Nu, în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin cel ce ne-a iubit. ³⁸Fiindcă sunt convins că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici principate, nici puteri, nici cele prezente, nici cele viitoare, ³⁹Nici înălțime, nici adâncime, nicio altă creatură, nu va fi în stare să ne separe de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus Domnul nostru.

Capitolul 9

¹Spun adevărul în Cristos, nu mint, conștiința mea de asemenea aducându-mi mărturie în Duhul Sfânt, ²Că am mare întristare și mâhnire neîncetată în inima mea. ³Fiindcă aș fi dorit să fiu eu însumi blestemat de la Cristos pentru frații mei, rudele mele conform cărnii, ⁴Care sunt israeliți, cărora le aparține adopția și gloria și legămintele și darea legii și serviciul lui Dumnezeu și promisiunile; ⁵Ai cărora sunt părinții și din care conform cărnii este Cristos, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna. Amin. ⁶Dar nu ca și cum cuvântul lui Dumnezeu a fost fără efect. Fiindcă nu toți cei din Israel, sunt Israel; ⁷Nici nu sunt toți copii pentru că sunt sămânța lui Avraam; ci: În Isaac ți se va numi sămânța. ⁸Căci așa este: Cei ce sunt copiii cărnii, aceștia nu sunt copiii lui Dumnezeu; ci copiii promisiunii sunt socotiți ca sămânță. ⁹Fiindcă acesta este cuvântul promisiunii: La timpul acesta voi veni și Sara va avea un fiu. ¹⁰Și nu numai; dar și când Rebeca a rămas însărcinată printr-unul singur, prin tatăl nostru Isaac, ¹¹(Copiii, în adevăr, nefiind încă născuți, nici practicând ceva bine sau rău, ca scopul lui Dumnezeu, conform alegerii, să rămână nu din fapte, ci din cel care cheamă), ¹²I-a fost spus că: Cel mai mare va servi celui mai mic. ¹³Așa cum este scris: Am iubit pe Iacob, dar am urât pe Esau. ¹⁴Atunci ce vom spune? Este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum. ¹⁵Fiindcă el îi spune lui Moise: Voi avea milă de cine voi avea milă; și voi avea compasiune de cine voi avea compasiune. ¹⁶Așadar, nu este de la cine voiește, nici de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu care arată milă. ¹⁷Fiindcă scriptura spune lui Faraon: Chiar pentru acest scop te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea mea și pentru ca numele meu să fie vestit peste tot pământul. ¹⁸Așadar el are milă de cine voiește și pe cine voiește împietrește. ¹⁹Atunci îmi vei spune: De ce mai găsește vină? Fiindcă cine s-a împotrivit voii lui? ²⁰Dar mai degrabă: Cine ești tu, omule, care contrazici pe Dumnezeu? Va spune lucrul format celui care l-a format: De ce m-ai făcut astfel? ²¹Nu are olarul putere peste lut, din același amestec să facă un vas pentru onoare și altul pentru dezonoare? ²²Și ce dacă Dumnezeu, voind să arate furie și să își facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă îndelungă răbdare vasele furiei pregătite pentru distrugere; ²³Și ca să facă cunoscute bogățiile gloriei sale peste vasele milei, pe care le-a pregătit dinainte pentru glorie, ²⁴Adică pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri? ²⁵Așa cum spune și în Osea: Îl voi chema poporul meu pe cel ce nu era poporul meu; și preaiubită pe cea care nu era preaiubită. ²⁶Și se va întâmpla că în locul unde li se spunea: Voi nu sunteți poporul meu; acolo vor fi chemați fiii Dumnezeului cel viu. ²⁷Isaia, de asemenea, strigă despre Israel: Dacă numărul copiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, o rămășiță va fi salvată. ²⁸Fiindcă va termina lucrarea și o va scurta în dreptate, pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ. ²⁹Și așa cum a spus Isaia înainte: Dacă Domnul Sabaot nu ne-ar fi lăsat o sămânță, am fi fost ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora. ³⁰Ce vom spune atunci? Că neamurile, care nu urmăreau dreptatea, au ajuns la dreptate, adică dreptatea care este din credință; ³¹Dar Israel, care urmărea legea dreptății, nu a ajuns la legea dreptății. ³²De ce? Pentru că nu au căutat-o prin credință, ci ca prin faptele legii. Fiindcă s-au împiedicat de acea piatră de cădere; ³³Așa cum este scris: Iată, eu pun în Sion o piatră de cădere și o stâncă de poticnire; și oricine crede în el, nu va fi rușinat.

