General Conference Daily Bulletin
Duminică, 26 martie 1893

Aş vrea să avem încă şase săptămâni în care să mai studiem solia îngerului al treilea.

(Audienţa: „Amin!”)

Vreau să spun, să studiem împreună încă şase săptămâni. Sigur că fiecare separat vom avea mai mult timp. Dar împreună era bine să mai fi fost şase săptămâni. Atunci am fi început să avem un contur destul de clar al soliei pentru acest timp. Dar, dacă păstrăm ceea ce ne-a dat Domnul şi plecăm de aici cu ceea ce ne-a dat, tot ce ne rămâne este să studiem solia şi să o predicăm, iar ea se va dezvolta şi noi vom creşte împreună cu ea. Vom vedea cu toţii la fel, dacă ţinem şi predicăm ceea ce am primit aici.

Timpul este aproape de încheiere, totuşi, mai sunt atât de multe de spus înainte de a ne despărţi. Tot ce putem face în această seară este să atingem câteva puncte care ne vor conduce, arătându-ne firul pe care îl avem de urmat, şi care vor fi ghidul nostru de acum înainte.

Să deschidem la Apocalipsa capitolul 13 şi să începem prin a studia în această seară acel pasaj din Scriptură care se referă la Statele Unite ale Americii, şi să vedem unde apare, conform profeţiei, lucrarea acestei puteri de a înşela „pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei”. Ştiu că mulţi oameni pierd din vedere ceea ce se împlineşte, aşteptând să se împlinească ceva ce cred ei că trebuie să aibă loc mai înainte. Şi în timp ce aşteaptă ceea ce cred ei că trebuie să se întâmple mai întâi, neglijează ceea ce are loc, şi merg aşa mai departe. Astfel, deşi se revarsă în jurul lor tot mai multă lumină, ei sunt tot mai puţin pregătiţi să dea faţă cu aceste lucruri, fie că ele au loc în timpul de faţă, fie că urmează să vină.

În versetele 13 şi 14 sunt cuprinse declaraţii ale profeţiei despre lucrarea acestei puteri: „Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.”

În legătură cu ordinea în care sunt scrise, mulţi mi-au scris   spunându-mi că toate aceste semne şi minuni trebuie să aibă loc înainte de facerea chipului fiarei. Că aceste semne şi minuni sunt lucrările spiritismului şi au menirea de a convinge oamenii să facă un chip fiarei. De aceea este important să studiem profeţia şi să vedem ce spune ea, şi pe cât de mult este posibil să vedem ce nu spune.

Să începem cu versetul 11 din capitolul 13: „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.” Când vorbea ca un balaur? Când s-a ridicat din pământ?

(Audienţa: „Nu!”)

Când vorbeşte ca un balaur? Citiţi versetul 15: „I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” În acel moment vorbeşte ca un balaur, nu-i aşa?

(Audienţa: „Da!”)

Nu este icoana fiarei cea care vorbeşte ca un balaur?

(Audienţa: „Ba da!”)

Era făcut chipul fiarei atunci când s-a ridicat această putere din pământ?

(Audienţa: „Nu!”)

Vorbea atunci ca un balaur?

(Audienţa: „Nu!”)

Înseamnă că acest verset nu se aplică în locul în care este scris. Ca să vă fie mai clar, citiţi din Mărturia 32, p. 208. Aceasta a fost tipărită în 1885:

„Mişcarea duminicală îşi croieşte drumul ei în întuneric. Conducătorii ei ascund adevăratul scop al acesteia, şi mulţi care se unesc cu aceste mişcări nu văd încotro se îndreaptă curentul. Declaraţiile ei sunt blânde şi în aparenţă creştine.”  (Mărturii, vol. 5, p. 452)

Este aceasta o referire la cele două coarne ca ale unui miel? (Audienţa: „Da!”)

„Declaraţiile ei sunt blânde şi în aparenţă creştine; dar când va vorbi, se va da pe faţă spiritul balaurului.”

„Când va vorbi.” Mărturia a fost scrisă în 1885, şi fiara încă nu vorbea. Este corect?

(Audienţa: „Da!”)

Când s-a ridicat din pământ?

(Audienţa: „În 1798.”)

„Avea două coarne ca ale unui miel” când s-a ridicat din pământ şi le are de atunci. Aşa este?

(Audienţa: „Da!”)

„Declaraţiile ei sunt blânde şi în aparenţă creştine.” Dar profeţia ne spune că „vorbea ca un balaur”. Prin legăturile pe care le-am făcut, am văzut că icoana este cea care vorbeşte şi face să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Aceasta este vocea balaurului. „Când va vorbi, se va da pe faţă spiritul balaurului.”

Repet că versetul unsprezece nu este tot împlinit în locul în care se află în profeţie şi în ordinea în care lucrurile pe care le menţionează sunt amintite în profeţie. Ultima expresie din versetul 11 nu este împlinită până când ajungem la versetul cincisprezece.

Să citim mai departe. Versetul doisprezece: „Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” Acum, fiara care a fost văzută ridicându-se din pământ, a lucrat până acum cu toată puterea aşa cum a făcut fiara dintâi înaintea ei?

(Audienţa: „Nu!”)

I-a obligat pe locuitorii pământului să se închine fiarei dintâi?

(Audienţa: „Nu!”)

Atunci, acest verset 12, este împlinit înainte de împlinirea versetului 15?

(Audienţa: „Nu!”)

Până după ce chipul este făcut?

(Audienţa: „Da!”)

Deci, aceste două versete ale profeţiei în manifestarea lor, nu se împlinesc în ordinea în care sunt scrise. Aşa este?

(Audienţa: „Da!”)

Versetul 13: „Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.” Se împlineşte aceasta înainte să fie făcut chipul fiarei?

