„Întâlnirea de tabără. Ultima prelegere despre organizarea bisericii”
The Topeka Daily Capital, 11, 120, p. 5.

 ULTIMA PRELEGERE DESPRE ORGANIZAREA BISERICII
(de A. T. Jones)

La finalul prelegerilor mele despre organizarea bisericii, aș dori să vă ofer câteva ultime versete referitoare la îndatoririle diaconilor. În Romani 16:1 (KJV), cuvântul „slujitoare” este diaconeasă – un diacon fiind slujitorul bisericii. Fapte 6:1-4. Aceasta se referă la Fapte 4:32-37. Aceștia șapte (Fapte 6) nu sunt numiți aici în mod clar diaconi, dar ei au fost de fapt cei dintâi diaconi care au fost vreodată aleși, contextul evidențiind faptul că ei au fost aleși pentru a se îngriji în detaliu de nevoile bisericii, de treburile temporale și pentru a-i ajuta pe prezbiteri. Rădăcina termenului grecesc semnifică „prăfuit prin alergare” – așadar, făcând permanent comisioane încât se acoperă de praf. El se îngrijește de cina Domnului, de hainele pentru botez etc.; are în grijă pe cei săraci și se ocupă de fondurile pentru aceștia, dar el nu botează, aceasta fiind datoria pastorului. În ceea ce privește administrarea rânduielilor, se obișnuiește ca prezbiterul să aibă această responsabilitate, dar la înmânarea simbolurilor, diaconii asistă, ca în cazul rânduielii cinei Domnului.

Aș dori să vorbesc și despre o altă latură a ordinii bisericii: Matei 18:15-18 (KJV). „Dacă fratele tău greșește împotriva ta, du-te și spune-i greșeala lui, între tine și el singur.” Nu este aceasta o afirmație clară? Cui să-i spui? Lui. Și mai departe? Singur. Am făcut noi acest lucru? Nu am spus noi și altora? Ba da, și aceasta cauzează toate problemele în sânul bisericii. Nu avem dreptul de a spune o greșeală nimănui altcuiva decât fratelui și, în ultimă instanță, bisericii. Dacă acest verset ar fi respectat, nu ar mai exista judecăți obișnuite în sânul bisericii. Acest verset a fost pus acolo pentru a se asculta de el; acum haideți să ne hotărâm să procedăm așa de acum înainte și să nu mai vorbim despre greșeala unui frate decât cu el, iar acest lucru să-l facem de două ori înainte de a-l aduce în fața bisericii. Care este motivul pentru care i-l spunem lui? Pentru a-l condamna? Nu, ci pentru a-l salva. Dacă greșește împotriva mea, cine este rănit? Nu eu? Dar cine păcătuiește? Nu cumva el și nu este el acela care trebuie salvat din greșeala căii sale? Trebuie să-i spunem pentru a-l salva din greșeala lui, și acesta este întregul scop. Galateni 6:1. Cine trebuie să-l îndrepte? „Voi, cei spirituali.” Atunci, ce trebuie făcut mai întâi? Să văd dacă eu sunt spiritual, dacă am mintea lui Dumnezeu sau nu, și mai departe, în momentul în care merg la Domnul, s-ar putea să aflu că greșeala este de partea mea și să nu mai fie nevoie să mă duc deloc la fratele respectiv; dar, dacă după toate acestea, îmi dau seama că fratele a greșit, atunci merg cu duhul blândeții, care este spiritul lui Hristos.

