14 mai 1889

„Întâlnirea de tabără. Predica de Sabat dimineață”
The Topeka Daily Capital, 11, 114, p. 7

MULTĂ PLOAIE ȘI NOROI, DAR O CREȘTERE A NUMĂRULUI DE VIZITATORI

Un mare interes manifestat pentru exerciții – O mare participare la studiile școlii de Sabat ținute de doamna Haskell din Denver și de fratele W. H. Wakeham – Predici și prelegeri deosebite.

Corespondența specială a ziarului Capital.

Forest Park, Ottawa, Kan., 12 mai

Sâmbătă, ziua a șaptea, Sabatul biblic, a început vineri seara, la apusul soarelui, astfel încât oamenii s-au adunat cu toții pentru rugăciune la ora respectivă, și din nou sâmbătă dimineața devreme, moment în care tinerii s-au adunat într-un cort separat, ceea ce constituie debutul unei serii de întâlniri asemănătoare care vor continua pe tot parcursul întâlnirii de tabără.

La ora 8:45 a avut loc evenimentul principal al zilei, școala de Sabat, în cadrul căreia, împărțită în patru secțiuni, seniori, intermediară, primară și grădiniță, au fost formate 41 de clase cu 253 de participanți. Clasele au fost împărțite în tabernacolul mare, potrivit programului deja publicat în ziarul Capital, iar copiii de grădiniță au format o priveliște plăcută pe platformă, stând în jurul meselor așezați pe scăunelele ce aparțin acestui departament. Doamna C. P. Haskell, din Denver, a studiat cu cei mici lecția „Viața lui Enoh”, iar fratele W. H. Wakeham cu cei de la secțiunea seniorilor lecția „Necredință și pedeapsă”.

Predica de Sabat dimineață
(de A. T. Jones)

Matei 6:33 – „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa”, este subiectul de astăzi. Observăm mai întâi a Cui neprihănire trebuie s-o căutăm. A lui Dumnezeu. Trebuie s-o căutăm și s-o găsim, sau nu vom fi mântuiți. Nimic altceva nu ne va fi de folos. Totuși, trebuie să știm unde s-o căutăm și cum, pentru că adesea o căutăm în locuri greșite; spre exemplu, așa cum procedează mulți, o caută în legea lui Dumnezeu și prin păzirea ei. N-o vom găsi niciodată acolo. Nu acesta este locul în care trebuie căutată. Aceasta nu înseamnă că neprihănirea lui Dumnezeu nu se găsește acolo. Poruncile reprezintă neprihănirea lui Dumnezeu, dar noi nu o vom găsi niciodată acolo. În Romani 2:17-18, vedem că legea este în mod clar arătată, prin care, dacă ne lăsăm instruiți, suntem chemați de Dumnezeu. Ar fi imposibil ca Domnul însuși să fie mai bun decât ne cer nouă cele zece porunci, care exprimă voința lui Dumnezeu. Voia Domnului trebuie să fie expresia a ceea ce este El însuși; prin urmare, este imposibil ca El să fie mai bun decât legea Sa. Deci, a ține poruncile presupune să fim la fel de buni ca și Dumnezeu, după cum citim în 1 Ioan 3:7: „Cel ce înfăptuiește neprihănirea este neprihănit, așa cum El este neprihănit.” Acum să citim Psalmii 119:172, Deuteronomul 6:25, Isaia 51:7 – oamenii care împlinesc legea lui Dumnezeu sunt neprihăniți, așa cum Dumnezeu este neprihănit; atunci, pentru a păzi poruncile înseamnă că omul trebuie să fie asemenea lui Dumnezeu în caracter. Atunci neprihănirea lui Dumnezeu este în legea Sa, dar nu este descoperită oamenilor prin lege; Romani 1:16-17 – neprihănirea lui Dumnezeu este descoperită oamenilor în evanghelie, și nu în lege. Ea se găsește în lege, dar nu acolo ne este descoperită nouă deoarece noi suntem păcătoși, iar păcatul ne-a întunecat mintea în asemenea măsură încât nu o putem vedea acolo și, de aceea, ochii noștri trebuie luminați prin alt mijloc, care este evanghelia, loc în care trebuie să o căutăm. Romani 3:21 – neprihănirea lui Dumnezeu este făcută cunoscut fără lege. Cum? Prin credința în Isus Hristos, prin evanghelie, și nu prin lege.