Capitolul 10

¹Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea către Dumnezeu pentru Israel este ca ei să fie salvați. ²Fiindcă le aduc mărturie că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoașterii. ³Căci fiind neștiutori despre dreptatea lui Dumnezeu și căutând să își stabilească propria lor dreptate, nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu. ⁴Căci Cristos este sfârșitul legii pentru dreptate pentru toți cei ce cred. ⁵Fiindcă Moise descrie dreptatea care este din lege că: Omul care face acele lucruri va trăi prin ele. ⁶Dar dreptatea care este din credință vorbește astfel: Nu spune în inima ta: Cine va urca în cer? (Adică, să îl coboare pe Cristos), ⁷Sau: Cine va coborî în adânc? (Adică, să îl scoată pe Cristos din nou dintre morți). ⁸Dar ce spune? Cuvântul este aproape de tine, chiar în gura ta și în inima ta; acesta este cuvântul credinței pe care îl predicăm; ⁹Că, dacă vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Isus și vei crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat dintre morți, vei fi salvat. ¹⁰Căci cu inima omul crede pentru dreptate; și cu gura mărturisirea este făcută pentru salvare. ¹¹Fiindcă scriptura spune: Oricine crede în el nu va fi rușinat. ¹²Căci nu este diferență între iudeu și grec; fiindcă același Domn al tuturor este bogat pentru toți care îl cheamă. ¹³Fiindcă oricine va chema numele Domnului va fi salvat. ¹⁴Dar cum vor chema pe cel în care nu au crezut? Și cum vor crede în cel despre care nu au auzit? Și cum vor auzi fără predicator? ¹⁵Și cum vor predica dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce predică evanghelia păcii și aduc vești îmbucurătoare despre cele bune. ¹⁶Dar nu toți au ascultat de evanghelie. Fiindcă Isaia spune: Doamne, cine a crezut vestea noastră? ¹⁷Astfel credința vine prin auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu. ¹⁸Dar eu spun: Nu au auzit ei? Da, într-adevăr, sunetul lor a mers pe tot pământul și cuvintele lor până la marginile lumii. ¹⁹Dar eu spun: Nu a știut Israel? Întâi, Moise spune: Eu vă voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt popor, vă voi mânia printr-o națiune stricată. ²⁰Iar Isaia este foarte cutezător și spune: Am fost găsit de cei ce nu m-au căutat; am fost făcut cunoscut celor ce nu întrebau de mine. ²¹Dar lui Israel îi spune: Toată ziua mi-am întins mâinile spre un popor neascultător și împotrivitor cu vorba.

