Imediat după des folositul text care ne spune că Hristos, Cuvântul, este Dumnezeu, citim: „Toate prin El s‑au făcut, și nimic din ce s‑a făcut nu s‑a făcut fără El” (Ioan 1:3). Niciun comentariu nu poate face această afirmație mai clară decât este, fapt pentru care vom trece la cuvintele din Evrei 1:1-4: „După ce în vechime le‑a vorbit părinților noștri prin profeți în multe rânduri și în multe feluri, la sfârșitul acestor zile Dumnezeu ne‑a vorbit prin Fiul, pe care L‑a pus moștenitor a toate și prin care a făcut lumea. El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui, care le ține pe toate prin cuvântul Său puternic, după ce a făcut curățirea păcatelor, S‑a așezat la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mai minunat decât al lor.”

Cu mult mai accentuate decât acestea sunt cuvintele apostolului Pavel adresate colosenilor. Când vorbește despre Hristos ca fiind Cel prin care avem răscumpărarea, Pavel Îl descrie ca fiind „chipul Dumnezeului nevăzut, Întâiul Născut pus peste toată creația, căci prin El au fost create toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie tronuri, fie domnii, fie căpetenii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate și toate se țin prin El” (Coloseni 1:15-17).

Acest text minunat ar trebui să fie studiat cu atenție și să fie adesea subiect de meditație. Nu există niciun lucru în univers pe care Hristos să nu-l fi creat. El a făcut tot ce este în cer și tot ce este pe pământ; El a făcut tot ce se vede și tot ce nu se vede; tronurile și domniile, căpeteniile și stăpânirile din ceruri – existența tuturor lucrurilor depinde de El. Și cum El este înainte de toate lucrurile, dar și Creatorul acestora, tot așa prin El există și sunt susținute toate lucrurile. Aceasta este echivalentul a ceea ce se spune în Evrei 1:3, și anume că El susține toate lucrurile cu cuvântul puterii Sale. Printr-un cuvânt au fost făcute cerurile și același cuvânt le menține la locul lor și le protejează de distrugere.

In legătură cu aceasta, nu putem trece cu vederea Isaia 40:25-26: „Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? zice Cel Sfânt. «Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir oștirea lor?» El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.” Sau după cum îl redă mai energic traducerea ebraică: „Nimic nu poate scăpa de El, Cel plin de măreție și foarte puternic.” Faptul că Hristos este Cel Sfânt care astfel cheamă pe nume oștirile cerești și le menține în locurile lor, este evident și în alte părți ale aceluiași capitol. El este Cel înaintea căruia s-a spus: „Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!” EI este Cel care vine cu o mână puternică, având răsplata Sa cu Sine; Cel care, asemenea păstorului, își hrănește turma, purtându-i pe mielușei la sânul Său.

Încă o afirmație referitoare la Hristos drept Creator trebuie să fie de ajuns. Aceasta este mărturisirea Tatălui Însuși. În primul capitol din Epistola către Evrei, citim că Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul Său și că a spus despre El: „Să I se închine toți îngerii lui Dumnezeu”; iar despre îngeri a spus: „El face pe îngerii Săi vânturi, și pe slujitorii Săi, flacără de foc.” Dar Fiului Său Îi spune: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veci de veci; toiag de dreptate este toiagul domniei Tale. Ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te‑a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarășii Tăi. Și: La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale” (Evrei 1:8-10). Aici îl găsim pe Tatăl adresându-I-Se Fiului, ca lui Dumnezeu, spunându-I: „Tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.” Când Tatăl Însuși dă această onoare Fiului Său, ce este omul ca să respingă acest lucru? Cu aceasta, putem foarte bine să lăsăm de o parte mărturia directă cu privire la Divinitatea lui Hristos și la faptul că El este Creatorul tuturor lucrurilor.

Ar fi necesar aici un cuvânt de avertizare. Nimeni să nu-și imagineze că Îl vom înălța pe Hristos în detrimentul Tatălui sau că Îl vom ignora pe Tatăl. Nu poate fi vorba de așa ceva, pentru că interesele lor sunt comune. Noi Îl slăvim pe Tatăl slăvindu-L pe Fiul. Suntem atenți la cuvintele lui Pavel, care spune astfel: „Pentru noi există un singur Dumnezeu – Tatăl, din care sunt toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn – Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi” (1 Corinteni 8:6). Așa cum am citat deja, prin El a făcut Dumnezeu lumile. Toate lucrurile provin, în cele din urmă, de la Dumnezeu Tatăl; chiar Hristos Însuși a ieșit și a venit de la Tatăl, dar așa I-a plăcut Tatălui, ca în El să locuiască toată plinătatea și ca El să fie Agentul direct în orice act al creației. Scopul nostru în acest studiu este să stabilim poziția de drept a lui Hristos, de egalitate cu Tatăl, pentru ca puterea Sa de a răscumpăra să poată fi mai bine apreciată.