(Audienţa: „Nu!”)

Cu toţii ştim, cei care am citit Volumul 4, că acesta este unul dintre ultimele lucruri care vor fi făcute înainte ca Satana să se arate personal. Voi, cei care aţi citit Vol. 4, ştiţi, iar cei care nu aţi citit, citiţi şi veţi vedea că lucrarea de a face să coboare foc din cer va fi una dintre ultimele amăgiri care vor fi făcute înainte ca Satana să apară personal, dacă nu chiar ultima amăgire de fapt. Volumul 4 nu spune în mod lămurit dacă aceasta se va face înainte ca Satana să apară personal, sau după. Dar, luând varianta cea mai extremă, vedem că se află printre acele amăgiri care vor fi desfăşurate când puterile efective ale agenţilor satanici vor fi exercitate la deplina lor capacitate, pentru a înşela dacă va fi cu putinţă chiar pe cei aleşi. Această minune va fi făcută pentru a dovedi copiilor lui Dumnezeu că sunt greşiţi în păzirea Sabatului. Această minune va fi prezentată ca un test decisiv. Şi va fi una dintre ultimele amăgiri care vor avea loc înainte de darea decretului de moarte. Dacă nu va fi chiar ultima înainte de acest decret, oricum va fi printre ultimele. Lupta se va da între puterile pământului şi Domnul, între cei care cedează şi se supun puterilor pământului, şi cei care se supun Domnului.

Aceste minuni vor fi făcute în mod deschis, fără posibilitate de îndoială, ca fiind împotriva Domnului? Cei care le fac, afirmă că le fac împotriva Domnului?

(Audienţa: „Nu!”)

Sunt făcute minunile de cei care Îl neagă pe faţă pe Hristos?

(Audienţa: „Nu!”)

Atunci, cine sunt cei care le fac? Cei care declară că sunt creştini. „Se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroc mincinoşi; vor face semne şi minuni.” Semnele acesta mari şi minunile vor fi făcute de cei care mărturisesc despre ei că sunt reprezentanţi ai lui Isus Hristos, că Hristos este cu ei, şi că Dumnezeu este de partea lor în controversă. Aceste declaraţii vor fi respinse de cei care Îl cunosc pe Domnul, care vor şti că ceilalţi nu au dreptate. Atunci va fi lansată provocarea. A avut loc cândva o controversă pentru a lămuri dacă Domnul era Dumnezeu sau dacă soarele - Baal - era dumnezeu. Ceea ce a dovedit în ziua aceea în rândul poporului că Ilie era omul lui Dumnezeu, şi că Domnul este adevăratul Dumnezeu, şi nu soarele - nu Baal; ceea ce a dovedit, a fost focul căzut din cer.

Acum, dovada va fi adusă din nou, dar de data aceasta pentru a înşela. Şi va fi adusă de cei care sunt în realitate slujitorii lui Baal şi declară că Baal este dumnezeu - adică Satana, desigur. Ei ne vor adresa următoarea provocare: „Voi spuneţi că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Vă menţineţi afirmaţia?” „Da!” „Spuneţi că Dumnezeu este Dumnezeul vostru?” „Da!” „Şi că Sabatul ar trebui să fie păzit pentru că este semnul a ceea ce este Dumnezeu şi a ceea ce este Hristos pentru om?” „Da, exact aceasta este poziţia mea.” „În vechime a fost adusă o dovadă care a hotărât în aceeaşi problemă. Aceasta a fost focul coborât din cer. Ea a demonstrat că Domnul este adevăratul Dumnezeu. Acum, în conformitate cu afirmaţiile dumneavoastră, vă adresăm aceeaşi provocare. Vă provocăm la luarea unei decizii; vă adresăm o provocare deschisă şi cinstită, şi vă spunem: dacă noi suntem oamenii lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu este Dumnezeul nostru, şi nu al vostru, dacă noi suntem oamenii lui Dumnezeu, atunci să cadă foc din cer pe pământ.”

Şi ce se va întâmpla? Va cădea foc din cer. „Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.” Oamenii vor vedea că va coborî foc din cer pentru a hotărî în această problemă, pentru a arăta că ei sunt poporul lui Dumnezeu, că ei sunt oamenii lui Dumnezeu. Iar când adevăratul popor al lui Dumnezeu va spune că aceasta nu este o dovadă, că aceasta nu dovedeşte nimic, atunci ei vor spune: „Voi vă deziceţi de propriile voastre dovezi. Voi vă afirmaţi credinţa în Biblie, spuneţi că Biblia este temelia voastră, şi sunteţi de acord că această dovadă a mai hotărât o dată în această problemă.” „Da!” „Dar acum, când noi aducem aceeaşi dovadă, voi o respingeţi spunând că nu arată nimic. Ce rost are să mai pierdem vremea cu astfel de oameni ca voi? Voi negaţi cele mai clare dovezi, respingeţi afirmaţiile lângă care chiar voi aţi spus că veţi rămânea. Ce altceva s-ar putea face cu astfel de oameni decât să-i dai la moarte? Nu ne mai putem înţelege cu voi în niciun fel, iar distrugerea lumii, plăgile, catastrofele şi toate celelalte necazuri vin asupra oamenilor datorită nebuniei voastre, pentru că nu vreţi să cedaţi şi să vă supuneţi; sunteţi încăpăţânaţi, şi oricum vă urmaţi calea voastră. Pentru a salva oamenii ale căror vieţi sunt preţioase, singurul lucru pe care îl putem face este să vă înlăturăm din drumul nostru.” Aşa cum am afirmat, dacă veţi citi, veţi vedea că aceasta nu se întâmplă înainte să fie făcut chipul fiarei, ci după aceea.