Capitolul 11

¹Spun atunci: A lepădat Dumnezeu pe poporul său? Nicidecum. Fiindcă și eu sunt israelit din sămânța lui Avraam, din tribul lui Beniamin. ²Dumnezeu nu a lepădat pe poporul său, pe care l-a cunoscut dinainte. Nu știți ce spune scriptura despre Ilie? Cum mijlocește la Dumnezeu împotriva lui Israel, spunând: ³Doamne, i-au ucis pe profeții tăi și au surpat altarele tale; și am fost lăsat eu singur și îmi caută viața. ⁴Dar ce îi zice răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu au plecat genunchiul înaintea chipului lui Baal. ⁵Așadar, tot astfel și în timpul de acum este o rămășiță conform alegerii harului. ⁶Și dacă este din har, atunci nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, atunci nu mai este har; altfel, fapta nu mai este faptă. ⁷Atunci ce? Israel nu a obținut ceea ce caută; dar alegerea a obținut-o, iar ceilalți au fost orbiți, ⁸(După cum este scris: Dumnezeu le-a dat duhul de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă), până în ziua aceasta. ⁹Și David spune: Masa să le fie o cursă și ca o capcană și ca o piatră de poticnire și o răsplătire pentru ei; ¹⁰Să li se întunece ochii și să nu vadă; și îndoaie-le spatele întotdeauna. ¹¹Spun atunci: S-au poticnit ca să cadă? Nicidecum. Ci prin căderea lor salvarea a venit la neamuri, ca să îi provoace la gelozie; ¹²Dacă însă căderea lor este bogăția lumii, și înjosirea lor este bogăția neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor? ¹³Fiindcă vorbindu-vă vouă, neamurilor, întrucât eu sunt apostolul neamurilor, îmi preamăresc serviciul; ¹⁴Dacă aș putea cumva să îi provoc la gelozie pe cei ce sunt carnea mea și să salvez pe unii dintre ei. ¹⁵Căci dacă lepădarea lor înseamnă împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, decât viață dintre morți? ¹⁶Iar dacă primul rod este sfânt, și aluatul este; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt. ¹⁷Iar dacă unele ramuri sunt rupte, și tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele, și împreună cu ele te împărtășești din rădăcina și grăsimea măslinului, ¹⁸Nu te făli față de ramuri. Dar dacă te fălești, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. ¹⁹Vei spune atunci: Ramurile au fost rupte ca eu să fiu altoit. ²⁰Bine, din cauza necredinței au fost rupte, iar tu stai în picioare prin credință. Nu te îngâmfa, ci teme-te; ²¹Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile naturale, fii atent ca nu cumva să nu te cruțe nici pe tine. ²²Iată, atunci bunătatea și severitatea lui Dumnezeu; severitate față de cei ce au căzut, dar bunătate față de tine, dacă continui în bunătatea lui; altfel și tu vei fi tăiat. ²³Și ei, de asemenea, dacă nu rămân în necredință, vor fi altoiți; fiindcă Dumnezeu este în stare să îi altoiască din nou. ²⁴Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul prin natură sălbatic, și împotriva naturii ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult aceștia, care sunt ramuri naturale, vor fi altoiți în propriul lor măslin? ²⁵Fiindcă nu vă voiesc neștiutori, fraților, despre acest mister, ca nu cumva să fiți înțelepți în îngâmfările voastre, pentru că orbire s-a făcut în parte lui Israel, până va intra plinătatea neamurilor. ²⁶Și astfel tot Israelul va fi salvat; așa cum este scris: Eliberatorul va veni din Sion și va îndepărta neevlavia de la Iacob; ²⁷Fiindcă acesta este legământul meu pentru ei, când voi înlătura păcatele lor. ²⁸Referitor la evanghelie, sunt dușmani din cauza voastră, dar referitor la alegere, sunt preaiubiți din cauza părinților. ²⁹Fiindcă darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile. ³⁰Fiindcă așa cum și voi odinioară nu ați crezut în Dumnezeu, totuși ați primit milă acum prin necredința lor; ³¹Tot așa și aceștia nu au crezut acum, pentru ca prin mila voastră să obțină și ei milă. ³²Fiindcă Dumnezeu i-a închis împreună pe toți în necredință, ca să arate milă tuturor. ³³O, adânc al bogățiilor, deopotrivă ale înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile lui și peste putință de găsit căile lui! ³⁴Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui? ³⁵Sau cine i-a dat întâi, și să îi fie răsplătit? ³⁶Pentru că din el și prin el și pentru el sunt toate. A lui fie gloria pentru totdeauna. Amin.

