Un singur motiv poate îmboldi minţile celor care studiază cuvântul lui Dumnezeu, şi anume acela că ei pot, prin acest studiu, să fie aduşi mai aproape de Dumnezeu. Dumnezeu nu este părtinitor. El va da Duhul Său Sfânt oricui şi tuturor celor care Îl cer. El este la fel de dispus să facă adevărurile Bibliei să fie clare şi pentru unul, şi pentru altul. Pacea şi lumina pot veni în inimile voastre de la ceea ce se aude de la acest amvon, dar dacă nu cunoaşteţi cuvântul pentru voi înşivă, acea pace şi lumină nu vor rămâne cu voi. Duhul Sfânt vorbeşte cuvintele Bibliei, şi acestea pot fi înţelese doar cu ajutorul Duhului Sfânt. Orice om care se va supune Duhului Sfânt, va putea înţelege Biblia pentru sine însuşi.
Nu există decât un singur ajutor adevărat pentru înțelegerea Bibliei – Duhul lui Dumnezeu. Dacă luaţi idei despre Hristos şi lucrarea Sa din scrierile altor oameni, în cel mai bun caz le obţineţi la mâna a doua. Luaţi lumina voastră direct din Biblie. Învăţaţi Biblia chiar din Biblie. Când minţile noastre sunt luminate de Duhul Sfânt, chiar dacă cuvântul pare simplu, în acelaşi timp vor fi înălţimi şi adâncimi ale acestuia care ne vor umple de uimire. Întreaga veşnicie va fi petrecută cu studierea planului de mântuire şi cu cât mai mult vom studia, cu atât mai mult vom găsi ce să studiem.
Studiul din seara trecută ne-a adus aproape de versetul 5 din capitolul 5. Vom începe studiul din această seară cu versetul 6.
„Fiindcă, pe când eram noi încă fără putere, la timpul cuvenit Cristos a murit pentru cei neevlavioși.” Subliniaţi cuvintele „fără putere”. A fost o vreme cuvenită în istoria lumii când Hristos S-a dat pe Sine la calvar, pe cruce. Dar aceea nu a fost singura dată când Hristos S-a oferit pentru cei păcătoşi. Cine sunt cei păcătoşi? Ei sunt cei care sunt „fără putere”. Familia omenească a fost fără putere de la cădere, şi ei sunt fără putere și azi. Când oamenii se descoperă a fi fără putere, Hristos trebuie înălţat, şi El spune că va atrage pe toţi oamenii la El. Astfel, noi putem astăzi privi la Hristos, ca un mântuitor crucificat şi înălţat, la fel de mult cum puteau şi ucenicii.
Noi gândim uneori că privim înapoi spre Hristos şi că patriarhii şi profeţii priveau înainte spre El. Aşa este? Noi privim la Hristos, şi aşa făceau şi ei. Noi privim la Hristos, un răscumpărător iubitor care e de partea noastră, și la fel au făcut și ei. Moise a spus copiilor lui Israel: „Nu este în cer, ca să zici: Cine se va sui pentru noi în cer și să ne-o aducă, pentru ca să o auzim și să o împlinim? (...) Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta, ca s-o împlinești.” (Deuteronomul 30:12, 14). Cuvântul, care a fost Hristos, răscumpărătorul, a fost aproape de ei, şi El este aproape de noi.
Ei au băut cu toţii din stânca spirituală care mergea cu ei, şi stânca era Hristos. Israeliţii nu aveau nevoie să privească înainte spre Hristos. El a fost aproape de ei. El a fost mielul înjunghiat de la întemeierea lumii. El este, şi întotdeauna a fost, un mântuitor prezent pentru toţi cei care îl fac astfel. El a fost un mântuitor prezent pentru Abel. „Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain.” (Evrei 11:4). „Prin credinţă” în ce? În Fiul lui Dumnezeu, pentru că nu a existat pentru el altul în care să aibă credinţă. Tot așa, Enoh a umblat cu Hristos prin credinţă. El nu a privit dincolo, spre un moment viitor, pentru a avea ajutorul unui răscumpărător. Hristos a fost pentru el un mântuitor prezent şi ei au umblat împreună.
