„La Forest Park. Puterile care sunt și limitările asupra lor”
The Topeka Daily Capital 11, 109, p. 4

Predica de seară

Predica de seară a fost una din obișnuitele serii de expuneri ale relelor legislației religioase prezentată de fratele A. T. Jones, care a afirmat în deschidere: „Subiectul din această seară este puterile care sunt și limitările asupra lor. Atrag atenția asupra textului din Romani 13:1 – afirmând că puterile care sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Acesta este un comentariu la Matei 22:21 la care am făcut referire seara trecută. «Dați-i dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.» Prin această afirmație, Mântuitorul a recunoscut că există lucruri ce i se cuvin guvernului civil, dar nu a definit limita, însă Pavel face acest lucru. Voi face o scurtă referință la unele părți din acest capitol. Întrebarea adresată Mântuitorului era referitoare la bir, iar Pavel vorbește despre același bir și cui i se cuvine. «Orice om să fie supus înaltelor autorități.» Tit 3:1-2 ne spune să fim supuși autorităților, să ascultăm de magistrați etc. 1 Timotei 2:1-4 ne îndeamnă să ne rugăm pentru acești conducători; 1 Petru 2:13-17 ne îndeamnă să ne supunem autorităților omenești pentru a fi exemple pentru alții în ceea ce privește facerea binelui. Dar oare aceste texte cuprind totul, sau există o limită? Trebuie să ne supunem atunci când poruncile sunt contrare preceptelor lui Dumnezeu? Deschideți la Faptele Apostolilor 4:17-21 și de aici aflăm că apostolii Petru și Ioan au fost aduși înaintea consiliului evreiesc și li s-a interzis să-L propovăduiască pe Hristos; ei au răspuns: «Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu.» Acum, versetul 21, comparat cu capitolul 5:28-29, arată că, după ce au fost eliberați, ei au început imediat să învețe și să facă minuni, au fost din nou arestați, și când au fost întrebați dacă nu li s-a interzis să mai dea învățătură, ei au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni!” Foarte bine; înseamnă că puterea dată guvernului este limitată, iar când aceasta intră în conflict cu poruncile lui Dumnezeu, nu trebuie să ascultăm de ea.

Revenind la Romani 13, de la versetul 7 încolo, descoperim că limitele puterii guvernului sunt definite. Pavel știa că există zece porunci, însă după ce citează cinci dintre ele, spune: «Și orice altă poruncă se cuprind în cuvântul acesta: Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» El știa că mai sunt încă alte patru care definesc dragostea noastră pentru Dumnezeu, rezumate în aceasta: «Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.»

De ce nu le-a menționat pe acestea patru? Pentru că el scria despre puterile care sunt și despre ceea ce ține de relațiile dintre om și aproapele său, și că guvernele nu pot trece de această limită – acesta este guvernul civil, așa cum l-am definit seara trecută. Așadar, Domnul a pus această limită pentru guvernul civil: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» Dacă ne amintim despre ce scrie Pavel, înțelegem de ce primele patru porunci nu sunt menționate – pentru că ele se referă la supunerea noastră față de Dumnezeu și nu au nimic de-a face cu datoria noastră față de guvernul civil, iar niciun guvern nu are dreptul de a interveni în datoria noastră față de Dumnezeu. Pavel definește limitele puterii temporale, iar dacă un creștin ascultă de poruncile lui Dumnezeu, cezarul nu va putea să găsească nicio vină la el (fiindcă nu uitați că Pavel scrie bisericii creștine din Roma, și nu guvernului), așa că tot ce ar avea de-a face cezarul cu un astfel de popor ar fi să colecteze dări. Constituția Satelor Unite recunoaște acest principiu.

În Ieremia aflăm că Nebucadnețar a fost ridicat de Domnul pentru a nimici Ierusalimul și pentru a-i lua pe israeliți prizonieri în Babilon timp de șaptezeci de ani, la porunca Domnului. Numeri 3:26-29 arată că Domnul a promis că haldeii vor lua Ierusalimul și vor duce poporul în captivitate. Există numeroase dovezi pentru toate acestea. Deși acest rege fusese făcut o putere pentru copiii lui Israel de către Domnul însuși, totuși, când același rege a încercat să-i oblige pe frații lui Daniel să se închine unui chip făcut de el însuși, și datorită refuzului lor au fost aruncați în foc, Domnul însuși i-a salvat. Deci, dacă ar fi trebuit să se asculte în toate lucrurile de guvernul reprezentat aici de rege, pentru că a fost rânduit de Dumnezeu, de ce i-a salvat Domnul pe cei care nu au ascultat, stând alături de ei și sfințindu-le neascultarea? Nu cumva din cauza limitei puterilor este el constrâns în multe relații cu aproapele său? Dar, acum, permiteți-mi să trec la un alt punct pe care îl găsim în porunca a treia și care este inclus în legi care interzic încălcarea acestei porunci. Când Domnul ne spune să nu facem un lucru, singura cale sigură este de a asculta fără rezerve. Atunci, nicio putere nu poate emite legi cu privire la porunca a treia, însă dacă ne opunem unei astfel de legislații, pare ca și cum am susține blasfemia și am aproba-o. Blasfemia este o faptă rea în toate stadiile ei, dar este o faptă rea cu care guvernul civil nu poate avea nimic de-a face, fără a implica și alte rele, deschizând calea pentru opresiune și despotism. Dacă guvernele pot elabora legi cu privire la o singură poruncă, de ce nu pot elabora legi cu privire la toate și să uzurpeze toate privilegiile lui Dumnezeu, stabilind pe pământ o teocrație și excluzându-L cu totul pe Dumnezeu? Legislația împotriva crimei, a furtului și a altor infracțiuni nu este bazată pe poruncile lui Dumnezeu. Națiunile au elaborat legi împotriva acestor infracțiuni mai înainte ca poruncile să le fie cunoscute. Guvernele civile elaborează legi în aceste privințe independent de porunci și fără a face referire la acestea. Protecția personală și a propriei familii împotriva atacurilor criminale este inerentă omului. Adoptarea de legi împotriva crimelor rezultă din relația omului cu aproapele său, și nu din cauza faptului că principiile sunt definite în cadrul poruncilor și nu sunt aplicate ca porunci ale lui Dumnezeu, pentru că acest lucru ar obliga guvernele să pătrundă în gândurile omului. Mâine seară, voi analiza legile împotriva blasfemiei.”