Fraţilor, nu este doar timpul ca fiecare dintre noi să citim Volumul 4, ci este timpul să îl citim mereu şi mereu, şi să cunoaştem starea lucrurilor aşa cum este. Este timpul să-l citim, şi nu ne putem permite să nu citim.

Aşadar, cele trei versete pe care le-am citit, nu se împlinesc în ordinea în care sunt redate.

Să citim acum mai departe: „Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei.” Să mai citim un pasaj din Apocalipsa capitolul 19 referitor la venirea Domnului. Versetele 19 şi 20: „Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel care şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei, semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei.”

Aceasta arată că minunile, minunile înşelătoare, care sunt făcute, sunt făcute pentru a-i înşela pe cei care au semnul fiarei. Dar primesc oamenii semnul fiarei înainte să fie făcut chipul fiarei? Conform soliei şi responsabilităţii aduse de ea, sunt oamenii vinovaţi de primirea semnului fiarei şi de închinare în faţa fiarei, înainte să apară chipul ei care îi obligă la săvârşirea acestor fapte? Nu; pentru că am văzut în lecţiile noastre că până când nu se face chipul, nimeni nu este obligat să se închine fiarei. Calea este deschisă pentru oricine ca să refuze această închinare. Dar după ce este făcut chipul, nu mai este nicio posibilitate ca cineva să refuze închinarea în faţa fiarei, deoarece nu va exista niciun loc pe pământ unde puterea fiarei să nu ajungă. În consecinţă, după ce chipul este făcut, nu mai există nicio cale de sustragere, şi atunci oamenii vor deveni vinovaţi de închinare în faţa fiarei şi a chipului ei. Atunci singura cale de scăpare va fi întoarcerea la Dumnezeu. Atunci va veni timpul să fie luate hotărâri rapide, alegând între Dumnezeu şi puterile pământului.

Din nou: citiţi capitolul 16 din Apocalipsa! Aici, după cum ştiţi, sunt descrise plăgile care ameninţă să vină peste oameni din cauza închinării lor în faţa fiarei şi a chipului ei. În timpul plăgii a şasea, citim versetele 13 şi 14: „Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura (…)” Cui? „(…) trei duhuri necurate care semănau cu nişte broaşte.” Nu scrie că „am văzut trei duhuri necurate care semănau cu nişte broaşte, ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei ca să amăgească oamenii să facă proorocul mincinos”?

(Audienţa: „Nu!”)

Ce este proorocul mincinos, spus cu alte cuvinte?

(Audienţa: „Fiara cu două coarne.”)

Chipul fiarei este proorocul mincinos, pentru că o spune acel verset din capitolul 19: „Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă, şi împreună cu ea a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei, semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei.” În capitolul 13 citim: „Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” Deci, ce este proorocul mincinos? Chipul fiarei.

Acum, aceste duhuri, sunt duhuri de draci. Versetul următor, Apocalipsa 16:14, spune: „Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.” De unde vin aceste duhuri de draci care fac semne nemaipomenite? Ele vin din anumite locuri ca să facă aceste minuni. Acesta este adevărul, nu-i aşa? Şi ele vin din acele locuri ca să adune oamenii pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Aceste duhuri de draci vin în acest timp cu putere făcătoare de minuni, lucrând semne şi minuni, pentru a face un anumit lucru. De unde vin ele? Din gura fiarei şi a proorocului mincinos (sau a chipului fiarei). Acum, conform cu aceste mărturii şi cu aceste versete, nu este limpede că minunile amăgitoare, minunile nemaipomenite care vor fi făcute pentru a înşela oamenii, vin după ce chipul este făcut şi nu pentru a face chipul?

(Audienţa: „Da!”)

Să vedem dacă avem dreptate. Mărturia 32, p. 207:

„Pentru a-şi asigura popularitatea şi sprijinul, legislatorii vor ceda cererii pentru legea duminicală.” (Ibidem., p. 450)

O vor face? Asta fac! Se împlineşte aceasta?

(Audienţa: „Da!”)

Se împlineşte acum! Ei fac aceasta, şi o fac atât de sigur încât declară public că o fac pentru acest scop. Dovada,  mai puternică decât oricând, o găsim în acest mic pamflet: The Captivity of the Republic (Captivitatea Republicii). Acesta este un raport al audierii în faţa Comitetului cu privire la „Proiectul de lege pentru închiderea în ziua de duminică a Târgului Internaţional”, din care am relatat ceva, în cea de-a doua lecţie. Acum se tipăreşte şi este gata să apară. Se numeşte Captivitatea Republicii. Ideea cuprinsă în el este că bisericile capturează republica şi o ţin în captivitatea în care au prins-o. Sunt citate declaraţii ale congresmenilor, nu doar declaraţiile lui Hiscock şi Hawley, sau cele de vara trecută, ci şi ultimele declaraţii - ale membrilor Comitetului, care au auzit argumentele noastre şi au refuzat să asculte ceea ce nu erau dispuşi să audă, însă au fost obligaţi să le audă - declaraţii ale acestor oameni, afirmând că nu trebuie să se mai meargă în această direcţie, de teama pagubelor pe care elementul bisericesc le poate aduce Târgului şi întregii ţări. Sunt prezentate mai multe astfel de declaraţii. Sunt mai multe dovezi decât vara trecută, dar ei continuă să spună acelaşi lucru, afirmând că ceea ce au făcut, au făcut pentru acest motiv, şi rămân pe această poziţie pentru acelaşi motiv. Aşa că, aceasta se împlineşte mereu şi mereu, dacă cineva vrea dovezi despre acest fapt.

Continuăm să citim din Nr. 32:

„Cei care se tem de Dumnezeu nu pot accepta o instituţie care violează un precept al decalogului.”