Acum să citim din nou Romani 1:16-17, iar acest lucru va fi evident. Pentru a arăta acest lucru mai departe, citim Romani 10:4. Hristos este sfârșitul legii pentru neprihănirea fiecăruia care crede. Nu spune acest text același lucru ca și celelalte? Deseori am pierdut adevăratul sens al acestui text pentru a-l folosi împotriva celor ce pretind că poruncile sunt desființate, care pretind că Hristos a pus capăt legii, iar noi pretindem că acest lucru înseamnă „scopul” legii, dar ideea din acest text este că Hristos este scopul legii „pentru neprihănirea” noastră, pentru că noi nu o putem obține prin lege; Romani 8:3. Legea a fost rânduită pentru viață, neprihănire, sfințenie, îndreptățire, dar din cauza păcatului, ea nu poate fi toate acestea pentru noi, așa că ceea ce nu poate face ea, face Hristos pentru noi. Atunci, dacă o căutăm în locul greșit, pierdem neprihănirea lui Hristos.

Neprihănirea trebuie să vină din aceeași sursă din care vine și viața; ele sunt inseparabile. Romani 8:3 – Pavel folosește aici termenii în mod interschimbabil, la fel și în Galateni 3:21, arătând că neprihănirea trebuie să vină la noi din aceeași sursă ca și viața, și anume Hristos. Romani 6:23 – și noi am predicat acest lucru, dar el a spus mai înainte că plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică și, astfel, noi am susținut mereu că viața veșnică este un dar, însă nu am susținut că aceeași neprihănire este un dar prin Isus Hristos. De ce a fost necesar ca să fie dat ceva pentru a avea viață? Pentru că plata păcatului este moartea. Dacă vreo lege ar putea da viața, atunci ar veni prin lege. Dacă legea ar fi o formă secundară, iar Dumnezeu ar fi putut face alta, și mai bună, aceasta nu ar fi suficientă, pentru că dacă oamenii nu puteau ține o lege inferioară, nu puteau ține nici una superioară, și deci nicio lege nu poate da viața.

De aceea, Hristos a venit pentru a fi scopul legii pentru fiecare care crede. Acum dorim să vedem ce neprihănire se găsește în lege pentru noi și vom deveni convinși că ne aparține, ceea ce reprezintă cel mai bun lucru pe care îl putem obține vreodată de la lege. Dacă adopt cel mai înalt și cel mai cuprinzător punct de vedere pe care îl pot avea asupra legii și trăiesc conform acestuia, va satisface aceasta cerințele legii? Nu, pentru că nu este un punct de vedere suficient de înalt asupra ei, datorită faptului că mintea este întunecată de păcat, iar înțelegerea omului nu este suficient de pătrunzătoare pentru a înțelege înălțimea și lărgimea ei, și astfel nu satisface cerințele legii. Atunci în lege vedem neprihănirea noastră proprie, nu pe cea a lui Dumnezeu, și ne vedem pe noi înșine (măsura punctului nostru de vedere) și nu fața lui Dumnezeu. De multe ori credem că procedăm bine pentru ca mai apoi să descoperim că nu a fost așa. Dacă ar fi fost neprihănirea lui Dumnezeu în acel moment, atunci Dumnezeu ar fi imperfect. Numai în Hristos putem vedea vreodată neprihănirea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu este evanghelia, iar evanghelia este Hristos, și astfel prin lege nimeni nu poate fi socotit neprihănit. Atunci trebuie să avem ceva mai mult decât legea pentru a ne face în stare să înțelegem neprihănirea lui Dumnezeu și să pricepem legea. Acel ceva este „Hristos Isus, în care se găsește trupește plinătatea Dumnezeirii”.

