GALATENI 3:19

„Atunci care e rostul Legii? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege.”

Termenul din greacă tradus aici prin adăugată este acelaşi cuvânt care în Evrei 12:19 este tradus prin vorbească, în versetul care se referă la glasul lui Dumnezeu care vorbea de pe Sinai – „un glas care vorbea în aşa fel, încât cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească (adauge)”. Este acelaşi cuvânt care este folosit şi în Deuteronomul 5:22 unde este tradus prin „adauge”, în versetul: „Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe munte, din mijlocul focului, din nori şi din negură deasă, şi le-a spus la toată adunarea voastră, fără să mai adauge (vorbească) ceva.”

Atât în Evrei, cât şi în Deuteronomul, cuvântul este utilizat cu referire directă la darea legii lui Dumnezeu – cele zece porunci. De aceea, pasajul acesta din Galateni sugerează, cu siguranţă, că legea la care se face aici referire trebuie să fie aceeaşi lege. Acest fapt este susţinut mai departe de o altă expresie din acelaşi verset, care spune că legea la care se face referire a fost dată „prin mâna unui mijlocitor”. Dar, întrucât „Unul singur este Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”[1], este cert că legea a fost dată prin mâna lui Hristos. Deuteronomul 33:2, vorbind despre aceeaşi scenă amintită în Deuteronomul 5:22 şi Evrei 12:20, spune: „Domnul a venit din Sinai, şi a răsărit peste ei din Seir, a strălucit din muntele Paran şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi, având în dreapta Lui focul[2] legii.”

Cele zece porunci, nu doar că au fost scrise de însăşi mâna Domnului, ci au fost scrise pe table de piatră care, chiar ele erau lucrarea lui Dumnezeu, tot aşa cum scrisul a fost scrisul lui Dumnezeu. Tablele acestea au fost date lui Moise prin mâna Domnului. Ba încă, după ce Moise a sfărâmat tablele şi a fost îndrumat să facă alte table, Domnul a scris din nou cu mâna Sa pe aceste table, aceeaşi lege pe care o scrisese pe tablele pe care El însuşi le făcuse.

Acest fapt nu este însă adevărat în dreptul vreunei alte legi. Este adevărat că legea ceremonială – legea referitoare la jertfe, daruri, la cort, la întregul sistem levitic – a fost şi ea dată de Domnul lui Moise, dar nu a fost dată prin mâna Domnului lui Moise. Nu a ieşit din mâna Sa, nici nu a fost scrisă cu mâna Sa, ori pe table făcute cu însăşi mâna Sa. A fost dată de Domnul lui Moise şi a fost scrisă în întregime de Moise, fără să fi fost deloc scrisă de Domnul.

Unii, care iau cuvântul adăugată din propoziţia din Galateni 3:19 şi îl susţin în sensul strict al cuvântului adăugat, au presupus că aici ni se spune că legea la care se face referire a fost adăugată în mod necesar la ceva, ca fiind o parte din acel lucru. În felul acesta au susţinut că a fost adăugată la legământul făcut cu Avraam. Dar o astfel de vedere este în mod clar o greşeală, deoarece în Galateni 3:15 este declarat limpede că „un testament [legământ], chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni […] nu-i mai adaugă ceva”. Aşadar, era imposibil să mai fie adăugat ceva la legământul acela. Cuvântul tradus prin adaugă în Galateni 3:15, în limba greacă nu este acelaşi cu cel tradus prin adăugată din Galateni 3:19, și nici nu sunt cuvinte înrudite.

Ţinând cont chiar de cuvântul grecesc din Galateni 3:19 şi de felul în care este folosit în legătură cu legea în Evrei 12:20 şi Deuteronomul 5:22, precum şi de felul în care este folosit mai departe în Scripturi, este limpede că nu implică, în mod necesar, că legea la care se referă să fi fost adăugată în mod literal, în sensul adunării matematice. Una din expresiile în care este folosit cuvântul acesta grecesc este: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (sau vi se vor adăuga)” (Matei 6:33). Aici, în mod clar, adăuga este folosit ca un echivalent pentru „a da” – „toate aceste lucruri vi se vor da” sau „veţi primi toate aceste lucruri”. Acesta este înţelesul şi în Marcu 4:24, în care traducerea noastră spune că „vouă, celor ce auziţi, vi se va da şi mai mult”[3] – vi se va adăuga şi mai mult. În Faptele apostolilor 12:3, traducerea noastră spune că „a mai pus mâna şi pe Petru”. Dacă ar fi tradus ca în Galateni 3:19, ar fi „a adăugat să-l prindă şi pe Petru”. În felul acesta, cuvântul din Galateni 3:19 ar putea, la fel de bine, să fie tradus prin: „Atunci care e rostul Legii? Ea a fost rostită din cauza călcărilor de lege” sau „Ea a fost dată din cauza călcărilor de lege”. O altă traducere spune „a fost introdusă” etc. Traducerea „a fost adăugată” este corectă dacă se înţelege că acest cuvânt, adăugată, are aceste sensuri şi nu este restrâns la înţelesul simplu al adunării matematice, ca şi cum cineva „ar adăuga un cot la înălţimea lui”.

Aşadar, legea a fost dată – a fost rostită, a fost adăugată – din cauza călcărilor de lege. Se aplică declaraţia aceasta – „a fost adăugată din pricina călcărilor de lege” – în cazul legii lui Dumnezeu, cele zece porunci? Ţinând cont că legea aceea la care se face referire în toată discuţia, în care erau implicaţi creştinii din Galatia, este legea în forma ei scrisă, atunci expresia se aplică cu certitudine. Acest fapt nu doar că se vede clar, dar este şi declarat limpede într-un pasaj pe care l-am citat deja de mai multe ori în aceste studii despre Galateni, pasaj pe care îl redăm încă o dată aici:

„Dacă oamenii ar fi păzit legea lui Dumnezeu, care a fost dată lui Adam după ce a căzut, a fost păstrată de Noe şi respectată de Avraam, nu ar fi fost nevoie de rânduiala tăierii împrejur. Iar dacă descendenţii lui Avraam ar fi păzit legământul al cărui semn era tăierea împrejur, ei nu ar fi fost seduşi niciodată de idolatrie, nici nu ar fi fost nevoie ca ei să sufere o viaţă de robie în Egipt. Ei ar fi păstrat în minte legea lui Dumnezeu şi nu ar fi fost necesar ca ea să fie vestită de pe Sinai şi gravată pe table de piatră. Şi, dacă poporul ar fi trăit după principiile celor zece porunci, nu ar fi fost nevoie de instrucţiunile suplimentare date lui Moise.”[4]

Aceasta corespunde în mod exact cu alte expresii care au legătură cu darea legii lui Dumnezeu: „[…] legea a intrat ca greşeala să abunde” (Romani 5:20[5]); „[…] pentru ca, prin poruncă, păcatul să se arate din cale afară de păcătos” (Romani 7:13); „[…] ca să facă să fie aduse călcările de lege înaintea lor”[6] (Galateni 3:19); „[…] pentru ca să se vadă călcările de lege că sunt călcări de lege.”[7]

Note de subsol:

[1]. 1 Timotei 2:5 (n.ed.).

[2]. . În engleză, fiery law – o lege de foc, o lege care arde (n.ed.).

[3]. În traducerea KJV (n.t.).

[4]. E. White, Patriarhi şi profeţi, p. 364.

[5]. KJV (n.ed.).

[6]. În traducerea Farrar.

[7]. În traducerea Alford.