Se referă în vreun fel la un precept al decalogului instituţia înălţată de acei oameni pentru a-şi asigura popularitatea şi sprijinul?

(Audienţa: „Da!”)

Au menţionat ei vreun precept al decalogului când au legiferat această instituţie?

(Audienţa: „Da!”)

„Cei care se tem de Dumnezeu nu pot accepta” aceasta. Auziţi?

(Audienţa: „Amin!”)

„Cei care se tem de Dumnezeu nu pot accepta o instituţie care violează un precept al decalogului.” - (Ibidem.)

Ba încă o instituţie care violează atât de complet un precept al decalogului, încât nu poate fi înălţată de puterea guvernamentală fără a înlătura preceptul decalogului, alterându-l în întregime. Acestea două nu pot fi puse una lângă cealaltă. Ei nu pot elabora nicio lege duminicală pe baza meritele ei proprii, fără a afecta decalogul, ci în mod deliberat trebuie să ia preceptul lui Dumnezeu, să scoată afară ceea ce Dumnezeu a pus în el, şi să pună în el ceea ce a pus biserica catolică în loc.

„Pe acest câmp de luptă se va da ultima mare luptă a controversei dintre adevăr şi minciună.” - (Ibidem.)

Bătălia a început, iar noi va trebui să plecăm de la această Conferinţă, în mijlocul ei.

„Noi nu suntem lăsaţi în nesiguranţă cu privire la această problemă. Acum, ca şi în zilele lui Mardoheu, Domnul va apăra adevărul Său şi pe poporul Său. Prin decretul de a impune cu forţa instituţia papalităţii prin violarea Legii lui Dumnezeu, naţiunea noastră se va despărţi cu totul de neprihănire.” - Ibidem., pp. 450-451.

Altceva, acum: vreau să vă întreb dacă următorul lucru s-a împlinit. Ţineţi minte că a fost scris în 1885:

„Când protestantismul va întinde mâna peste abis pentru a apuca mâna puterii Romane (…)”  (Ibidem., p. 451)

Aşa scrie „când va întinde mâna”. În 1884 scria „ei vor întinde mâna”. În 1885 spune „când va întinde mâna.” Iar mica mărturie specială dată acum un an, spunea: „Este gata să apuce mâna.” Protestantismul face acum acest lucru. Noi ştim că acum face aceasta. Ştim? Să citim din Mărturia nr. 33, p. 240:

„Când naţiunea noastră se va dezice în aşa măsură de principiile ei de guvernare încât să elaboreze o lege duminicală, prin acest act protestantismul îşi va uni mâinile cu papalitatea.”  (Ibidem., p. 711)

Ei şi-au unit mâinile cu papalitatea când au făcut legea duminicală, pentru a o face. Şi-au unit mâinile cu papalitatea. S-a împlinit aceasta?

(Audienţa: „Da!”)

Deci mărturia s-a împlinit până aici.

Mai departe. Acelaşi paragraf de la p. 240 din Mărturia nr. 33:

„Când naţiunea noastră se va dezice în aşa măsură de principiile ei de guvernare încât să elaboreze o lege duminicală, prin acest act protestantismul îşi va uni mâinile cu papalitatea. Aceasta nu va însemna altceva decât a da viaţă tiraniei care de atât de mult timp aşteaptă cu o dorinţă nespusă ocazia de a-şi relua activitatea ei despotică.”

Am văzut din studiile noastre şi din ultimele Mărturii care ni s-au dat, că prin influenţa guvernului Statelor Unite, toate naţiunile vor fi aduse înapoi la papalitate. Iar când va fi făcut acest lucru, această ţară va da viaţă aceluiaşi spirit tiranic al Romei, care va cuprinde toată lumea. În acest punct ne aflăm, nu-i aşa?

(Audienţa: „Da!”)

Să vedem ce mai urmează. Mai există ceva ce trebuie să intre în coaliţie. La p. 207 din Mărturia nr. 32 citim:

„Când vor întinde mâna peste abis ca să prindă mâna spiritismului (…).” - Ibidem.

Totul este împlinit până la acest punct. Este?

(Audienţa: „Da!”)

Iată ce urmează:

„Când vor întinde mâna peste abis ca să prindă mâna spiritismului (…). Când sub influenţa acestei triple alianţe ţara noastră va respinge orice principiu al Constituţiei sale, ca formă de guvernare protestantă şi republicană. (…).”  (Ibidem.)

Când au dat mâna cu papalitatea, au făcut-o pentru a înălţa instituţia papală, aşa după cum ne-a spus mărturia care a fost tipărită în Bulletin, că memorialul lui Dumnezeu a fost înlăturat şi în locul lui a fost pus Sabatul fals. Făcând aceasta, au dat mâna cu papalitatea şi acum înalţă instituţia papalităţii în locul instituţiei lui Dumnezeu. Acest lucru a fost realizat prin unirea mâinilor lor cu ale papalităţii. Ceea ce urmează este să-şi unească mâinile cu spiritismul. Apoi, „sub influenţa acestei triple alianţe”, va dispare orice principiu de guvernare, nu doar ca formă protestantă de guvernare, ci chiar ca formă republicană. Acum, forma republicană de guvernare este guvernarea poporului, nu una monarhică. Ce urmăreşte Satana prin înfăptuirea tuturor acestor minuni? Voi citi mai întâi restul frazei:

„Când sub influenţa acestei triple alianţe ţara noastră va respinge orice principiu al Constituţiei sale, ca formă de guvernare protestantă şi republicană, şi va lua măsuri pentru răspândirea minciunilor şi amăgirii papale, atunci vom putea şti că a sosit timpul ca Satana să-şi înfăptuiască minunile, şi că sfârşitul este aproape.”  (Ibidem.)