Citesc acum Romani 10:1-3; aici avem un popor care caută cu seriozitate neprihănirea. A cui? A lor. Au găsit-o? Nu; Romani 9:31-33 – necunoscând neprihănirea lui Hristos. Ei nu L-au crezut pe Hristos și nici pe Pavel, ci au căutat-o prin faptele legii. Acum să citim versetul 30; neamurile au găsit-o având credință și nefiind mulțumiți de propria lor neprihănire, așa cum au făcut fariseii care s-au încrezut în ei înșiși că erau neprihăniți. La acest punct ne va aduce și legea dacă vom încerca să obținem neprihănirea prin ea, dar atunci când are credință în Hristos, omul își vede păcatele și tânjește după neprihănirea lui Dumnezeu. Știind că bunătatea, curăția și neprihănirea lui Hristos sunt ceea ce îl fac să fie astfel, el va deveni neprihănit.

Filipeni 3:4-9 – aici avem un fariseu care a trăit conform celui mai înalt punct de vedere asupra legii lui Dumnezeu pe care l-a putut avea și era fără vină, dar totuși a renunțat la tot pentru Hristos. Galateni 2:21 – „dacă prin Lege se capătă neprihănirea, atunci degeaba a murit Hristos”, înseamnă că propria noastră neprihănire e tot ce putem obține de pe urma legii și că neprihănirea lui Dumnezeu poate veni numai prin Isus Hristos. Ce este propria noastră neprihănire? Isaia 64:6. Neprihănirea noastră este ca niște zdrențe murdare. Toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu. Ce este păcatul? Când Israel a ieșit din Egipt, ei nu-L cunoșteau pe Dumnezeu, ci își aminteau numai că Avraam, Isaac și Iacob au avut un Dumnezeu, dar nu știau nimic mai mult. Pentru a-i face să-și înțeleagă starea și ce era păcatul, a luat unul dintre cuvintele lor și l-a aplicat scopului Său. El a luat un cuvânt care înseamnă „a ratat ținta” și l-a folosit pentru a exprima păcatul. Acum noi toți am păcătuit și suntem lipsiți – aceasta vrea să spună Pavel – am „ratat ținta”. Deci cu cât mai multă neprihănire a legii are un om, cu atât este mai rău de el – cu atât este mai zdrențuit. Acum deschideți la Zaharia 3:1-8. Doamna White spune că acest capitol este o profeție pentru timpul prezent. Aici este prezentat Iosua stând îmbrăcat în propria sa neprihănire, iar Hristos i-o înlătură și îl îmbracă cu neprihănirea lui Dumnezeu. Iosua a făcut tot ceea ce a putut mai bine, dar ar fi fost el mântuit? Nu. Cât de des auzim oameni care spun: „Fac tot ce pot” și cred că vor fi mântuiți. Iosua a fost îmbrăcat din nou și urma să stea împreună cu îngerii. Atunci, dacă toată neprihănirea noastră este înlăturată, iar Hristos ne îmbracă cu neprihănirea lui Dumnezeu, atunci, dacă umblăm în legea Sa, vom sta împreună cu îngerii. Să citim Isaia 54:17 ultima parte. Hristos, în toate referințele Sale din Noul Testament, repetă numai ceea ce Dumnezeu spusese deja. Isaia 61:10 – acesta este cântecul pe care trebuie să-l cântăm; de aceea, neprihănirea este darul lui Dumnezeu la fel de sigur ca și viața, iar dacă vom încerca să-l obținem pe orice altă cale, vom eșua. În Romani 5:12-18, citim că, așa cum păcatul a venit prin unul singur, neprihănirea Unuia singur a adus omului darul fără plată al lui Dumnezeu. La fel și în Romani 3:21-26, Hristos a venit pentru a vesti neprihănirea lui Dumnezeu. Acum, luând în considerare Romani 5:13-17, descoperim aici un dar fără plată și vă rog să observați în special versetul 17. Neprihănirea este darul vieții pentru fiecare care crede, iar Isus Hristos va fi mereu scopul legii pentru fiecare care crede. Ascultarea lui Hristos este cea care ne este de folos, și nu ascultarea noastră este cea care ne aduce neprihănirea. Ei bine, haideți să ne oprim din a mai încerca să împlinim voia lui Dumnezeu prin propriile noastre forțe. Încetați de tot. Debarasați-vă de acest lucru pentru totdeauna. Lăsați ca ascultarea lui Hristos să facă totul pentru voi și obțineți puterea de a încorda arcul ca să nimeriți ținta.