În fiecare veac al lumii, când oamenii s-au simţit fără putere, Hristos a fost un mântuitor pentru ei. Reţineţi cât de clare sunt cuvintele: „Fiindcă, pe când eram noi încă fără putere, la timpul cuvenit Cristos a murit pentru cei neevlavioși.” (Romani 5:6, Fidela). Abel a fost fără putere, şi Hristos a murit pentru el. Enoh a fost fără putere, și Hristos a murit pentru el. Avraam şi Sara au fost fără putere, şi Hristos a murit pentru ei. Moartea Lui a fost o realitate pentru toţi aceştia. Ce remarcabil de puternic a fost Hristos pentru Avraam! Acel Hristos, Mesia care încă nu venise, şi care avea să vină prin Avraam, chiar acel Mesia era atât de puternic încât credinţa în El a născut pe fiul lui Avraam şi Sara, pentru ca El să poată veni prin acel fiu. În fiecare perioadă a istoriei pământului, Hristos a fost un mântuitor prezent celor care erau „fără putere”.
„Căci cu greu ar muri vreunul pentru un om drept; totuși pentru un om bun, poate ar cuteza cineva să moară.” (Versetul 7, Fidela). Cuvântul în original care înseamnă „drept”, este un cuvânt diferit de acela care este tradus prin „bun”. Cuvântul „drept” înseamnă aici un om cinstit în mod strict, şi integru, dar neavând nimic deosebit de iubit în el. Pentru unul ca el, cu greu ar putea cineva să moară. Dar pentru un om „bun”, unul care este drăguţ şi binevoitor, care ar da tot ce are ca să hrănească pe cel sărac şi să îmbrace pe cel gol, pentru un om din această categorie, unii ar îndrăzni chiar să moară. Aceasta este cea mai înaltă înălţime la care ar putea ajunge dragostea omenească. „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13). Dar observați dragostea lui Dumnezeu. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când noi încă eram păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8). Noi, prea adesea, Îl măsurăm pe Dumnezeu şi dragostea Sa prin noi înşine şi dragostea noastră. Domnul spune prin David: „Ți-ai închipuit că Eu sunt ca tine.” (Psalmul 50:21). Inima neschimbată tratează aşa cum este ea tratată, şi judecă pe Dumnezeu prin sine, dar dragostea lui Dumnezeu este întru totul diferită de dragostea omenească – El Își iubeşte vrăjmaşii.
Cât de minunată şi neîntrecută este dragostea lui Dumnezeu şi cât de mare a fost măsura dragostei arătate prin moartea Fiului Său iubit! Ce a făcut lumea ca să merite bunătatea din mâna lui Dumnezeu? Aceasta a dat mâna cu duşmanii lui Dumnezeu; nu merita nimic altceva decât pedeapsă. Unii spun că nu-L pot accepta pe Hristos pentru că nu sunt vrednici. Oameni care au mărturisit de ani de zile că sunt creştini, se vor lipsi de bogăţiile lui Hristos pentru că spun: „Nu sunt vrednic”. Asta este adevărat. Ei nu sunt vrednici. Niciunul dintre noi nu este vrednic. Dar Dumnezeu Şi-a arătat dragostea faţă de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. De ce a murit El? Ca să ne facă vrednici; ca să ne facă desăvârşiţi în El. Problema cu cei care spun că nu sunt vrednici este aceea că ei nu se simt destul de nevrednici. Dacă s-ar simţi „fără putere”, ar putea să beneficieze de puterea lui Hristos. Întregul secret al îndreptăţirii prin credinţă, al vieţii şi al păcii în Hristos, stă în a crede Biblia. Este ceva a mărturisi a crede Biblia, şi este altceva a lua fiecare cuvânt al ei ca şi cum ar fi rostit de gura lui Dumnezeu pentru noi, în mod individual.
