GALATENI 3:13-14 [1]

„¹³Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, fiind făcut blestem pentru noi, fiindcă este scris: «Blestemat este oricine atârnă pe lemn», ¹⁴pentru ca binecuvântarea lui Avraam să poată veni peste neamuri prin Isus Hristos, ca să putem primi promisiunea Duhului prin credinţă.”

Blestemul legii, tot blestemul care a existat sau poate exista vreodată, se datorează pur şi simplu păcatului. Acest fapt este ilustrat cu forţă în Zaharia 5:1-4. Profetul a văzut „un sul de carte zburând”, cu „o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi”. Apoi Domnul i-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată ţara[2].” Aceasta înseamnă că sulul cărţii reprezintă tot blestemul care există pe faţa întregului pământ.

Care este cauza acestui blestem de pe faţa întregului pământ? Iată care este: „[…] căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici.”[3] Aceasta înseamnă că sulul cărţii acesteia este legea lui Dumnezeu. Și faptul că este citată câte o poruncă de pe fiecare tablă, arată că ambele table ale legii sunt cuprinse în sul. Oricine fură ‒ oricine calcă legea în ceea ce priveşte cele scrise pe a doua tablă ‒ va fi nimicit cu desăvârşire, după cum este scris pe el. Şi oricine jură strâmb ‒ oricine calcă legea în ce priveşte cele scrise pe prima tablă a legii ‒ va fi nimicit cu desăvârşire, după cum este scris pe el. Aşa se face că îngerii care înregistrează în ceruri nu au nevoie să scrie declaraţii despre fiecare păcat anume al fiecărui om, ci e destul să indice pe sulul cărţii ceea ce ţine de fiecare om, porunca ce a fost călcată odată cu fiecare fărădelege. Faptul că sulul acesta al legii merge împreună cu fiecare om acolo unde merge el şi că rămâne în casa acestuia, se vede clar din cuvintele următoare: „Îl trimit – zice Domnul oştirilor – ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea.” Iar dacă nu se găseşte niciun remediu, sulul legii va rămâne acolo până când blestemul are să mistuie omul şi casa „împreună cu lemnele şi pietrele ei”. Adică până când blestemul va distruge pământul în marea zi, când chiar şi elementele se vor topi de căldura aceea aprinsă. Căci „puterea păcatului – şi blestemul lui – este Legea” (1 Corinteni 15:56).

Dar, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu! „Hristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi.” Toată greutatea blestemului a căzut peste El, căci „Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor”[4] (Isaia 53:6). „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi.”[5] Şi oricine Îl primeşte, primeşte eliberarea de tot păcatul; şi, totodată, eliberarea de sub blestem, ca urmare a eliberării din orice păcat.

Întrucât, după ce omul a păcătuit, blestemul a venit pe pământ şi a produs spini şi mărăcini[6], Hristos a purtat tot blestemul aşa de deplin încât Domnul Isus, pentru a răscumpăra toate lucrurile din blestem, a purtat coroana de spini; şi, în felul acesta, a răscumpărat din blestem atât omul, cât şi pământul. Binecuvântat să fie Numele Lui! Lucrarea a fost făcută. „Ne-a răscumpărat de sub blestem.” Mulţumim Domnului! El a fost făcut blestem pentru noi, pentru că a fost atârnat pe lemn.

Pentru că acesta este un lucru realizat, eliberarea din blestem prin crucea lui Isus Hristos este darul fără plată al lui Dumnezeu pentru fiecare suflet de pe pământ. Dacă omul primeşte darul acesta fără plată (al răscumpărării din orice blestem), sulul acela al cărţii continuă să-l însoţească, dar ‒ mulţumim Domnului! ‒ fără să mai poarte blestemul, ci dând mărturie despre „neprihănirea lui Dumnezeu […] chiar neprihănirea lui Dumnezeu prin credința lui Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. Nu este nicio deosebire” (Romani 3:21, 22[7]). Scopul pentru care ne-a răscumpărat din blestem este acela „ca binecuvântarea lui Avraam să poată veni peste neamuri prin Isus Hristos”. Binecuvântarea aceasta a lui Avraam este neprihănirea lui Dumnezeu care, aşa cum am văzut deja în aceste studii, poate veni doar de la Dumnezeu, ca un dar gratuit de la Dumnezeu, primit prin credinţă.

Deoarece „toţi câţi sunt din faptele legii, sunt sub blestem” şi deoarece „Hristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii”, înseamnă că El ne-a răscumpărat şi din faptele legii ‒ fapte care, fiind doar faptele noastre, sunt doar păcat. Şi, prin harul lui Dumnezeu, a turnat peste noi faptele lui Dumnezeu ‒ faptele credinţei, care este și ea darul lui Dumnezeu ‒, fapte care sunt numai neprihănire, după cum este scris: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în Acela pe care L-a trimis El” (Ioan 6:29). Aceasta este odihnă cu adevărat ‒ odihnă cerească, odihna lui Dumnezeu. „Căci cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit și el de lucrările lui, după cum Dumnezeu S-a odihnit de lucrările Sale” (Evrei 4:10). În felul acesta, „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii” – şi din blestemul faptelor noastre –, pentru ca binecuvântarea lui Avraam, care este neprihănirea şi faptele lui Dumnezeu, „să poată veni peste neamuri prin Isus Hristos”. Toate acestea sunt pentru „ca să putem primi promisiunea Duhului prin credinţă”.

„Aşadar, acum nu este condamnare pentru cei în Hristos Isus, care nu umblă conform cărnii, ci conform Duhului. Fiindcă legea Duhului vieţii în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. Fiindcă ce nu putea face legea, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul său Fiu în asemănarea cărnii păcătoase şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne pentru ca neprihănirea legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu conform cărnii, ci conform Duhului.”[8] (Romani 8:1-4[9])

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul nespus de mare al propriei Lui neprihăniri, oferite în locul păcatelor noastre, şi al propriilor Lui lucrări ale credinţei, oferite în locul faptelor legii făcute de noi, dar care ne-a fost adus prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, Cel care „ne-a răscumpărat din blestemul legii, fiind făcut blestem pentru noi”!

Note de subsol:

[1]. KJV (n.ed.).

[2]. În traducerea KJV, „peste tot pământul” (n.t.).

[3]. Zaharia 5:3 (n.ed.).

[4]. În traducerea KJV (n.t.)

[5]. 2 Corinteni 5:21 (n.ed.)

[6]. Geneza 3:17-18.

[7]. KJV (n.ed.).

[8]. Ibidem.

[9]. Ibid.