Când îi arată unui om propria greșeală, o face pentru a-l salva, și acesta ar trebui să fie singurul scop pe care ar trebui să-l aibă oricine atunci când îi spune altcuiva greșeala, „și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu”. Atunci nu există niciun motiv să mergi la un frate pentru a găsi o greșeală la el. Amintiți-vă, de asemenea, că trebuie să facem întotdeauna o deosebire între păcătos și păcat. „Urăște păcatul din toată inima ta, dar iubește-l pe păcătos.” Cine poate urî păcatul mai mult decât Domnul și totuși cine-l iubește mai mult pe păcătos? Dacă îl disprețuim pe păcătos pentru păcatul său, Domnul ne va lăsa într-o zi să ne luptăm cu aceluiași păcat în propriile noastre puteri și să ne descoperim propria slăbiciune. Apoi, după ce îi spui unui frate greșeala și el nu te ascultă, mai ia cu tine încă unul sau doi. Pentru ce? Pentru ca ei să fie martori în cazul în care problema va ajunge în fața bisericii și „să se întărească orice vorbă”, iar prin martori poți arăta că a fost urmat cuvântul Domnului. Care a fost ideea de la bun început? Să-l faci pe frate tău să-și vadă greșeala. Frații care sunt chemați ca martori nu trebuie să cunoască motivul pentru care au fost chemați. Dacă le spun mai întâi, pot să-i influențez cu interpretarea mea. Acești martori mă aud vorbindu-i din nou și, dacă nici fratele și nici ei nu văd lucrurile așa cum le văd eu, este timpul să mă opresc, dar dacă ei încearcă să-l facă să vadă lucrurile așa cum le văd eu, iar el nu vrea, atunci lăsați ca biserica să audă problema și dacă el persistă în continuare, „să fie pentru tine ca păgânul și ca vameșul” – nu să-l alungați pentru totdeauna, ci să lucrați pentru el ca și pentru oricare alt păgân. Pavel vorbește despre acest lucru în Tit 3:10 (KJV) – un eretic fiind „cel care alege pentru sine”. Dacă un frate vi se împotrivește dumneavoastră, martorilor dumneavoastră și bisericii pentru a alege pentru sine și este un eretic, „fiind condamnat de el însuși” – nu de biserică sau de un frate – toți aceștia să se străduiască să-l salveze, și nu să-l condamne. Acum Matei 18:18 – atunci și numai atunci este împlinit acest verset; procedându-se potrivit cuvântului Domnului, devine acțiunea Domnului și este acceptată în cer. Dacă un frate greșește împotriva bisericii – călcând Sabatul, spre exemplu – trebuie ca prezbiterului să îndrepte un astfel de frate și nu ca biserica să-l mustre deschis (citiți Matei 18:15-17), iar îndatoririle unui prezbiter au fost prezentate într-o prelegere anterioară, mergând însoțit de martori a doua oară dacă este necesar și în final aducând cazul înaintea bisericii, dacă nu se mai poate face nimic altceva.

Legat de  faptul de a vorbi doar cu cei care comit greșeala, atunci când un frate a făcut o greșeală și este reabilitat, nu uitați că trebuie să fie pentru ultima dată când se vorbește despre greșeală. Nu trebuie să i se spună și altcuiva după aceea. Mântuitorul ne-a interzis să spunem vreodată altcuiva decât lui. Acum, Matei 5:22-24; deci există și o verificare asupra lui, și el nu poate avea pace până când nu-l va asculta pe fratele său. El trebuie să se oprească, să meargă și să se împace cu fratele său. Acum să citim Psalmii 15:1-3 (KJV), inclusiv notele marginale – nu trebuie să primim o ocară împotriva unui frate. Exodul 23:1 (KJV) – „să nu primești un zvon neadevărat”, după cum apare în versiunea ebraică. Ce este un zvon neadevărat? A spune ceea ce nu știm personal că este adevărat, chiar dacă ar putea fi adevărat. A repeta un astfel de lucru este echivalent cu a spune o minciună. Nu trebuie să ne lăsăm pradă zvonurilor, astfel că nicio relatare nu poate merge mai departe de cel ce o spune fără a aduce o mărturie mincinoasă și fără a încălca porunca a noua. Leviticul 19:16 – cine este un bârfitor? Citiți Proverbele 12:13 – și veți ști întotdeauna. Nu vă amestecați niciodată cu unul ca acesta; un om credincios ascunde aceasta și caută să oprească răutatea. Așadar, Proverbele 20:19 – „Poți păstra un secret?” spun ei. Atunci să răspundeți: „Da, dar tu poți?” Dacă este un secret, nu am niciun drept să-l destăinuiesc nimănui; a trăda ceea ce este spus în taină este trădare. De ce îi spunem numai fratelui ce greșește despre greșeala sa? Leviticul 19:17 și nota marginală. Același lucru îl afirmă și Matei 18. Lucrul acesta este făcut pentru a-l salva din păcatul său, dar dacă refuz să merg la el, iar el continuă pe calea lui cea rea, atunci devin părtaș păcatului său. Cain a spus: „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Da, fraților, noi trebuie să ne ajutăm unii pe alții. Acum din nou: „Luați aminte, așadar, cum ascultați.” Este aproape imposibil să asculți o declarație și să fii în stare să o repeți exact așa cum ai auzit-o. Ea va primi expresia fiecărei minți prin care trece, așa că trebuie să fim atenți la ceea ce se spune și trebuie să repetăm, sau dacă nu, vom transmite o impresie diferită de cea pe care a intenționat-o naratorul. Atunci, amintiți-vă din nou ceea ce vi s-a spus într-o prelegere anterioară: „Împotriva unui prezbiter să nu primești învinuire” (1 Timotei 5:19-21). Și pentru ce această însărcinare solemnă? 2 Petru 2:9-11. În primul rând pentru că sunt unii care disprețuiesc guvernarea și care vorbesc de rău pe cei de rang înalt și, făcând astfel, ei se așază mai presus de îngeri și devin asemenea lui Satana, care îi acuză pe frați zi și noapte. Dar de ce să-l amestecăm aici pe Hristos? Citiți Iuda 6. Ei bine, procedând astfel, noi ne așezăm mai presus de Hristos. Acum Iacov 4:11. Făcând așa, începem de unde a început Satana, și acolo vom merge dacă vom continua această lucrare.