De ce şi pentru ce face Satana aceste minuni? Nu pentru a dovedi că el este Hristos?

(Audienţa: „Ba da!”)

„Se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” Satana se pune în locul lui Hristos.

Hristos este Împărat, nu-i aşa? Dacă Satana se pune în locul lui Hristos prin aceste minuni, o face pentru a fi şi el împărat, este?

(Audienţa: „Da!”)

Iar când realizează aceasta, va cădea orice principiu republican de guvernare şi se va instaura monarhia. Astfel, scopul spiritismului este să deschidă calea pentru aşa zisa venire a lui Hristos şi aşezarea împărăţiei lui pământeşti.

Fiind atât de avansată această lucrare, este destul de uşor să se facă pasul următor şi să fie recunoscut ca împărat aşa zisul „Hristos.” Pentru aceasta fac apel „reformatorii naţionali”, care depun eforturi pentru a obţine ceea ce obţin, prin cei care recunosc forţa datorată declarării acestei ţări drept „naţiune creştină”. Aceasta se va realiza într-o manieră similară. Principiul va fi acceptat într-un anume fel, iar ei vor îmbrăţişa spiritismul. Când aceasta se va face, când calea va fi deschisă şi aşa zisul „Hristos” va fi recunoscut ca împărat, atunci va fi deschisă calea pentru Satana ca să vină dându-se drept Hristos, să-şi aşeze împărăţia lui aici şi să facă toate aceste minuni că să tragă lumea după el. Iar atunci va răsuna strigătul (Volumul 4 o spune): „A venit Hristos! A venit Hristos!”

Nu ne arată toate acestea că lucrarea Satanei prin spiritism, prin semnele şi minunile care înşeală oamenii, are loc după facerea chipului, aşa după cum ne spune profeţia?

„Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.”

Puteţi vedea din nou că până la versetul 15, niciun verset nu se împlineşte în ordinea în care apare scris. Ne putem întreba „de ce este redat în acest fel? Cum putem şti când vine?” Volumul 4 ne spune. La p. 443:

„Ca să înţelegem cu ce se aseamănă icoana, şi cum va lua naştere, trebuie să studiem caracteristicile chiar ale fiarei, ale papalităţii.” - (Tragedia veacurilor, p. 443, ediția 1888)

Trebuie să înţelegem împlinirea profeţiei şi să fim capabili să observăm când se întâmplă, din cunoştinţa pe care o avem despre fiara a cărei icoană este. Cu alte cuvinte, nu trebuie să recunoaştem împlinirea profeţiei doar din profeţia însăşi, ci trebuie să observăm şi să înţelegem împlinirea profeţiei din raportul despre natura, lucrarea şi dispoziţia fiarei căreia aceasta îi este doar o copie. Aşa că, pentru a vedea când se împlinesc aceste pasaje, trebuie să cunoaştem fiara, şi să o cunoaştem bine, iar atunci când va apărea vreuna dintre caracteristicile ei, vom şti că aparţin copiei, pentru că ştim că aparţin şi originalului. Iar apoi, ştiind cui aparţine, ne putem feri de ea.

Există o particularitate a acestei profeţii, pe care alte profeţii nu o au: există profeţii, cum ar fi profeţia din Daniel capitolul 7, despre succesiunea imperiilor Babilon, Medo-Persia, Grecia, Roma şi mai departe; oamenii au putut vedea împlinirea acestor profeţii în chiar evenimentul respectiv, şi puteau fi în siguranţă deplină când apărea evenimentul. Cu alte cuvinte, era siguranţă pentru oamenii care cunoşteau Scriptura să aştepte un alt imperiu care să urmeze Babilonului, şi să aştepte ca acel imperiu să fie Medo-Persia, şi să ştie când se împlineşte această profeţie văzând evenimentul respectiv? Da! Ei puteau vedea şi profeţia împlinită şi evenimentul. Dar, reţineţi că avem în faţă o profeţie care vine la sfârşitul lumii, în furtuna de evenimente care aduc sfârşitul lumii, iar pentru omul care aşteaptă să vadă această profeţie împlinită pentru a lua o poziţie, va fi prea târziu.

De aceea, este o profeţie pe care Dumnezeu vrea să o cunoaştem bine dinainte, ca să o vedem bine şi să nu fim în urmă atunci când se va împlini. Pentru aceasta, Domnul ne-a schiţat deja un tablou în istorie. El ne arată cursul unor evenimente care s-au desfăşurat, s-au împlinit sub ochii oamenilor, într-un proces lent. Şi studiind acest proces aşa cum s-a desfăşurat în mod lent, putem cunoaşte în mod amănunţit principiile care au fost stabilite, dezvoltarea şi rezultatele lor. Iar Dumnezeu face aceasta pentru ca noi să putem cunoaşte atât de bine aceste lucruri în toate aspectele lor, încât de la primul pas infim în această direcţie, să putem şti cu mult înainte rezultatul, şi astfel să avem mult timp să primim avertizarea şi să nu fim luaţi prin surprindere.

