15 mai 1889

 „Întâlnirea de tabără. Ultima predică despre guvernarea  bisericii”
The Topeka Daily Capital, 11, 115, p. 6

DOAMNA E. G. WHITE VORBEȘTE ÎN FAȚA UNEI MARI MULȚIMI DE OAMENI

Sosirea fratelui O. A. Olsen din Anglia, președintele Conferinței Generale – Un public numeros prezent după încetarea ploii – Cinci predici și prelegeri – Interes sporit

Corespondență specială a ziarului Capital

 Ottawa, Kan., 14 mai

Acum, când soarele strălucește din nou în tabără, iar vântul dispare, locuitorii din Ottawa participă în număr mare la predici și prelegeri. Doamna E. G. White a susținut o cuvântare frumoasă cu privire la educația tinerilor și a vorbit, de asemenea, în cadrul întâlnirii de dimineață și în cadrul întâlnirii de laudă de după-amiază, la finalul ultimei prelegeri despre guvernarea bisericii. Prelegerea de seară despre relele legislației religioase, având ca subiect special recentul proiect de lege introdus în Congres care propune un amendament educațional la constituție, a atras un public numeros. Printre noii sosiți se numără fratele O. A. Olsen din Anglia. El este președintele Conferinței Generale.

Ultima predică despre guvernarea bisericii
(de A. T. Jones)

1 Corinteni 13:4 este locul unde s-a încheiat ultima noastră lecție. Într-un alt loc, Pavel spune că dragostea clădește, iar despre această clădire studiem noi. Într-o altă lecție am citit că trebuie să căutăm binele altora. Să nu ne gândim la rău. Cine este nevinovat în această privință? Nimeni. Ei bine, dacă toate darurile nu sunt nimic fără dragoste, iar dragostea nu se gândește la rău, de ce ne mai mirăm că darurile nu se află printre noi? Dacă toate aceste daruri, alături de darurile Fiului lui Dumnezeu, au dezvoltat în noi atât de puțină apreciere, cum putem aștepta o favoare mai mare? Ce bine ne-ar face? Dar dacă dorim dragostea, când vor veni aceste daruri, ne vor face bine și rețineți că, atunci când I le vom cere Tatălui, ni le va da într-o măsură mai mare decât ne putem aștepta noi. Însă când Îi cerem Duhul Sfânt, cerem cel mai prețios lucru pe care-l poate oferi universul. Să nu le cerem cu nebăgare de seamă. Mântuitorul a spus că toate felurile de păcate vor fi iertate, chiar și cele împotriva Tatălui și a Fiului, dar nu va fi iertare pentru hula împotriva Duhului Sfânt.

Astfel că, atunci când venim la Domnul și Îl cerem, să venim cu o apreciere pentru ceea ce cerem. Este absolut corect să Îl cerem, dar să lăsăm ca mințile noastre să realizeze mai pe deplin sacralitatea lucrului pe care îl cerem, pentru a-l aprecia și mai mult atunci când vine, altfel ne-ar face mai mult rău decât bine, ca în cazul celor care dețin evanghelia fără a o aprecia. Dragostea nu se gândește la rău, nu numai că nu vorbește, dar nici nu se gândește. Dragostea este legătura desăvârșirii, dar cât de natural este să ne gândim la rău, să dăm o interpretare rea cuvintelor și faptelor unei alte persoane. Să ne străduim mai degrabă să aflăm povara pe care o poartă și să o ajutăm, decât să exercităm o gândire lipsită de dragoste cu privire la ea. „Așa cum gândește omul în inima lui, așa este el.” Dacă dumneavoastră și cu mine gândim rău despre altcineva, suntem răi. Dacă avem gânduri necurate, suntem necurați. Nu vă desfătați în nelegiuire. Nu vă găsiți plăcerea în poveștile fanteziste, rele și defăimătoare. Desfătați-vă în adevăr. Dragostea nu va pieri niciodată. Acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Dacă avem dragoste, iubirea lui Dumnezeu, atunci virtutea acesteia se va arăta – lucrarea Duhului Său în inima noastră; dacă vom tinde spre aceasta, Domnul va avea grijă ca darurile lui Dumnezeu să urmeze. De aici nu reiese că dacă un popor deține adevărul, toate aceste lucruri trebuie să-l însoțească. Și nici nu rezultă că dacă un popor are toate aceste daruri, Hristos este cu el. Va veni ziua în care unii Îi vor spune: „Doamne, n-am profețit noi în Numele Tău și n-am făcut noi minuni în Numele Tău?” Dar Hristos nu-i va cunoaște, cu toate că nu afirmă că ei nu au făcut aceste fapte.