Capitolul 12

¹De aceea vă implor, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să prezentați trupurile voastre un sacrificiu viu, sfânt, plăcut lui Dumnezeu, aceasta este servirea voastră logică. ²Și nu vă conformați acestei lumi; ci fiți transformați prin înnoirea minții voastre, pentru a deosebi care este voia lui Dumnezeu, cea bună și plăcută și desăvârșită. ³Fiindcă prin harul care îmi este dat, spun fiecăruia care este printre voi, să nu gândească mai măreț decât ar trebui să gândească; ci să gândească cumpătat, așa cum Dumnezeu a împărțit fiecăruia măsura credinței. ⁴Fiindcă așa cum într-un singur trup avem mai multe membre, dar nu toate membrele au același serviciu, ⁵Tot așa și noi, fiind mulți, suntem un trup în Cristos și fiecare suntem membre unii altora. ⁶Având așadar daruri care diferă conform harului care ne este dat; fie profeție, să profețim conform cu măsura credinței; ⁷Sau serviciu, în servire; sau cel ce învață pe alții, în învățătură; ⁸Sau cel ce îndeamnă, în îndemnare; cel ce dă, în simplitate; cel ce conduce, cu sârguință; cel ce arată milă, cu bucurie; ⁹Dragostea să fie neprefăcută. Detestați ceea ce este rău; lipiți-vă de bine. ¹⁰Iubiți-vă unii pe alții cu dragoste frățească, în onoare dând întâietate altuia. ¹¹Nu leneși în muncă; fervenți în duh; servind Domnului;

¹²Bucurându-vă în speranță; răbdând în necaz; continuând stăruitor în rugăciune; ¹³Luând parte la nevoile sfinților; urmărind ospitalitatea. ¹⁴Binecuvântați pe cei ce vă persecută; binecuvântați și nu blestemați. ¹⁵Bucurați-vă cu cei ce se bucură și plângeți cu cei ce plâng. ¹⁶ Fiți cu aceeași minte unii pentru alții. Nu gândiți lucruri înalte, ci coborâți la cei înjosiți. Nu fiți înțelepți în îngâmfările voastre. ¹⁷Nu răsplătiți nimănui rău pentru rău. Îngrijiți-vă de lucruri oneste înaintea tuturor oamenilor. ¹⁸Dacă este posibil, cât ține de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. ¹⁹Preaiubiților, nu vă răzbunați, ci dați loc furiei, fiindcă este scris: Răzbunarea este a mea; eu voi răsplăti, spune Domnul. ²⁰De aceea dacă flămânzește dușmanul tău, dă-i să mănânce; dacă însetează, dă-i să bea; căci făcând astfel, vei îngrămădi cărbuni de foc pe capul lui. ²¹Nu fi învins de rău, ci învinge răul prin bine.

Capitolul 13

¹Fiecare suflet să se supună puterilor mai înalte. Fiindcă nu este putere decât de la Dumnezeu; și puterile care sunt, sunt rânduite de Dumnezeu. ²De aceea oricine se împotrivește puterii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei ce se împotrivesc își vor primi damnarea. ³Deoarece conducătorii nu sunt de temut pentru fapte bune, ci pentru cele rele. Dorești așadar să nu te temi de putere? Fă binele și vei avea laudă de la aceasta; ⁴Fiindcă îți este servitorul lui Dumnezeu pentru bine. Dar dacă faci răul, teme-te; fiindcă nu poartă sabia în zadar; fiindcă este servitorul lui Dumnezeu, un răzbunător pentru furie asupra celui ce practică răul. ⁵De aceea trebuie să fiți supuși nu doar din cauza furiei, ci și din cauza conștiinței. ⁶Fiindcă din această cauză și plătiți taxe; fiindcă ei sunt servitorii lui Dumnezeu, ocupându-se neîncetat tocmai cu acest lucru. ⁷De aceea dați tuturor cele datorate; cui taxă, taxă; cui vamă, vamă; cui frică, frică; cui onoare, onoare. ⁸Să nu datorați nimănui nimic altceva decât să vă iubiți unii pe alții; fiindcă cel ce iubește pe altul a împlinit legea. ⁹Fiindcă: Să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu aduci mărturie falsă, să nu poftești; și orice altă poruncă este cuprinsă pe scurt în acest cuvânt și anume: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. ¹⁰Dragostea nu lucrează răul aproapelui; de aceea dragostea este împlinirea legii. ¹¹Și aceasta, știind timpul, că acum este ora să ne trezim din somn; căci acum salvarea noastră este mai aproape decât atunci când am crezut. ¹²Noaptea este mult trecută, iar ziua este aproape; de aceea să lepădăm faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armura luminii. ¹³Să umblăm onest, ca în timpul zilei; nu în destrăbălare și beții, nu în curvie și desfrânare, nu în ceartă și invidie. ¹⁴Ci îmbrăcați-vă cu Domnul Isus Cristos și nu purtați grijă de lucruri cărnii, pentru a-i împlini poftele.