În 1 Timotei 1:15, Pavel spune: „O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvântul acesta: Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși (…).” Exact pentru asta a venit El – ca să mântuiască pe păcătoşi. „Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.” (Matei 18:11). Oh, dacă oamenii ar realiza că ei sunt fără putere! Când ajung în acest punct, ei pot avea puterea lui Hristos. Aceasta este puterea care merită ceva; aceasta merită totul.
Este un mare lucru a crede că Hristos a murit pentru cei păcătoşi. Uneori ne simţim aproape descurajaţi, cerurile par a fi ca alama deasupra capetelor noastre, şi tot ce facem sau spunem ne apare ca şi cum nu ar merita nimic. Credem că rugăciunile noastre nu se înalţă mai sus de capetele noastre. Ce veţi face într-un asemenea timp? Trebuie să mulţumiţi lui Dumnezeu. „Să-I mulţumesc pentru ce? Nu am nicio binecuvântare, nu simt deloc că sunt copilul Său; pentru ce să-I mulţumesc?” Mulţumiţi-I că Hristos a murit pentru cei păcătoşi. Dacă asta nu înseamnă mult pentru voi de prima dată, repetaţi cuvintele, repetaţi-le. Atunci, curând, lumina va intra. Veți simți că sunteţi unul dintre necredincioși; atunci făgăduinţa că Hristos a murit pentru voi este a voastră. Veți sta în faţa Lui pe genunchi, ca păcătoşi, ca astfel să puteţi avea beneficiile morţii Sale. Care este beneficiul acelei morţi? „Deci cu atât mai mult acum, când am fost îndreptățiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci dacă, vrăjmași fiind, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu cât mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.” (Romani 5:9-10). Mulţi acţionează şi vorbesc ca şi cum Hristos a murit, și e mort definitiv. Da, El a murit, dar a înviat din nou şi trăieşte pururea. Hristos nu este în mormântul lui Iosif. Noi avem un Mântuitor înviat. Ce face moartea Sa pentru noi? Ne împacă cu Dumnezeu. Moartea lui Hristos este aceea care ne aduce la Dumnezeu. El a murit, Cel drept pentru cel nedrept, ca să ne poată aduce la Dumnezeu. Acum reţineţi! Moartea lui Hristos este aceea care ne aduce la Dumnezeu. Ce ne ţine acolo? – Viaţa lui Hristos. Noi suntem mântuiţi prin viaţa Sa. Păstraţi aceste cuvinte în minţile voastre – „când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui”.
De ce a fost dată viaţa lui Hristos? „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16). Hristos Şi-a dat viaţa ca noi să putem avea viaţă. Unde este acea viaţă? Ce este acea viaţă? Şi unde putem avea acea viaţă? În Ioan 1:4 citim: „În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” Doar El are viaţă, şi El dă acea viaţă tuturor celor care o acceptă. (Ioan 17:2). Atunci Hristos are viaţa, şi este Singurul care o are, şi este dispus să ne-o dea nouă. Ce este acea viaţă? Versetul 3: „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Are viaţa veşnică o persoană care Îl cunoaşte pe Hristos? Asta este ceea ce spune cuvântul lui Dumnezeu.
El spune din nou, în Ioan 3:36: „Cine crede în Fiul are viața veșnică (…).” Acestea sunt cuvintele Domnului Isus Hristos. Cum putem şti că avem această viaţă? Aceasta este o întrebare importantă. „Noi știm că am trecut din moarte la viață pentru că îi iubim pe frați. Cine nu-l iubește (pe fratele său) rămâne în moarte. Oricine îl urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș nu are viața veșnică fiindcă aceasta nu rămâne în el.” (1 Ioan 3:14-15).
