Solia îngerului al treilea

Răspunsul la această importantă întrebare pentru zilele noastre, „Ce să facem?”, poate fi oferit cu certitudine pe baza celor Şapte Trâmbiţe şi a locului pe care îl ocupă marile naţiuni de astăzi; pentru că răspunsul este oferit de cuvântul lui Dumnezeu chiar pe această bază.

Am văzut că în mod inseparabil, de ultimele trei din cele Şapte Trâmbiţe sunt legate cele trei Vaiuri, sau trei nenorociri. În chiar mijlocul celor Şapte Trâmbiţe – după terminarea celei de-a Patra şi înainte de debutul celei de-a Cincia – este scris: „Şi m-am uitat, şi am auzit un înger care zbura prin mijlocul cerului, şi zicea cu glas tare: ‚Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri, care au să mai sune.’” Apocalipsa 8:13.(KJV)

Faptul că cele Trei Vaiuri sunt în mod inseparabil legate de ultimele trei din cele Şapte Trâmbiţe, fiecăreia corespunzându-i un Vai, este dincolo de orice îndoială datorită faptului că atunci când sunetul celui de-al Cincilea Înger se termină, este scris: „Un vai a trecut; şi iată că mai vin încă două vaiuri după el.” Apocalipsa 9:12 (KJV). Şi atunci când ce-a de-a Şasea Trâmbiţă se sfârşeşte, este scris: „Al doilea vai a trecut; şi iată că al treilea vai vine curând. Şi îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă.” Apocalipsa 11:14,15. (KJV)

Dar, legat inseparabil de îngerul care anunţă venirea celor Trei Vaiuri, care sunt inseparabil legate de ultimele trei din cele Şapte Trâmbiţe, este „Îngerul al Treilea” din Apocalipsa 14.

Pentru ca acest lucru să poată fi de asemenea înţeles fără nicio îndoială, să începem cu Solia Îngerului al Treilea din Apocalipsa 14, şi să urmărim legăturile sale directe cu începuturile lor.

Primele cuvinte referitoare la „cel de-al Treilea Înger” sunt: „Apoi a urmat un alt înger, al treilea.” Apocalipsa 14:9. Acest lucru înseamnă că alţi îngeri au trecut înainte, îngeri pe care cel de-al Treilea Înger „i-a urmat.”

Atunci, să citim versetul precedent: „Apoi a urmat un alt înger, al doilea.” Acest lucru arată că un alt înger a existat şi înaintea acestuia, datorită căruia, atunci când acesta urmează, este numit un „alt” – ul.

Acum să mergem la versetul 6: „Şi am văzut un alt înger.” Şi acesta indică faptul că a mai fost un înger înainte, care a făcut ca acesta, care zboară prin mijlocul cerului, să devină un „alt” – ul.

Mergând înapoi prin cartea Apocalipsei nu mai găsim niciun înger, decât îngerul cu Trâmbiţa a Şaptea, până când ajungem la primul verset al capitolului 10; şi acolo citim: „Apoi am văzut un alt înger puternic.” Ca şi înainte, această expresie arată că înaintea acestuia a mai fost un înger care, atunci când a apărut acesta, a făcut să fie prezentat ca un „alt” – ul.

Mergând mai înapoi nu mai găsim îngeri, cu excepţia îngerilor cu Trâmbiţele Şase şi Cinci, până când ajungem la ultimul verset al capitolului 8. Aici găsim primul înger, căci citim: „Şi m-am uitat, şi am auzit un înger” – nu „un alt înger”, ci, cel dinainte, „un înger.”

Astfel, începând cu Apocalipsa 8:13, este prezentată o serie neîntreruptă de îngeri legaţi prin termenul „alt”, până la Îngerul al Treilea din Apocalipsa 14, cu solia sa. Astfel:

„M-am uitat, şi am auzit un înger.” Apocalipsa 8:13.

„Apoi am văzut un alt înger puternic.” Apocalipsa 10:1.

„Şi am văzut un alt înger.” Apocalipsa 14:6.

„Apoi a urmat un alt înger.” Versetul 8.