Capitolul 14

¹Primiți-l pe cel slab în credință, dar nu pentru dispute îndoielnice. ²Fiindcă unul crede că poate mânca de toate; altul, care este slab, mănâncă verdețuri. ³Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă; și cel ce nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit. ⁴Cine ești tu care judeci pe servitorul altuia? Pentru propriul său stăpân stă în picioare sau cade. Da, el va fi sprijinit; fiindcă Dumnezeu este în stare să îl facă să stea în picioare. ⁵Unul prețuiește o zi mai presus decât pe alta; dar altul prețuiește toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui. ⁶Cel ce respectă ziua, o respectă pentru Domnul; și cel ce nu respectă ziua, pentru Domnul nu o respectă. Cel ce mănâncă, mănâncă pentru Domnul; fiindcă aduce mulțumiri lui Dumnezeu; și cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și aduce mulțumiri lui Dumnezeu. ⁷Fiindcă niciunul dintre noi nu trăiește pentru el însuși, și nimeni nu moare pentru el însuși. ⁸Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, și dacă murim, pentru Domnul murim; așadar dacă trăim sau dacă murim, suntem ai Domnului. ⁹Căci pentru aceasta Cristos deopotrivă a murit și a înviat, și a trăit din nou ca să fie Domn deopotrivă al morților și al viilor. ¹⁰Dar de ce judeci tu pe fratele tău? Sau de ce faci tu de nimic pe fratele tău? Fiindcă toți vom sta în picioare înaintea scaunului de judecată al lui Cristos. ¹¹Fiindcă este scris: Așa cum eu trăiesc, spune Domnul, mie mi se va pleca fiecare genunchi și fiecare limbă va mărturisi lui Dumnezeu. ¹²Așadar, fiecare dintre noi va da socoteală despre el însuși lui Dumnezeu. ¹³De aceea să nu ne mai judecăm unii pe alții; ci mai bine, judecați aceasta: nimeni să nu pună piatră de cădere sau ocazie de poticnire în calea fratelui. ¹⁴Știu și sunt convins prin Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine; dar pentru cel ce consideră vreun lucru a fi necurat, pentru acela este necurat. ¹⁵Dar dacă fratele tău se mâhnește din cauza mâncării tale, tu nu mai umbli conform dragostei creștine. Nu nimici cu mâncarea ta pe acela pentru care a murit Cristos. ¹⁶Așadar binele vostru să nu fie vorbit de rău; ¹⁷Fiindcă împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt. ¹⁸Fiindcă cel ce servește lui Cristos în acestea, este plăcut lui Dumnezeu și aprobat de oameni. ¹⁹Așadar, să urmărim cele ale păcii și cele ale edificării unuia de către altul. ²⁰Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza mâncării. Într-adevăr, toate lucrurile sunt pure; dar este rău pentru acel om care mănâncă spre poticnire. ²¹Bine este să nu mănânci carne, nici să nu bei vin, nici să nu faci ceva prin care fratele tău se împiedică, sau este poticnit, sau este făcut slab. ²²Ai credință? Să o ai pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se condamnă pe sine însuși în acel lucru pe care îl permite. ²³Iar cel ce se îndoiește, dacă mănâncă, este damnat, pentru că nu mănâncă din credință; fiindcă orice nu este din credință este păcat.