Unii spun: „Noi ştim că vom primi viaţa veşnică în curând.” Da, este adevărat, dar este mai mult decât atât; noi o avem acum. Asta nu este o simplă teorie; este cuvântul lui Dumnezeu. Lăsaţi-mă să ilustrez: sunt doi oameni – fraţi. După toate aparenţele, ei sunt la fel. Dar unul este creştin, iar celălalt nu este. Acela care este creştin, deşi nu este nimic în aparența exterioară care să arate asta, are o viaţă pe care celălalt nu o are. El a trecut din moarte – starea în care este celălalt – la viaţă. El are ceea ce celălalt nu are, și acel ceva este viaţa veşnică. Cuvintele „niciun ucigaș nu are viața veșnică” nu ar însemna nimic dacă nimeni altcineva nu ar avea viaţa veşnică ascunsă în el.
1 Ioan 5:10: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia aceasta în el; cine nu-L crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturia pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.” Dumnezeu nu poate minţi, şi astfel, când spunem că nu sunt aşa cuvintele lui Dumnezeu, ne facem mincinoşi. Acum, potrivit Scripturii, noi Îl facem mincinos pe Dumnezeu dacă nu credem mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Atunci, ce trebuie să credem pentru a ne elibera de această acuzaţie – de a nu crede cele scrise şi de a-L face astfel pe Dumnezeu mincinos? Următorul text explică asta: „Și mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică, și această viață este în Fiul Său.” (1 Ioan 5:11).
Unii oameni se tem că această idee a îndreptăţirii prin credinţă şi a vieţii veşnice, îi va îndepărta pe oameni de porunci. Dar nimeni altul decât acela care este îndreptăţit prin credinţă – care are viaţa lui Hristos – păstrează poruncile, pentru că Dumnezeu spune că noi suntem îndreptăţiţi prin credinţă, iar dacă noi spunem că nu, atunci Îl facem pe Dumnezeu mincinos – aducem o mărturisire falsă împotriva Lui şi călcăm porunca. În versetul tocmai citat, ni se spune ce trebuie să credem pentru a fi eliberaţi de acuzaţia de a-L fi făcut mincinos pe Dumnezeu. Noi trebuie să credem că Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică în Hristos. Atât timp cât Îl avem pe Fiul lui Dumnezeu, noi avem viaţa veşnică. Prin credinţa noastră în cuvântul lui Dumnezeu, noi Îl aducem pe Hristos în inimile noastre. Este El un Hristos mort? Nu. El trăieşte şi nu poate fi separat de viaţa Sa. Când Îl avem pe Hristos în inimile noastre, noi avem viaţă acolo. El aduce acea viaţă în inimile noastre atunci când vine. Cât de mulţumitori ar trebui să fim față de Dumnezeu pentru asta.
Când Isus a mers în Betania, i-a spus Martei: „Eu sunt Învierea și Viața!” (Ioan 11:25). Am citit deja despre trecerea de la moarte la viaţă. Cum se face asta? Numai prin înviere. În Hristos, noi avem o înviere la o nouă viaţă. Reţineţi următoarele: Pavel se roagă ca să-l cunoască pe El și „puterea învierii Lui”. (Filipeni 3:10). Care este puterea acelei învieri? În Efeseni 2:4-5 citim: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în abaterile noastre, ne-a adus la viață (ne-a făcut vii) împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).”
Reţineţi că El a făcut asta – „ne-a înălțat împreună cu El și ne-a pus să stăm împreună în locurile cerești în Hristos Isus”. (Efeseni 2:6). Noi am fost morţi, și suntem aduşi la viaţă şi înviaţi pentru a sta în locurile cereşti cu Hristos Isus. Noi trebuie să avem, şi putem avea viaţa lui Hristos astăzi, pentru ca atunci când El vine, să schimbe trupurile noastre de nimic prin aceeaşi putere cu care ne-a schimbat inimile. Inima trebuie să fie schimbată acum. Ea nu poate fi schimbată decât dacă viaţa lui Hristos intră în ea şi este ascunsă în aceasta. Dar când Hristos este în inimă, noi putem trăi viaţa lui Hristos, şi atunci când El vine, slava va fi descoperită. El a fost Hristos când a fost pe pământ, deşi nu avea un alai de îngeri şi nici slava vizibilă cu El. El a fost Hristos atunci când era om al durerii. Iar când S-a înălţat, slava a fost descoperită. Aşa este şi cu noi. Hristos trebuie să locuiască în inimile noastre acum, şi atunci când El vine şi schimbă aceste trupuri, atunci va fi descoperită slava.