De ce a venit Mântuitorul ca un prunc și nu ca un adult? Moartea pe cruce ar fi satisfăcut cerințele pedepsei. Pentru că El a iubit copiii și a înfruntat toate ispitele pe care le întâmpină un copil și nu a păcătuit niciodată – astfel încât orice copil să poată sta în locul Lui și să se împotrivească în puterea Lui. El a trăit și ca tânăr, ca bărbat în toată firea, țesând pentru noi o haină a neprihănirii care să ne acopere (nu să acopere hainele noastre murdare, deoarece aceasta ar fi fost o combinare), înlăturând hainele murdare și înlocuindu-le cu a Sa, în așa fel încât toți să o poată avea dacă doresc. Acum, dacă neprihănirea este darul lui Dumnezeu și vine prin evanghelie, atunci la ce folosește legea? Poate fi folosită în mai multe feluri, dar în mod greșit. Legea a venit ca să se înmulțească abaterile. Romani 3:19 – legea vorbește păcătoșilor pentru ca toți să devină vinovați înaintea lui Dumnezeu, pentru a le arăta oamenilor vinovăția lor. Acum versetul 20 – legea trebuie să ne descopere păcatul – lipsa de neprihănire, nu neprihănirea – Hristos o descoperă pe cea din urmă, iar legea pe cea dintâi. Legea lui Dumnezeu nu poate îngădui nici măcar un singur păcat, în nicio măsură. Dacă ar permite și ar trece cu vederea chiar și numai un singur gând care nu e desăvârșit, ar duce un suflet la pierzare. Legea este desăvârșită. Dacă ea acceptă nedesăvârșirea, Domnul trebuie s-o accepte și să recunoască că El este nedesăvârșit, deoarece legea este reprezentarea caracterului Său. În faptul că legea pretinde desăvârșirea stă speranța întregii omeniri, deoarece dacă ar putea trece cu vederea un singur păcat chiar și în cea mai mică măsură, nimeni nu ar putea fi vreodată liber de păcat, pentru că legea nu ar putea niciodată să descopere acel păcat și, astfel, nu ar putea fi niciodată iertat, iertare ce constituie singura cale prin care omul poate fi mântuit. Va veni ziua în care legea va dezvălui ultimul păcat și noi vom sta desăvârșiți înaintea Lui și vom fi mântuiți cu o mântuire veșnică. Desăvârșirea legii lui Dumnezeu constă în faptul că ne va arăta toate păcatele noastre, iar apoi un Mântuitor desăvârșit stă gata să le îndepărteze pe toate. Atunci când Dumnezeu ne descoperă toate păcatele noastre, nu o face pentru a ne condamna, ci pentru a ne mântui, așa că este un semn al dragostei Sale pentru noi. Prin urmare, ori de câte ori vă este descoperit un păcat, aceasta este un semn al dragostei lui Dumnezeu, deoarece Mântuitorul este gata să-l înlăture. De aceea Dumnezeu ne-a dăruit un Mântuitor și evanghelia. El dorește ca noi toți să credem în El, să venim la El și să fim mântuiți.

Citiți Matei 5:6. Nu sunt mulți aici care flămânzesc și însetează după neprihănire? Vreți să fiți săturați? Atunci nu priviți la lege, ci la crucea lui Hristos. Citiți Efeseni 3:14-19 – înrădăcinați și împământeniți în credință prin dragostea Lui în inimile noastre. Coloseni 2:9-10 – căci vom fi desăvârșiți în Hristos. Există desăvârșire, bucurie, pace, bunătate, neprihănire pentru totdeauna.