17 mai 1889

„Întâlnirea de tabără. Organizarea bisericii”
The Topeka Daily Capital, 11, 117, p. 3 

Sosirea fratelui W. C. White la adunarea adventistă

Întâlnirea lucrătorilor este în plină desfășurare – Sunt organizate clase de colportaj – O întâlnire socială plină de succes după amiază – Predica despre organizarea bisericii – Fratele T. Jones va pleca în Pennsylvania în data de 20

Corespondența specială a ziarului Capital

Ottawa, Kan., 16 mai

Ziua a fost una plină de activitate în tabără, însă prelegerile au fost mai interesante pentru cei din tabără decât pentru ceilalți. Întrucât marea întâlnire de tabără propriu-zisă începe marțea viitoare, eforturile de redeșteptare au început de astăzi, pentru ca lucrătorii de pe teren să fie într-o stare spirituală bună înainte ca majoritatea participanților să fi ajuns, pentru ca un spirit de consacrare să umple tabăra încă de la începutul întâlnirii. Prin urmare, nu a fost ținută decât o prelegere de instruire, cea de dimineață, de către fratele A. T. Jones, despre „Calificarea slujbașilor bisericii”. Ultima din această serie, „Îndatoririle slujbașilor bisericii”, va fi ținută mâine. Vor urma șase prelegeri la încheiere, trei despre „Îndreptățirea prin credință” și alte trei despre „Relele legislației religioase”. Fratele nu va avea timp țină prelegeri în Kansas City, așa cum se spera, ci va merge direct la Williamsport, Pennsylvania. Vremea este înnorată și caldă, iar participarea la prelegeri continuă să fie bună. Fratele O. A. Olsen a vorbit seara trecută, fratele Jones având nevoie de odihnă.

Organizarea Bisericii
(de A. T. Jones)

Există două categorii de slujbași în biserică – prezbiteri sau episcopi, fiind una și aceeași slujbă, și diaconi. Filipeni 1:1 – Pavel vorbește aici numai despre episcopi și diaconi. 1 Timotei 3:1-8 – Pavel dă aici instrucțiuni cu privire la episcopi și mai departe vorbește despre diaconi, arătând că aceștia sunt singurii slujbași. Mai există un alt cuvânt: „prezbiter” care traduce pur și simplu cuvântul ebraic în engleză. Prezbiter înseamnă bătrân, cel care este mai în vârstă decât altul. (Relatarea lui Xenofon despre retragerea celor 10.000 dovedește aceasta; vezi primul verset).

Acest cuvânt grecesc a fost adoptat pentru a corespunde cuvântului ebraic, iar cei aleși erau bărbați în vârstă și stabili. Acesta a fost începutul printre primii creștini, aproape toți fiind evrei. Însă pe măsură ce numărul grecilor a început să crească printre ei, au ales un cuvânt grecesc care să descrie mai clar această slujbă, episkopos (cel ce veghează, un paznic într-un turn de veghe). Acest cuvânt e format din două cuvinte: epi – peste și  skopos (un termen militar, grecii fiind un popor militar, iar limba lor plină de înțelesuri militare) – literal, cineva așezat pe un loc înalt pentru a supraveghea și a privi de jur împrejur. Mai este folosit și pentru a indica un cercetaș care supraveghează țara în timp de război. Noi suntem aici pe teritoriul inamicului, noi suntem soldați, purtăm bătălii și avem nevoie de întreaga armură a lui Dumnezeu; o întreagă companie care traversează patria inamicului. Noi trebuie să ne îndeplinim diferitele sarcini, așa că numim pe cineva să supravegheze și să cerceteze inamicul pentru noi. Așadar, sunt folosiți termenii de bătrân, episcop și prezbiter, dar toți se referă la una și aceeași persoană, și deși nu întotdeauna la cea mai învârstă persoană, totuși aceasta trebuie să posede acea seriozitate și stabilitate specifică persoanelor în vârstă. Referitor la termenii lor militari: 2 Timotei 2:3; Efeseni 6:11-17. Acum, cu referire la faptul că termenii prezbiter și episcop sunt similari: Tit 1:5-7; Fapte 20:17,28. Cuvântul tradus prin supraveghetori este episcopol, pluralul, episcopi – a veghea, a supraveghea, supraveghetori. 1 Petru 5:1-2 – păstoriți turma, privegheați asupra ei. Aceste texte arată clar că acești termeni sunt sinonimi, în ce privește această slujbă. Acum, cu privire la însușirile unui episcop: Tit 1:7; 1 Timotei 3:2-17; diaconilor cerându-li-se aceleași lucruri.

Prima: „fără vină”; „fără posibilitatea de a fi învinovățit.” Fără greșeală, nevinovat, fără prihană, de necriticat. Dicționarul Webster: atât de conformat regulilor dreptății, încât nimeni nu poate să-l învinovățească pe drept sau să-i găsească vreo greșeală.