Hristos Şi-a dat viaţa pentru noi (Ioan 10:10-11). El a dat tot ce era din El. Ce a dat? – Viaţa Sa. El a dat-o pentru păcatele noastre (Galateni 1:3-4). Noi vom fi mântuiţi prin viaţa Sa. Viaţa lui Hristos lucrează în noi acea izbăvire de păcatele acestei rele lumi de acum. Aceasta este o tranzacţie de afacere. El Şi-a dat viaţa pentru păcatele noastre. Cui a dat El viaţa Sa? Celor care au păcate de dat în schimbul ei. Aveţi păcate? Dacă aveţi, le puteţi da în schimbul vieţii lui Hristos.
În Evrei 5:2 învăţăm că lucrarea marelui preot trebuia să fie una a milei. Acesta este motivul pentru care oamenii care purtau numele de preot atunci când Mântuitorul era aici pe pământ, nu erau cu adevărat preoţi. Ei nu au avut compasiune. Au fost răi şi hrăpăreți. Unul trecuse pe lângă omul care căzuse pe marginea drumului, şi care a fost jefuit de hoţi. Hristos are milă. „De aceea în toate I se cuvenea a fi făcut asemenea fraților Săi, ca să fie mare preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului.” (Evrei 2:17, Fidela).
Ce s-a făcut prin mila lui Hristos? Ne-a fost dată putere. Care sunt beneficiile milei lui Hristos faţă de noi? El știe de puterea de care avem nevoie. El ştie de ce avem nevoie, când avem nevoie şi cum avem nevoie. Astfel, lucrarea lui Hrisos ca preot este pentru un singur lucru – să ne elibereze de păcat. Care este puterea preoţiei lui Hristos? El este făcut preot „nu printr-o lege privind descendența trupească, ci prin puterea unei vieți care nu poate fi nimicită”. (Evrei 7:16). Aceasta este puterea prin care Hristos ne eliberează, pe voi şi pe mine, de păcat în această zi, în această oră şi în fiecare moment în care credem în El.
Hristos era nemuritor înainte să vină pe pământ. El era Dumnezeu. Care este atributul esenţial al divinităţii? Viaţa. Dacă Hristos era nemuritor şi avea viaţă, cum a putut să moară? Nu ştiu. Aceasta este o taină, dar sunt foarte bucuros că a murit pentru noi Cel care avea acea viaţă ce nu putea fi atinsă de nimic şi care a avut succes în a rezista atacurilor vrăjmasului. Atât de puternic era El, că putea să-Şi dea viaţa, ca apoi să Şi-o ia din nou. De ce nu a putut nimeni să-I ia viața lui Hristos? Pentru că El era fără păcat, şi dacă ar fi fost vreodată un om pe pământ care să trăiască fără păcat, el de asemenea, nu ar fi putut să moară niciodată. Dar niciodată nu a fost vreunul care să fi călcat pe acest pământ, care să fi fost în mod desăvârşit fără păcat, în afară de unul singur – Isus Hristos din Nazaret. Nimeni nu putea lua viața de la Hristos. Cel rău nu a avut puterea să-L omoare. El a renunțat la viaţa Sa. Dacă nu ar fi ales să facă asta, nimeni nu ar fi putut vreodată să o ia de la El.
„Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-L de chinurile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.” (Fapte 2:24). Nu a fost posibil ca moartea să-L ţină pe Hristos. El a avut o putere în viaţa Sa care a sfidat moartea. El a renunțat la viaţă, apoi a luat moartea asupra Sa ca să-Şi poată arăta puterea asupra morţii. El a sfidat moartea, a intrat direct pe tărâmurile morţii – mormântul – ca să arate că are putere asupra acesteia. Hristos Şi-a dat viaţa şi Şi-a luat-o din nou când a venit timpul pentru El ca să facă astfel. De ce nu a putut moartea să Îl ţină? Pentru că a fost fără păcat. Păcatul şi-a manifestat întreaga forţă asupra Lui, dar în cele din urmă nu L-a atins. Nu a făcut nicio pată asupra caracterului Său. Viaţa Sa a fost una fără păcat şi de aceea, moartea nu putea avea putere asupra Lui. Este aceeaşi viaţă pe care noi o avem când credem în Fiul lui Dumnezeu. Este biruinţă în acest gând. Noi o putem avea crezând în Fiul lui Dumnezeu. Daţi-vă păcatele Domnului, şi luaţi în schimbul lor acea viaţă fără păcat. El a dat acea viaţă pentru ele, de ce să nu acceptăm preţul care a fost plătit? Voi nu vreţi păcatele, şi viaţa va fi aşa preţioasă pentru voi. Ea va umple inimile voastre cu bucurie şi fericire. Noi suntem împăcaţi prin sângele Său, să fim dar mântuiţi prin viaţa Sa.
Viaţa lui Hristos este putere divină. În timpul ispitirii, biruinţa este câştigată dinainte. Când Hristos este ascuns în noi, suntem îndreptăţiţi prin credinţă şi avem viaţa Sa ascunsă în noi. Dar în acea viaţă, El a câştigat biruinţa asupra tuturor păcatelor, astfel că biruinţa este a noastră înainte ca să vină ispita. Când Satana vine cu ispita Sa, el nu are putere, pentru că noi avem viaţa lui Hristos, şi fiind în noi, aceasta îl îndepărtează de fiecare dată. O, slavă acestui gând, că este viaţă în Hristos şi că noi o putem avea.
Cel neprihănit va trăi prin credinţă, pentru că Hristos trăieşte în el. „Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine.” (Galateni 2:20). Da, noi suntem răstigniţi cu Hristos. Dar este Hristos mort? Nu, El a înviat din nou. Atunci, noi vom fi înviaţi împreună cu El. Dar noi suntem în trup. Asta este adevărat, dar în trup poate fi viaţa divină care a fost în Hristos, atunci când El era în trup.
Noi nu putem înţelege aceste lucruri. Acestea sunt tainele evangheliei. Taina lui Hristos manifestată în trup. Tot ce a făcut cerul pentru om este o taină. A fost odată o femeie sărmană, bolnavă de scurgere de sânge. În marea mulţime, ea a atins poala hainei Învăţătorului. Hristos a zis: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieșit din Mine o putere.” (Luca 8:46). Acea femeie a avut o boală adevărată, şi când s-a atins de poala hainei Sale, ea a fost cu adevărat vindecată de aceasta. Ce a vindecat-o? O putere adevărată a ieşit din Isus şi a intrat în ea, şi a vindecat-o.
Aceste minuni au fost scrise pentru noi. De ce au fost ele scrise? „Ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui.” (Ioan 20:31). Aceeaşi viaţă şi putere care au ieşit din Hristos şi au vindecat trupul acelei femei, au ieşit să vindece sufletul ei. Isus este gata şi dispus să facă acelaşi lucru și astăzi. Aceste lucruri au fost înregistrate ca noi să putem cunoaşte că aceeaşi putere şi viaţă divină care a intrat în trupul oamenilor ca să-i vindece, a intrat în sufletul acelora care cred. Noi putem lua aceeaşi viaţă în sufletele noastre, ca să putem rezista ispitelor vrăjmaşului.
Este o singură viaţă care poate rezista păcatului, şi aceasta este viaţa fără păcat, şi singura viaţă fără păcat este viaţa Fiului lui Dumnezeu. Câţi dintre noi se străduiesc să se facă fără păcat! Este un joc pierdut. Dar noi putem avea viaţa lui Hristos, şi aceea e o viaţă fără păcat. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest dar nepreţuit.
General Conference Daily Bulletin, 16 martie 1891