Capitolul 15

¹Iar noi, cei puternici, suntem datori să purtăm neputințele celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine. ²Fiecare dintre noi să placă aproapelui pentru bine, spre edificare. ³Fiindcă până și Cristos nu și-a plăcut lui însuși, ci așa cum este scris: Ocările celor ce te-au ocărât au căzut peste mine. ⁴Fiindcă toate câte au fost scrise înainte, au fost scrise pentru învățătura noastră, ca prin răbdarea și mângâierea scripturilor să avem speranță. ⁵Iar Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea aceeași gândire unii față de alții, conform lui Cristos Isus; ⁶Ca voi, cu o minte și cu o gură să glorificați pe Dumnezeu, adică pe Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. ⁷De aceea primiți-vă unii pe alții, așa cum ne-a primit și Cristos pe noi, pentru gloria lui Dumnezeu. ⁸Și spun că Isus Cristos a fost un servitor al circumciziei pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru a întări promisiunile făcute părinților; ⁹Și ca neamurile să glorifice pe Dumnezeu pentru mila lui; așa cum este scris: Din această cauză îți voi aduce mărturie printre neamuri și voi cânta numelui tău. ¹⁰Și din nou spune: Bucurați-vă voi neamuri cu poporul lui. ¹¹Și din nou: Lăudați pe Domnul voi toate neamurile; și aclamați-l toate popoarele. ¹²Și din nou, Isaia spune: Va fi o rădăcină a lui Isai și cel ce se va scula să domnească peste neamuri: în el se vor încrede neamurile. ¹³Și Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea în a crede, pentru ca voi să abundați în speranță prin puterea Duhului Sfânt. ¹⁴Și eu însumi, de asemenea, sunt convins despre voi, frații mei, că și voi sunteți plini de bunătate, umpluți cu toată cunoașterea, în stare să vă și avertizați unii pe alții. ¹⁵Totuși, fraților, v-am scris mai cutezător, în parte ca să vă aduc aminte, din cauza harului care mi-a fost dat de Dumnezeu, ¹⁶Ca eu să fiu servitorul lui Isus Cristos pentru neamuri, servind evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca oferirea ca ofranda neamurilor să fie bine primită, fiind sfințită prin Duhul Sfânt. ¹⁷Eu am așadar cu ce să mă fălesc în Isus Cristos, în cele ce se referă la Dumnezeu. ¹⁸Fiindcă nu voi cuteza să vorbesc despre niciunul dintre acele lucruri pe care Cristos nu le-a lucrat prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvânt și faptă, ¹⁹Prin puterea semnelor și minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu; încât, de la Ierusalim și în jur, până în Iliria, eu am predicat pe deplin evanghelia lui Cristos. ²⁰Da, așa m-am străduit să predic evanghelia, nu acolo unde Cristos fusese numit, ca nu cumva să zidesc peste temelia altui om; ²¹Ci așa cum este scris: Aceia cărora nu li s-a spus despre el, îl vor vedea; și cei ce nu au auzit vor înțelege. ²²Din cauza aceasta am și fost împiedicat mult să vin la voi. ²³Dar acum, nemaiavând loc în aceste ținuturi, și având în acești mulți ani o mare dorință să vin la voi, ²⁴Dacă vreodată voi merge în Spania, voi veni la voi, fiindcă sper să vă văd în călătoria mea și să fiu condus de voi într-acolo, dacă mai întâi voi fi puțin îndestulat cu prezența voastră. ²⁵Dar acum, mă duc la Ierusalim să servesc sfinților. ²⁶Fiindcă toți cei din Macedonia și Ahaia au binevoit să facă o anume strângere de ajutoare pentru sfinții săraci, care sunt în Ierusalim; ²⁷Într-adevăr, au binevoit și le sunt datori. Căci dacă neamurile au fost făcute părtașe la lucrurile lor spirituale, este și datoria neamurilor să le servească în cele carnale. ²⁸Așadar, după ce voi împlini aceasta și le voi sigila acest rod, voi trece pe la voi spre Spania. ²⁹Și sunt sigur, când voi veni la voi, că voi veni în plinătatea binecuvântării evangheliei lui Cristos. ³⁰Dar vă implor, fraților, datorită Domnului nostru Isus Cristos și datorită dragostei Duhului, să vă străduiți împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine; ³¹Ca să fiu scăpat de cei din Iudeea care nu cred, și pentru ca serviciul pe care îl am pentru Ierusalim să fie bine primit de sfinți; ³²Ca să vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu și să fiu înviorat cu voi. ³³Și Dumnezeul păcii fie cu voi toți. Amin.

