„Întâlnirea de tabără. Noua serie de prelegeri”
The Topeka Daily Capital, 11, 116, p. 3

 NOUA SERIE DE PRELEGERI
(A. T. Jones)

Lecția va trata alegerea slujbașilor bisericii. Cine compune biserica? Membrii, cei care cred în Hristos. Ce spune Scriptura despre Capul bisericii – Hristos? Câți stăpâni sunt? Unul. Ce sunt membrii? Toți frați. Cine deține superioritatea? Niciunul. Declarația mai spune și aceasta: „Toți oamenii sunt creați egali.” Atunci, în biserică este aproape la fel ca într-un guvern. Toți au drepturi egale. Acum, să presupunem că toți cei care suntem astăzi aici suntem creștini, având drepturi egale, dar fiecare lucrează separat. Pot lucrurile să înainteze la fel ca și în cazul în care am fi uniți? Unul poate urmări o mie, dar doi zece mii. Aceasta arată valoarea unității în scop și în acțiune și a organizării, și acesta este motivul pentru care creștinii sunt adunați în biserici. 1 Corinteni 14:40. Toate lucrurile trebuie făcute în ordine, căci Dumnezeu este autorul ordinii, și nu al confuziei. Tit 1:5. Iar ordinea este ceea ce Hristos dorește să existe între cei care trebuie să aducă la îndeplinire lucrarea Sa. Biserica este casa lui Dumnezeu, iar dacă aceasta este în dezordine, nu va însemna prea mult. Biserica este trupul lui Hristos. Corpul nostru uman este organizat, așa că o găsim peste tot în creația lui Dumnezeu. Fiecare are dreptul de a-și exercita fiecare parte a dreptului său în legătură cu Hristos, dar întotdeauna există printre noi unii care pot exercita anumite slujbe pentru noi mai bine decât ar putea să o facă fiecare separat, iar noi le cedăm dreptul de a acționa în locul nostru în folosul tuturor, însă nimeni nu își pierde astfel drepturile. Dacă zece regi îi deleagă unuia dintre ei dreptul de a exercita pentru toți ceilalți această slujbă de rege, ceilalți nouă nu încetează să fie regi, cu toate drepturile și moștenirile lor la regat. Dacă cel ales moare, drepturile delegate se întorc la cei nouă, iar ei pot redelega pe altul.

Voi sunteți o preoție împărătească și moștenitori ai împărăției, dar în lucrarea noastră avem nevoie de cea mai bună organizare. Ar fi corect ca cei mai potriviți să facă un pas înainte și să-și asume slujbele? Nu, nu ar trebui să existe o voce care să-și dea consimțământul printre noi aici. Dacă cineva ar pretinde slujba, acest act ar arăta că nu este calificat pentru ea. Și atunci, cum se face alegerea? Prin consimțământul comun, toți având un cuvânt de spus în această alegere. Oricum, dacă cineva îl alege pe un frate, iar altcineva face o altă alegere, înseamnă că unii nu pot avea un cuvânt de spus în această privință? Oricum, dacă majoritatea alege pe cineva, nu ar trebui ca ceilalți să renunțe la alegerea lor pentru binele tuturor? Acesta este spiritul lui Hristos, binele public sau binele comun. Atunci când cineva este ales de mai mulți pentru poziția respectivă, urmează hirotonisirea, punerea mâinilor, punerea de-o parte pentru slujbă. Când și lucrul acesta este făcut, noi îi delegăm autoritatea noastră, iar el îl reprezintă pe fiecare în parte în acea slujbă. Atunci el devine stăpânul tuturor sau slujitorul tuturor? Slujitorul, evident. Aceasta este acordarea oficială a autorității asupra lui. Acum, când facem acest lucru în mod solemn înaintea lui Dumnezeu, nu ar trebui să respectăm autoritatea care i-a fost delegată? Dacă aruncăm vreo pată asupra lui sau dacă-i diminuăm autoritatea, nu manifestăm oare lipsă de respect față de autoritatea noastră delegată lui?

În alegerea unui slujbaș, citesc Fapte 1:15-26 unde găsim alegerea unui apostol pentru a-l înlocui pe Iuda. Ei, membrii bisericii, au ales două persoane și le-au prezentat înaintea Domnului pentru a alege pentru ei. Astfel, apostolul a fost ales de popor, pentru că dacă ar fi fost atât de uniți, încât să se hotărască asupra unuia singur, alegerea nu ar fi fost dusă în fața Domnului. Acum Fapte 6:1-6. Aici sunt aleși șapte bărbați. Și aici cei șapte bărbați sunt aleși de către mulțime. Chiar și atunci când Domnul alege un om independent de frați, El nu îl lasă să plece în lucrare până când frații nu-și pun mâinile peste el, ca o recunoaștere a acestei ordini în biserică. Fapte 9:3-15. Aici Domnul l-a ales pe Saul; acum Fapte 26:15-18. Domnul îi spune de ce i se arată, pentru a-l face slujitor și martor pentru a fi trimis la neamuri. Însă Fapte 13:1-4 arată când a fost el hirotonisit, la zece ani după ce Domnul i s-a arătat, Pavel fiind în tot acest răstimp în mijlocul biserici slujind, dar nu a fost trimis la neamuri, în câmpul larg, până când a putut merge cu autoritatea fraților din biserică. Din nou 1 Timotei 4:14. Aici prezbiterul își pune mâinile peste Timotei, biserica devenind numeroasă, prezbiterul acționând pentru membri. 2 Timotei 1:6.