Din acest motiv Domnul nu vrea ca noi să aşteptăm împlinirea acestei profeţii privind doar la profeţia însăşi. Pentru că, cele mai importante lucruri în împlinirea profeţiei vor fi acele lucruri de care depinde salvarea noastră chiar în momentul în care se împlineşte profeţia, iar dacă atunci vom fi găsiţi de partea cea rea, dacă vom fi întârziaţi, vom fi pierduţi. De aceea, El face aşa încât să ne arate fiara în toată plinătatea ei, în toată lucrarea ei, pentru ca studiind toate aceste aspecte să putem fi în stare să descoperim chipul ei în orice fază şi pe orice faţă a sa. Prima sugestie a oricărei caracteristici a fiarei va fi suficientă. Pentru că ştim ce înseamnă, şi ştim că toate celelalte sunt acolo. De aceea, imediat ce apare primul aspect, putem spune: „Acesta este chipul fiarei; chipul fiarei este în acest lucru, şi eu trebuie să mă feresc de orice legătură a lui sau cu el, începând de acum şi până la sfârşitul lumii.” Privind dezvoltarea acelui aspect care apare, şi care ştiu că a fost la început spiritul şi principiul papalităţii, dacă îl văd şi îl evit la orice pas, sunt pe un teren sigur, iar dacă nu fac aceasta sunt pe un teren periculos.

De aceea, Spiritul profetic ne spune că dacă vrem să cunoaştem chipul, trebuie să studiem originalul: fiara. Cei care privesc în acest fel, vor fi în stare să descopere răul în fiecare fază a lui, indiferent cum apare sau unde apare, chiar dacă ar fi cea mai slabă sugestie a lui. Iar Dumnezeu vrea ca noi să cunoaştem atât de bine originalul, încât să putem descoperi chipul chiar dacă ar fi doar o licărire din el.

Fraţilor, este important să luăm în considerare şi să cunoaştem aceste lucruri, ca să nu fim învinşi, să nu fim luaţi prin surprindere în vreun aspect sau în vreun punct, ci întotdeauna să fim în avans, în gândul şi în lumina Duhului lui Dumnezeu. Aşa că repet mereu: prin natura lucrurilor şi în furtuna rapidă a ultimelor zile în care toate evenimentele se vor succeda atât de repede, pentru a fi în siguranţă trebuie să fim cu un pas în faţa desfăşurării efective a lor. Şi pentru a ne pregăti în acest sens, Dumnezeu a trasat aceste evenimente cu încetinitorul, în faţa ochilor noştri, în dovada istorică a fiarei. El le-a trasat astfel ca să le putem studia pe îndelete, şi studiind cum au decurs până la deplina dezvoltare şi apoi la ruina care a urmat, iluminaţi de Duhul lui Dumnezeu, putem să fim întotdeauna în avans faţă de aceste lucruri care vin. În felul acesta, atunci când vor veni, oricât de repede ar veni, ne vom bucura, pentru că vom şti dinainte ce înseamnă toate acestea.

Atât este tot ce pot spune despre această profeţie deosebită, sau despre acest pasaj deosebit. Datorită atâtor întrebări puse, am considerat necesar să atrag atenţia asupra ei înainte de a ne despărţi.

Acum, haideţi să schiţăm ce urmează după aceasta în cartea Apocalipsei. Solia îngerului al treilea avertizează în ce priveşte fiara şi icoana ei, şi cu privire la pericolul de a bea vinul mâniei lui Dumnezeu. Apoi urmează venirea Mântuitorului pentru a secera recolta pământului, şi poporul lui Dumnezeu stând pe Muntele Sionului. Este o schiţă care ne arată mersul evenimentelor până la biruinţa finală.

Apoi, capitolul 16 prezintă plăgile. Capitolul 17 se referă la Babilonul cel mare, mama. Capitolul 18 vorbeşte despre solia de avertizare; timpul de înviorare, ploaia târzie, luminarea pământului cu slava lui Dumnezeu, chemarea afară din Babilon pentru că este căzut şi a devenit un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte, „ca să nu fiţi loviţi cu plăgile ei, căci Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei”. După aceea, cuvântul descrie desfăşurarea efectivă a judecăţii lui Dumnezeu asupra Babilonului celui mare, până la ruina lui totală şi dispariţia lui.

Apoi, capitolul 19, după cum vă amintiţi, descrie cântecul asemenea unui glas puternic al unei mari mulţimi adunate în cer, care zice: „A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe desfrânata cea mare, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: Amin, Aleluia! Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: «Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!» Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: «Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm şi să ne veselim, şi să-i dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire strălucitor şi curat.» - (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) «Apoi mi-a zis: scrie: ,ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‚Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’»” Următorul lucru pe care îl vede Ioan, este cerul deschis şi pe un cal alb venind Hristos, distrugerea popoarelor pământului, fiara şi icoana ei sunt aruncate împreună în iazul de foc, iar restul sunt ucişi.

Capitolul 20 relatează legarea Satanei şi învierea celor neprihăniţi. Apoi, după încheierea celor o mie de ani vine învierea celor necredincioşi, judecata şi distrugerea lor. Capitolul 21 anunţă pământul cel nou şi cetatea sfântă, coborând pe el. Iar capitolul 22: „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul, Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.”

După cum vedeţi, fraţilor, după solia din Apocalipsa 14, după solia îngerului al treilea, după ce este făcut chipul fiarei, restul cărţii Apocalipsei este o poveste simplă, scrisă cât se poate de direct. Din momentul în care este făcut chipul fiarei şi solia îngerului al treilea este vestită cu putere aşa cum citim, aşa cum va fi vestită după această Conferinţă; după ce vestim această solie, restul cărţii Apocalipsei este o poveste simplă pentru noi. Vedeţi aceasta?

(Audienţa: „Da!”)

Un eveniment după altul, toate în legătură directă, şi chiar în faţa noastră; aşa este restul cărţii, după cum ştiţi destul de bine.

Iată un text pe care avem nevoie să-l citim acum, şi pe care îl veţi recunoaşte. Mărturii, vol. 1, p. 186, vorbeşte despre solia către Laodicea:

„Este destinată să trezească poporul lui Dumnezeu, să le descopere apostaziile, să-i conducă la pocăinţă zeloasă ca să poată fi favorizaţi cu prezenţa lui Isus, şi să fie pregătiţi pentru marea strigare a îngerului al treilea. Pe măsură ce solia atinge inima, o conduce la o adâncă umilinţă înaintea lui Dumnezeu. Îngeri au fost trimişi în orice direcţie ca să pregătească inimile necredincioase pentru adevăr. Cauza lui Dumnezeu începea să se ridice, şi poporul Său să-şi cunoască poziţia.”