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, (Şi cel de-al treilea înger i-a urmat – KJV).” Versetul 9.

Probabil că următoarea diagramă simplă va ajuta în a clarifica legătura dintre îngerul care anunţă cele Trei Vaiuri ale celor din urmă trei din cele Şapte Trâmbiţe, şi Solia Îngerului al Treilea din Apocalipsa 14:

Prima Trâmbiţă, Ap. 8:7.

A Doua Trâmbiţă, Ap. 8:8.

A Treia Trâmbiţă, Ap. 8:10.

A Patra Trâmbiţă, Ap. 8:12.

„Un înger”: „Vai, vai, vai.” Ap. 8:13.

A Cincia Trâmbiţă, Ap. 9:1-11 : Primul Vai.

A Şasea Trâmbiţă, Ap. 9:13-11:13 : al Doilea Vai;

„Un alt înger puternic.” Ap. 10:1.

A Şaptea Trâmbiţă Ap. 11:13-19: al Treilea Vai:

„Un alt înger.” Ap. 14:6.

„A urmat un altul.” Ap. 14:6

„Cel de-al treilea înger i-a urmat.” Ap. 14:9.

Însemnătatea acestor lucruri poate fi văzută şi mai mult dacă luăm în considerare ceea ce este cu adevărat Solia Îngerului al Treilea în ea însăşi. În sine, expresia: „cel de-al Treilea Înger”, face în mod clar referire la al treilea dintr-o serie de trei îngeri. Aşa cum s-a arătat înainte, această serie de trei îngeri, fiecare dintre ei ducând o solie, se găseşte în capitolul 14 din Apocalipsa, versetele 6-12. Soliile acestor trei îngeri se combină şi culminează în solia celui de-al treilea care nu încetează să răsune până când secerişul pământului nu este copt şi pregătit pentru ca venirea Domnului să-l recolteze.

Solia Îngerului al Treilea în sine, aşa cum este anunţată prin cuvintele Îngerului al Treilea, este următoarea: „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: ‚Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:9-12.

Aceasta este Solia Îngerului al Treilea, aşa cum se prezintă separat de celelalte două. Dar, de fapt, ea nu poate fi privită ca separată, şi nu poate fi prezentată ca o solie singulară, o solie separată pentru lume; căci chiar primele cuvinte sunt: „Cel de-a Treilea Înger I-a urmat (PE CEILALŢI).” Astfel, prin chiar primele cuvinte ale soliei însăşi suntem trimişi nu numai la cea care o precede, ci la ambele care o preced. Iar termenul grecesc tradus prin „a urmat” nu înseamnă că a venit după, în mod separat, şi nici doar că a urmat, ci „a urmat împreună cu,” aşa cum soldaţii îl urmează pe căpitanul lor, sau servii pe stăpânii lor; de aceea: „a urma pe cineva în ceva; a se lăsa condus.” Atunci când se referă la lucruri, înseamnă a urma ca rezultat; a urma „ca o consecinţă a ceva ce s-a petrecut înainte.” Astfel, referitor la persoane, cel de-al Treilea Înger îi urmează pe cei doi care l-au precedat; iar solia sa, ca lucru, urmează ca rezultat sau ca o consecinţă a ceea ce s-a petrecut înainte.

Dar despre cel de-al Doilea este de asemenea scris: „Apoi a urmat un alt înger.” Aşa cum cel de-al Treilea Înger îl urmează pe cel de-a Doilea, tot aşa cel de-al Doilea îl urmează pe Primul. Iar despre cel Dintâi este scris: „Şi am văzut un alt înger care zbura,” etc. Acesta este primul din seria aceasta de trei. După el vine altul, iar cel de-al Treilea vine după amândoi. Există o succesiune în ordinea apariţiei lor; dar, după ce toţi trei au apărut, atunci merg împreună ca unul singur. Cel Dintâi îşi transmite solia; cel de-al Doilea îl urmează şi i se alătură; cel de-al Treilea le urmează şi se alătură lor; astfel că, atunci când toţi trei sunt împreună şi înaintează cu puterile unite, alcătuiesc o solie cu o putere întreită, expusă cu glas tare. Este nevoie de toţi îngerii pentru ca Solia Îngerului al Treilea să fie completă; iar Solia Îngerului al Treilea nu poate fi vestită cu adevărat fără a face cunoscute toate celelalte solii.