A doua: „bărbatul unei singure neveste” – nu neapărat un bărbat căsătorit, ci să nu aibă mai mult decât o nevastă. Dacă un bărbat are două soții în viață, de una fiind divorțat, acest lucru îl face nepotrivit pentru această slujbă.

A treia: „vigilent” – atent pentru a descoperi și a evita pericolul, sau care ia măsuri pentru siguranță, treaz, veghetor, circumspect; acest din urmă cuvânt vine de la circum – de jur împrejur, și specere – a privi, adică a privi în jurul unui lucru. „Un om care este circumspect obișnuiește să examineze lucrurile pe toate părțile, pentru a cântări și a decide.”

A patra: „chibzuit”, cu o minte sănătoasă, bine reglată, cumpătat, discret, stăpân pe sine. „Chibzuit presupune absența oricărei euforii a spiritului și este opusul flușturaticului.” Cineva care „nu este nesăbuit, visător sau înfierbântat de pasiune”, ci care își exercită „rațiunea obiectivă și lipsită de pasiune” în toate lucrurile.

A cincea: „cu o bună purtare”. Grecescul kosmion de la kesmeo: „a împodobi, a decora, a înfrumuseța”, transmițând aceeași idee ca în Tit 2:10: „să înfrumusețeze învățătura.” Cineva care este doritor de ordine și de bunăcuviință, modest, ordonat, decent și potrivit. Comportându-se în așa fel încât să fie demn și să facă cinste poziției, nu înălțându-se sau preamărindu-se pe sine, ci înălțând chemarea sa și preamărind slujba sa.

A șasea: „ospitalier”, literalmente „care iubește străinii”, „binevoitor cu străinii”, „cineva care-i primește și îi tratează pe străini cu bunătate și fără răsplată”.

A șaptea: „în stare să-i învețe pe alții”; dibaci în cuvântul cunoașterii, astfel încât să fie în stare să instruiască prin dovezi și să demonstreze prin argumente.

A opta: „să nu fie dedat la vin”; Siddel și Scott susțin că aceasta înseamnă „sucul fermentat al strugurelui”. Cineva care nu bea sucul fermentat al strugurelui.

A noua: „nici bătăuș”. Nu cineva care este certăreț sau care aduce reproșuri.

A zecea: „nici dornic de câștig mârșav”. Nu un iubitor de bani, de averi sau de abundență de orice fel, nici cupid, zgârcit sau avar, ci darnic și generos.

A unsprezecea: „nu certăreț”. Nu e înclinat să se bată, nu e gâlcevitor sau arțăgos, nici nu se plânge, nici nu e cineva care mustră cu asprime.

A doisprezecea: „ci răbdător” – rezonabil, corect, bun, blând, înțelegător.

A treisprezecea: „să-și conducă bine casa și să-și țină copiii în supunere cu toată demnitatea”, sau cum i s-a spus lui Tit: „Având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau nesupunere.” Pentru că ne este explicat: „Căci dacă cineva nu știe să-și conducă bine propria casă, cum va avea grijă de biserica lui Dumnezeu?” Diferența dintre un bun cap de familie și unul incompetent se vede în descrierea care este făcută lui Avraam și lui Eli, respectiv în Geneza 18:19 și 1 Samuel 3:11-13; 2:22-36.

A paisprezecea: „să nu fie întors la Dumnezeu de curând”. Nu un nou convertit, nu cineva abia venit la credință, „ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în osânda Diavolului”. Dacă toată comunitatea e formată din nou convertiți, puneți-o sub un conducător până când câștigă experiență.

A cincisprezecea: „să aibă și o bună mărturie din partea celor din afară”. Biserica trebuie să ia seama la părerile celor care sunt din afara bisericii. Efeseni 5:15. Cum îl privesc vecinii lui (nu credința lui) ca om și ca vecin? Este el un vecin, bun, sincer și cinstit?

A șaisprezecea: „nu arogant” (Tit 1:7). Care se supune voinței și dorințelor celorlalți; amabil sau docil; nu încăpățânat, înverșunat, sau înfumurat.

A șaptesprezecea: „Ci ospitalier, iubitor de bine, chibzuit, drept, devotat, înfrânat, să se țină de Cuvântul adevărat, după învățătura primită, ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să-i înfrunte pe potrivnici” (Tit 1:8-9).

Acestea sunt însușirile pe care cuvântul lui Dumnezeu le cere de la cel care urmează să fie prezbiter în biserica lui Dumnezeu, iar în ceea ce-i privește pe diaconi, cerințele sunt aceleași. Mai mult decât atât, pentru că acești slujbași sunt numiți dintre membri, oricare dintre ei putând fi chemat la această slujbă, rezultă că Dumnezeu cere ca fiecare membru din biserica Sa să aibă un caracter în conformitate cu această descriere.