Dacă în inimile noastre crește dragostea, iubirea lui Dumnezeu, toate aceste lucruri vor urma, iar Hristos Își va face lucrarea prin noi, El fiind Capul nostru, conducându-ne și călăuzindu-ne. Să existe atunci între noi acea armonie și iubire, care nu vor aduce altceva decât descoperirea desăvârșită a lui Hristos. Să-L studiem pe El și vom vedea lucrurile la fel și vom acționa împreună în unitate. Nu putem vedea toate lucrurile dintr-o dată. Mințile nu acționează toate în același ritm sau în același mod, dar când unul vede lumina, să aștepte cu răbdare până când și ceilalți o vor vedea. Nu fiți neliniștiți în privința celorlalți. Domnul este deasupra tuturor lucrurilor și nimic nu poate provoca naufragierea cauzei lui Dumnezeu sau împiedica biruința și mântuirea și un triumf glorios pentru solia îngerului al treilea. Mergeți liniștiți la lucrarea voastră cu pacea pe care o oferă încrederea în El, și totul se va termina bine și perfect. Lăsați asupra Lui toată povara și grija, căci El are grijă de voi, și totul se va termina bine. De ce mărturiile ne spun atât de des: „Avem un Mântuitor viu”? Datorită faptului că nu reușim să realizăm că El este viu și că putem merge la El oricând pentru sfat și ajutor. De aceea, dacă cuiva îi lipsește înțelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu. Să ceară fără să se îndoiască. Ceea ce dorește sufletul este stabilitate, soliditate a caracterului, în deplină asigurare a credinței – o convingere că Dumnezeu există și că Îl putem găsi: Evrei 10:22. Credem noi acest lucru? Dacă este așa, haideți să și manifestăm aceasta. El a spus: „Nu te voi lăsa, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Atunci să spunem cu îndrăzneală: „Domnul  este ajutorul meu și nu mă tem. Ce mi‑ar putea face omul?” Evrei 13:5-6. Dacă noi nu credem, face lucrul acesta ca credincioșia Lui să fie fără efect? 2 Timotei 2:11-13. Nu am acționat noi ca și cum nu am putea spune cum va acționa Dumnezeu? Să credem că El nu Se schimbă, ci că acționează la fel tot timpul. Iacov 1:17.

Pentru ce sunt scrise aceste cuvinte? Pentru că El nu Se poate nega pe Sine. El este Stânca veacurilor. Dacă noi suntem ancorați în El, iar pământul fuge de sub noi, dedesubt sunt mâinile Sale – poate ceva să ne rănească? Atunci, să avem încredere în El pentru ceea ce spune. Să înțelegem atunci ce înseamnă să fim alipiți de El, pentru a avea un refugiu – speranță care este o ancoră pentru sufletul nostru, sigură și stabilă – pentru a fi la fel de neclintiți ca însăși Stânca veacurilor. Ce spune Pavel? Fapte 22:22-24. Pavel nu știa ce avea să se întâmple, dar era conștient de faptul că necazurile și cătușele îl pândeau pretutindeni. Ce stare! „Totuși, nimic din toate acestea nu mă clintesc.” Fraților, aici este un om ancorat în Dumnezeu. Nu se gândea decât la îndeplinirea lucrării sale și la vestirea evangheliei. De ce se afla el acolo? Pentru a fi un model pentru toți cei care, după aceea, vor crede în Isus Hristos. Așadar, ca și el, nimic din cele ce ne așteptă să nu ne clintească. Viața nu este nimic. Isus Hristos este mai mult decât orice. Acum, 2 Timotei 4:6-8. El spune că este gata să fie turnat ca o jertfă de băutură, și-a sfârșit alergarea cu bucurie. Domnul dorește ca poporul Său să fie într-o astfel de stare a credinței și unității, ca El să-Și poată încheia lucrarea prin ei. Vom privi biserica noastră ca fiind casa lui Dumnezeu? Că noi suntem temple ale Duhului Sfânt? Veți merge acasă cu acest sentiment și vă veți încuraja unii pe alții în acest fel? Hristos nu a dat greș niciodată și nici nu a fost descurajat, iar dacă Îl vom găsi pentru tot ceea ce este El, nu vom da greș și nici nu vom fi descurajați niciodată. Noi suntem trupul lui Hristos și mădulare ale trupului Lui și oasele Lui, El simțind durerea mai mult decât acești membri cărora noi le cauzăm durere în biserică. Dacă Îl iubim pe Hristos, nu-i putem urî pe frați sau nu le putem provoca durere. Să fim delicați și atenți cu cei slabi și să căutăm să-i ridicăm. Dacă unul suferă, toți să sufere împreună cu el. Dacă unul se bucură, toți să se bucure cu el. Darurile sunt acordate după măsura puterii pe care o avem, iar El pretinde să primească înapoi potrivit abilității pe care o are fiecare, și nimeni nu are dreptul să-l judece pe altul în acest sens. Dacă el își folosește abilitatea pe care Hristos l-a chemat să o exercite acolo unde este, totul este plăcut pentru Dumnezeu. Duhul Sfânt este dat fiecăruia, pentru a fi de folos tuturor și pentru a fi exercitat spre slava lui Dumnezeu, Hristos fiind în toți, peste toți, iar toată onoarea trebuie să I se dea Lui. Peste toată lucrarea bisericii este dragostea care vine de la Hristos, iar El pretinde ceva înapoi spre slava și onoarea Sa. Fraților, să fim creștini! Să avem acea credință care face din Hristos un Mântuitor viu și personal pentru noi toți. Facă‑vi‑se după credința voastră. Atât cât vă exercitați credința, atâta putere veți primi de la Dumnezeu. Căci evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Această evanghelie este deci cea mai mare putere cunoscută de om, pentru că ea îi aduce omului puterea lui Dumnezeu, iar ea vine la noi prin credință.