Aceasta este poziţia noastră. El spune „Scoală-te!”, nu-i aşa?

(Audienţa: „Da!”)

El ne-a condus la solia care ne spune „Scoală-te, luminează! Căci lumina ta vine.” A sosit timpul să ne ridicăm. Ne ridicăm; pentru că El ne-a spus să ne ridicăm, şi El este cel ce spune aşa. Ne ridicăm; pentru că nu trebuie să uităm că atunci când rosteşte El cuvântul, iar noi ne supunem Lui, atunci cuvântul se împlineşte. El spune „Scoală-te.” Noi spunem: „Doamne, aşa este cum spui Tu!”, şi apoi suntem în picioare. Cuvântul Său ne ridică. El spune „Luminează!” Noi spunem „Doamne, aşa este cum spui Tu.” Şi aşa este. La început, când întunericul acoperea pământul, El a spus „Să fie lumină!”, şi a fost lumină. Acum El spune, „Scoală-te”: cuvântul, când rămânem în El, ne ridică. El spune, „Luminează.” Iar cuvântul, când ne supunem Lui, ne face să luminăm. Cuvântul Lui care spune astăzi „Luminează!”, are la fel de multă lumină în el ca şi cuvântul care a zis la început „Să fie lumină!” Acest cuvânt are lumina în el, iar când noi ne supunem acestui cuvânt, El va face să luminăm.

Dar în mod deosebit am vrut să vă reţin atenţia asupra promisiunii că îngerii au fost trimişi în orice direcţie să pregătească inimile necredincioase pentru adevăr. Îngerii lui Dumnezeu au pornit, nu-i aşa? Ei sunt trimişi. Ce veţi face voi?

Când vom pleca de la această sesiune, depinzând de puterea lui Dumnezeu, şi vom pleca cu puterea lui Dumnezeu, în prezenţa Lui, cu slava Lui peste noi, aşteptând ca El să se manifeste în felul Său atunci când ştie El că e necesar, după plăcerea Lui, atunci, dacă El trimite îngerii înainte şi apoi ne trimite şi pe noi, ne trimite ca să întâlnim acele inimi pe care îngerii deja le-au pregătit.

Aşa că fraţilor, nu mai avem nimic de făcut cu ideea de „a trezi interesul”. Nu realizaţi? Nu mai trebuie să trezim interesul şi să facem mari manifestări pentru a stârni interesul. Interesul este trezit. Dumnezeu vrea să mergem acolo unde este interes. Să mergem unde este interes, şi nu să trezim interesul. Am face bine să mergem în întâmpinarea interesului; aceasta cere Domnul de la noi.

Când El ne trimite, trebuie să mergem cu această făgăduinţă; este în faţa noastră; şi să mergem să întâlnim lucrarea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi în orice parte, în orice direcţie. În această situaţie suntem. Nu a fost la fel şi în zilele apostolilor? Un motiv pentru care aş fi dorit să mai avem încă şase săptămâni în care să studiem împreună, era dorinţa de a studia cartea Faptelor. Atunci am fi putut vedea cum lucrează Dumnezeu când o face în felul Său; dar puteţi studia şi personal cartea Faptelor. Aceasta este acum manualul nostru de studiu. Acesta este felul în care a lucrat Dumnezeu când a revărsat ploaia timpurie, şi acesta este manualul din care învăţăm despre felul în care va lucra El în timpul ploii târzii. Iată un exemplu din acel timp. Fapte 16:4 şi mai departe:

„Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim. Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi. Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia (…).”

Au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia! În timpul în care Domnul i-a trimis să predice Evanghelia la orice făptură! „Au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.”

Aceşti oameni ştiau ce înseamnă călăuzirea Duhului lui Dumnezeu. Iar noi trebuie de asemenea să o cunoaştem.

(Audienţa: „Amin!”)

Acesta este înţelesul mărturiilor şi al lecţiilor de la această sesiune. Dacă nu eşti pregătit să cunoşti conducerea Duhului lui Dumnezeu, nu pleca de aici până când nu o vei cunoaşte.

Ei nu au mai putut predica Evanghelia în Asia, şi nu li s-a permis să meargă în Bitinia, aşa că tot ce puteau face, era să meargă cât de departe puteau merge în singura direcţie deschisă, şi astfel au ajuns la Troa; aici era capătul. Nu puteau merge înapoi să mai predice, în partea dreaptă erau opriţi să meargă, iar în partea stângă nu li se dădea voie, şi se aflau pe malul mării. Şi atunci? Atunci Domnul le-a spus ce să facă.

„Au trecut atunci prin Misia, şi au coborât la Troa. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: «Treci în Macedonia şi ajută-ne!» După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia. După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi   ne-am oprit la Neapolis. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile. În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. Una din ele numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.”

De ce a vrut Domnul ca ei să meargă în Macedonia? Ca să găsească interesul pe care îngerii Domnului deja îl treziseră.

Cornelius, de asemenea îl căuta pe Dumnezeu. Lui i s-a arătat un înger care i-a spus să trimită după Petru, care urma să-i spună cuvinte menite să îl conducă la mântuire. Petru a răspuns chemării, dar aceasta doar ca să întâlnească interesul deja trezit. Filip, la fel, a fost trimis să alerge ca să-l ajungă pe famenul etiopian şi să întâlnească interesul care deja era trezit în mintea şi în inima acestuia.