Capitolul 16

¹Și vă recomand pe Fivi, sora noastră, care este servitoare a bisericii care este în Chenchreea; ²Ca să o primiți în Domnul, așa cum se cuvine sfinților, și să o ajutați în orice lucru ar avea nevoie de voi; fiindcă și ea a fost sprijinitoarea multora și de asemenea a mea. ³Salutați pe Priscila și pe Aquila, ajutoarele mele în Cristos Isus, ⁴Care și-au riscat gâtul pentru viața mea; cărora le aduc mulțumire nu numai eu, dar și toate bisericile neamurilor. ⁵Tot așa, salutați biserica ce este în casa lor. Salutați pe Epenet, preaiubitul meu, care este primul rod al Ahaiei pentru Cristos. ⁶Salutați pe Maria, care a muncit mult pentru noi. ⁷Salutați pe Andronic și pe Iunia, rudele mele și părtașii mei de închisoare, care sunt cu vază printre apostoli, care de asemenea au fost în Cristos înaintea mea. ⁸Salutați pe Amplias, preaiubitul meu în Domnul. ⁹Salutați pe Urban, ajutorul nostru în Cristos, și pe Stache, preaiubitul meu. ¹⁰Salutați pe Apele, aprobat în Cristos. Salutați pe cei din casa lui Aristobul. ¹¹Salutați pe Ierodion, ruda mea. Salutați pe cei din casa lui Narcis care sunt în Domnul. ¹²Salutați pe Trifena și Trifosa, care muncesc în Domnul. Salutați pe Persida, preaiubita, care a muncit mult în Domnul. ¹³Salutați pe Ruf, cel ales în Domnul, și pe mama lui, și a mea. ¹⁴Salutați pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermas, pe Patroba, pe Hermes și pe frații care sunt cu ei. ¹⁵Salutați pe Filolog și pe Iulia, pe Nereu și pe sora lui, pe Olimp și pe toți sfinții care sunt cu ei. ¹⁶Salutați-vă unii pe alții cu o sărutare sfântă. Bisericile lui Cristos vă salută. ¹⁷Dar fraților, vă implor să însemnați pe cei ce fac dezbinări și poticniri contrare doctrinei pe care voi ați învățat-o, și ocoliți-i. ¹⁸Fiindcă toți cei ce sunt astfel nu servesc Domnului nostru Isus Cristos, ci pântecelui lor; și prin cuvinte bine alese și vorbiri plăcute, înșală inimile celor creduli. ¹⁹Fiindcă ascultarea voastră este cunoscută printre toți. De aceea mă bucur de voi; dar totuși doresc să fiți înțelepți referitor la ce este bine și inocenți referitor la rău. ²⁰Și Dumnezeul păcii va zdrobi pe Satan sub picioarele voastre în curând. Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi. Amin. ²¹Vă salută Timotei, conlucrătorul meu; și Luciu și Iason și Sosipater, rudele mele. ²²Vă salut în Domnul, eu Terțiu, cel ce a scris epistola. ²³Vă salută Gaiu, gazda mea și a întregii biserici. Vă salută Erast, vistiernicul cetății și Quart, un frate. ²⁴Harul Domnului nostru Isus Cristos fie cu voi toți. Amin. ²⁵Iar aceluia care poate să vă întărească conform evangheliei mele și predicării lui Isus Cristos, conform revelării misterului care a fost ținut în taină de la începerea lumii, ²⁶Dar acum este arătat și prin scripturile profeților, conform poruncii Dumnezeului cel veșnic, făcut cunoscut pentru toate națiunile, spre ascultarea credinței, ²⁷A singurului Dumnezeu înțelept fie gloria, prin Isus Cristos, pentru totdeauna. Amin.

***

Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.