Atunci, care este întreita solie în părţile ei? Iat-o pe prima: „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, având Evanghelia veşnică pentru a o vesti celor care locuiesc pe pământ, oricărei naţiuni, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor. El zicea cu glas tare: ‚Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă Lui, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!’” Apocalipsa 14:6, 7 (KJV).

Iat-o pe a Doua: „Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: ‚A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei desfrânării ei!’” Apocalipsa 14:8.

Şi iat-o pe cea de-a Treia: „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: ‚Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului; şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor; şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:9-12.

Dacă privim la cuvintele fiecărei solii, vom descoperi acea semnificaţie a cuvântului grecesc „a urmat” care înseamnă „a urma ca o consecinţă.” Cel dintâi poartă Evanghelia cea veşnică pentru a o predica fiecărei făpturi, chemându-i pe toţi să se teamă de Dumnezeu şi să-I dea Lui slavă şi să I se închine Lui pentru că a venit ceasul judecăţii Lui. Respingerea acestei solii produce o stare de lucruri care, ca o consecinţă a respingerii, este descrisă de cuvintele celui de-al Doilea Înger, care urmează. Şi datorită respingerii Primei Solii, şi datorită consecinţelor acelei respingeri aşa cum sunt descrise în cea de-a Doua, se produce o stare de lucruri, ca o următoare consecinţă, ce face necesar ca al Treilea Înger să vină după ei, proclamând cu voce tare avertismentul său îngrozitor faţă de teribilele rele ce s-au produs ca dublă consecinţă a respingerii celei Dintâi Solii.

Iar faptul că glasul şi lucrarea celui de-al Treilea Înger se îmbină cu a Primului, se vede clar din cuvintele sale finale: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus;” pentru că acesta este mereu scopul predicării Evangheliei veşnice.

Aceasta reprezintă chiar substanţa temerii de Dumnezeu şi a oferirii slavei şi închinării „Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” Păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi a credinţei lui Isus este singurul lucru care va face în stare orice suflet să stea în ceasul judecăţii Lui, despre care cel dintâi înger spune că „a venit.”

Urmând imediat cuvintelor de final ale celui de-al Treilea Înger, s-a auzit „un glas din cer, care zicea: ‚Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!’” – de acum înainte. Apocalipsa 14:13. Imediat după aceea sunt rostite cuvintele: „Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună din aur; iar în mână o secere ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: ‚Pune secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt.’ Atunci Celce stătea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.” Apocalipsa 14:14-16. „Secerişul este sfârşitul lumii.” Matei 13:39.

Încă o dată: cel de-al Treilea Înger îi avertizează în mod deosebit pe toţi oamenii să nu se închine Fiarei şi Chipului ei Icoanei ei), orice ar însemna acestea; şi, din Apocalipsa 19:11-21, aflăm că Fiara şi Chipul ei „sunt vii” atunci când Domnul vine pe norii cerului, şi că „ambele” sunt distruse de strălucirea venirii Lui.

Toate acestea arată că Solia Îngerului al Treilea este o solie vestită cu voce tare, puternică, întreită, care ajunge la fiecare naţiune, neam, limbă şi popor chiar înainte de a doua venire a Domnului, şi care coace secerişul pământului, pregătind un popor pentru Domnul, tot aşa cum solia lui Ioan Botezătorul a pregătit calea pentru prima venire a Domnului. Aşadar, aceasta este cea din urmă solie a lui Dumnezeu adresată lumii, solia de încheiere.

Iar acum, după ce am înţeles ce este Solia Îngerului al Treilea, relaţia acestei solii cu marile naţiuni de astăzi poate fi mai bine înţeleasă printr-o considerare a timpului vestirii Soliei Îngerului al Treilea.