Atât este destul despre acest subiect. Puteţi vedea din aceste exemple că această carte a Faptelor, de acum înainte este manualul nostru în lucrarea lui Dumnezeu, care ne învaţă cum va duce El lucrarea şi ce loc vrea El să ocupăm în această lucrare. Şi ţineţi minte, fraţilor, că ceea ce spune El este întotdeauna aşa.

Să deschidem la Isaia şi să citim un pasaj despre ce vrea Domnul să facem şi despre ce are El pentru noi. Vă amintiţi că am vorbit despre capitolul 60 din Isaia. Vom citi acum ultimele versete: „Nu vor mai fi decât oameni neprihăniţi în poporul tău: ei vor stăpâni ţara pe vecie, ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mâinilor Mele, ca să slujească spre slava Mea. Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor.”

Apoi capitolul 61: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi.”

Acum, ultimele două versete ale acestui capitol şi capitolul 62 în continuare: „Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească, şi ca pe o mireasă împodobită cu sculele ei. Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui, şi după cum o grădină face să încolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară mântuirea şi lauda în faţa tuturor neamurilor.” Aceasta este pe cale să facă Dumnezeu acum.

„De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului, nu voi înceta.” (nu Mă voi odihni – KJV). Ce spuneţi? Vă e teamă să nu obosiţi, nu? „Oh, da, lucrez de o bucată bună de timp, şi cred că ar fi bine să merg acasă şi să mă odihnesc.” Mai bine stai unde eşti şi odihneşte-te. Stai aici şi lucrează în timp ce te odihneşti.

„De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care se aprinde.”

Fraţilor, vreau să vă spun că dacă veţi primi reforma sanitară şi o veţi trăi în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, nu veţi simţi nevoia să vă odihniţi. Veţi lucra în timp ce vă odihniţi, şi nu veţi avea nevoie de concediu. O ştiu din experienţă. Voi ştiţi la fel de bine ca mine că în ultimii trei ani am lucrat în permanenţă şi nu am avut vacanţă. Nu am avut nevoie de ea, nu am dorit-o. Am participat la institute şi adunări de tabără, mergând de la una la alta, fără nicio odihnă, şi am câştigat în greutate şi în tărie tot timpul. Şi voi merge de la această Conferinţă Generală, unde am lucrat în fiecare minut de dimineaţa devreme până la miezul nopţii uneori, la fel de vioi cum am fost şi la începutul Conferinţei; şi mă aştept să rămân aşa. Dar trebuie să învăţaţi să lucraţi pe baza alimentelor, în loc de a lucra pe seama puterilor vitale. Un om nu poate lucra fără încetare şi să lucreze pe baza vitalităţii lui; dar poate lucra pe baza alimentelor sale şi să o facă an după an. Trăiţi reforma sanitară aşa cum este, şi veţi putea face aşa cum a spus El: „De dragostea Ierusalimului nu voi înceta.” Îndrăznesc să vorbesc despre reforma sanitară, deoarece cred că sunt un om destul de potrivit să o fac.

Ar putea spune cineva: „Dumneavoastră aveţi o digestie bună.” Nu! Eu am un stomac slab, şi îl am aşa de ani de zile şi trebuie să fiu grijuliu tot timpul cu stomacul meu ca să nu mi se deranjeze. Dar pentru aceasta este dată reforma sanitară, ca să înveţe omul cum să se îngrijească singur.

Aşadar, să ne lipim de acest verset: „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care se aprinde. Atunci neamurile vor vedea mântuirea ta, şi toţi împăraţii slava ta; şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. Vei fi o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău. Nu te vor mai numi Părăsită, şi nu-ţi vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi: «Plăcerea Mea este în ea» şi ţara ta o vor numi Beula: «Măritată»; căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine, şi ţara ta se va mărita iarăşi. Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fii tăi cu tine; şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine. Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi nici noapte! Voi care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi de loc! Şi nu-I daţi răgaz!”

Atunci când lucrăm fără să ne odihnim şi nu-L lăsăm nici pe El să se odihnească, atunci se va face ceva.

„Şi nu-I daţi răgaz, până nu va aşeza din nou Ierusalimul, şi-l va face o laudă pe pământ. Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicând: ‚Nu voi mai da grâul tău hrană vrăjmaşilor tăi, şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit. Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul, şi cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea, în curţile locaşului Meu celui sfânt.’ Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare! Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: Spuneţi fiicei Sionului (Aceasta este solia noastră): «Iată Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El, şi răsplătirile (lucrarea Lui – KJV) merg înaintea Lui». Ei vor fi numiţi «Popor sfânt, Răscumpăraţi ai Domnului». Iar pe tine, te vor numi «Cetate căutată şi nepărăsită». Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru în plinătatea puterii Lui? - «Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea (Cel care vorbesc în neprihănire – KJV) şi am putere să izbăvesc».”

Aceasta este venirea Domnului. Capitolele 63, 64 şi 65 din Isaia vorbesc despre cerul nou şi pământul nou, iar capitolul 66 declară că aşa cum acestea vor dăinui, aşa vom dăinui şi noi, şi „în fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea - zice Domnul”.

Observaţi că Isaia, de la capitolul 60 la 66, este o paralelă a Apocalipsei de la capitolul 13 până la sfârşitul cărţii? Toate acestea Domnul le foloseşte ca să ne arate ce este gata să facă acum.

Fraţilor, Biblia este plină de aşa ceva; Biblia este plină de aşa ceva. Să o credem; să Îl credem pe Dumnezeu, şi solia pe care ne-o dă, să credem puterea soliei pe care El o dă fiecăruia, şi nimeni să nu plece de la această Conferinţă fără toate acestea.